mihaidohot.blogspot.com Web analytics

Ads 468x60px

Publicații electronice

vineri, 17 decembrie 2021

ALBINA OSTERMAN – PERSONALITATE REMARCANTĂ A COLECȚIONISMULUI ÎN BASARABIA

Una dintre cele mai remarcabile personalități culturale basarabene la intersecția secolelor XIX-XX precum și a perioadelor țaristă și interbelică a fost Albina Osterman. Soția primului gestionar de colecții și conservator al Muzeului Zemstvei guberniale din Chișinău [1], Franz Osterman, care i-a împărțit împreună bucuriile și mai ales greutățile slujirii culturale pentru posteritate. Chiar dacă numele Albinei, apare în prezent ici colo în publicațiile electronice și cele pe hârtie, personalitatea acesteia pentru contemporaneitate este cvasinecunoscută.


Fig. 1. Albina Osterman. Fotoportret executat în atelierul L. Grabovski. Anii `30, sec. XX.

Începând cu prima jumătate a secolului XIX din Basarabia în mod sistematic și prin diverse metode au început să fie adunate și achiziționate de către autoritățile țariste obiecte vechi, vestigii arheologice, tezaure monetare, manuscrise și cărți rare. În acest scop colaboratorii multor muzee din rusești erau special trimisi în gubernia basarabeană pentru a colecta exponate. Astfel timp de mai mult de o sută de ani spațiul pruto-nistrean a fost lipsit de o mare parte a patrimoniului cultural[2]. Probabil din această cauză, printre nobilii locali care dureau ca aceste bunuri culturale să rămână în țară, au apărut primii colecționari amatori, cum ar fi A. Ruppert, Natalia Sikard, Ioan Suruceanu, Iacob Lebzin, care au înființat primele muzee private și au organizat începând cu mijlocul secolului XIX mai multe expoziții de anvergură[3]. Însă toate aceste încercări de a închega o activitate muzeistică serioasă nu trecut examenul timpului, o bună parte pierzându-și urma în timpul Primului Război Mondial, iar restul în perioada celei de-a Doua Conflagrații de aceeași amploare.

duminică, 28 februarie 2021

Colecția de documente fotografice – gestionare, conservare, promovare

(material publicat în Etnografie Muzeală,

 coord. Varvara Buzilă, dr. conf. univ.,

Chișinău, 2020, 272 p., ISBN 978-9975-3483-9-3,

p. 97-109) 

Pe parcursul secolului XIX și XX fotografia a ocupat un loc important în viața socială a oamenilor. Același loc îl ocupă și acum. Imaginea imprimată de creionul naturii nu a ocolit nici muzeul - „arsenalul cel mai puternic cu care un popor își apără originea, identitatea și tot ce a moștenit de la străbuni”[1]. Se estimează că în muzeele lumii fotografia ocupă un loc de frunte în ceea ce privește reprezentările vizuale – aproximativ 80% din tot volumul. În era tehnologilor informaționale rolul artei fotografice crește exponențial. De aceea și atenția pe care trebuie s-o avem față de conservarea și promovarea autenticității ei trebuie să fie la fel.

Fotografia, filmul şi televiziunea au schimbat radical filosofia privirii, imaginile şi imaginarea universului de către om, conducând la o mai bună înțelegere a lumii. Prin aceste mijloace revoluționare staticul devine dinamic, obiectele neînsuflețite sau epocile, oamenii, ființele dispărute, evenimentele de mult trecute, reînvie. Prin intermediul lor s-au produs numeroase mutații conceptuale, metamorfoze şi anamorfoze care au fost preluate şi prelucrate muzeistic.[2] 

miercuri, 23 decembrie 2020

Călăi și victime la est de Nistru. Cazul Naum Turbovski

(material publicat în 
1919. Confirmarea internațională a României întregite Culegere de studii
coord: GHEORGHE SBARNA, IOAN OPRIS.
Bucuresti: Editura Muzeul Literaturii Romane, 2019, pp...)


 „Somnul conștiinței naște monștri”

(Pentru materialul de față expresia lui Francisco de Goya 

cred că trebuie înțeleasă în sensul cel mai direct.)

În unele medii sociale din Republica Moldova chiar și acum sunt răspândite ideile negative, cu o conotație vădit peiorativă, despre jandarmul român în Basarabia în perioada cât aceasta s-a aflat în componența României Mari. Propaganda sovietică și-a îndeplinit menirea într-atât încât și acum meritele administrației românești în spațiul pruto-nistrean sunt reduse la niște tertipuri și expresii repetate la nesfârșit fără a lua seama la contextul regional și internațional în acea perioadă. S-a evitat și se evită și acum o analiză obiectivă a realităților din timpul Primului Război Mondial cât și după acesta. Și adevărul este că în timp ce la răsărit de Basarabia domnea o anarhie totală, administrația românească făcea tot posibilul ca această stare de lucruri să nu influențeze negativ viața în provinciile de est ale României Mari.

Diversele grupuri ideologico-politice, care s-au născut pe ruinele fostului Imperiu țarist, au tins fără încetare să readucă pe axa estică spațiul pruto-nistrean. Metodele au fost diferite, începând de la amenințări și ajungând până la acte teroriste. Aceasta era și esența noii puteri, care pe parcursul întregii perioade interbelice și-a perfecționat metodele de tortură și exterminare a propriului popor, care a culminat la sfârșitul anilor `30, când sute de mii și chiar milioane de oameni au fost deportați, iar un număr însemnat dintr-aceștia au fost executați după procese sumare din simplul motiv de a nu fi de acord cu noua orânduire. A fost exterminată întreaga intelectualitate, a fost decapitată aproape întreaga conducere militară capabilă să țină front inamicului, au fost uciși zeci de mii de preoți, călugări, de la simpli credincioși până la arhierei. Au fost duși cu forța în lagăre cei mai harnici dintre țărani și lucrători rămânând, atât din această cauză cât și ca urmare a războiului și a conflictelor civile, milioane de copii orfani, care la rândul lor au umplut închisorile și mai târziu lagărele. Numărul exacerbat al victimelor celui de-al doilea Război Mondial din partea URSS se explică, în cea mai mare parte, și prin aceste urmări ale decimării elitei națiunii rusești.

Toate acestea se întâmplau la est de Nistru și dacă nu era în Basarabia Armata Română și jandarmul român aveau să se întâmple și cu toți cei de până la Prut: ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi, nemți, evrei și în primul rând români – ceea ce a și avut loc după 1944. Administrația politico-militară românească a ținut, cu toate greșelile care i se impută de criticii tendențioși, frontul acestor nelegiuiri, după cum am mai zis, pe malul Nistrului. Cu rele și cu bune, cu măsuri mai aspre, dar toate acestea ca să nu permită un adevărat genocid al unei națiuni așa cum a fost organizat la nivel statal în est.

miercuri, 4 decembrie 2019

ELEMENTE CLANDESTINE, TERORIȘTI ȘI REVOLUȚIONARI BOLȘEVICI ÎN IMAGINILE FOTOGRAFICE DIN PREAJMA MARII UNIRI ÎN BASARABIA

(material publicat în Culegere de studii ROMANIA IN ANUL MARII UNIRI: 1918
coord: GHEORGHE SBARNA, IOAN OPRIS. 
Bucuresti: Editura Muzeul Literaturii Romane, 2018, pp. 163-180
ISBN 978-973-167-477-3)

În loc de introducere

Evenimentele legate de Marea Unire din 1918 constituie acum un subiect prioritar pentru cercetătorii istorici, politologii și culturologii din întreaga țară. Fotografia în acest context, ca de altfel, în tot ce înseamnă cercetare a constituit doar un element complementar, un argument ce folosea în contextul materialelor prezentate spre analiză.

Evenimentele din Basarabia din anii 1917-1918 au avut și au până acum o mare rezonanță atât în țară cât și în străinătate. În fiecare an la data aniversară a semnării actului Unirii din 27 martie sunt evocate momentele care au marcat profund istoria ulterioară a spațiului pruto-nistrean. Din moment ce argumentele pe parcursul celor trei decade de independență în Republica Moldova s-au împuținat, în prim plan iese în forță fotografia. Fotografia este martorul tăcut al istoriei basarabene dar nu și lipsit de o încărcătură adeseori grea de sensuri adânci pe care prea puțini le pot decripta la justa lor valoare. Fotografia este documentul de care mulți s-au temut și se tem pentru că reprezintă adeseori argumentul central și de necombătut pentru cei care-l folosesc. Din păcate, timp de o sută de ani de la Marea Unire s-au păstrat destul de puține imagini care să reflecte pe deplin realitățile vremii.

joi, 8 martie 2018

STIL ȘI ELEGANȚĂ ÎN FOTOGRAFIA BASARABEANĂ ÎN CEA DE-A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI XIX

(material publicat în Revista Tyragetia, serie nouă,
vol. XI [XXVI], nr. 2, Istorie. Muzeologie, p. 147-163)

În loc de introducere

Imaginea ca și imaginarul în același rând cu muzica și puterea cuvântului au fost, pe parcursul întregii istorii umane, un catalizator al proceselor sociale – un instrument al comunicării și al transmiterii mesajulului în lume. Ca și o continuare a acesteia, fotografia a ajutat omul să se afirme așa cum n-a mai putut-o face niciodată până atunci, chiar dacă nu dispunea de celelalte talente și daruri. Ca o formă de exprimare mult mai accesibilă, destul de repede, s-a impus în toate domeniile sociale, de la politică până la disciplinele științifice și cele artistice.
Fig. 1. Moda vremii în Grădina publică din Chișinău, sf. sec. XIX.

Fotografia a ajuns o sursă de incontestabilă de cunoaștere, ca o poartă într-o realitate de mult uitată, pe care acum o descoperim în numeroasele albume de epocă care au supraviețuit vicisitudinilor timpului. Spațiul dintre Prut și Nistru, aflat la interferența marilor puteri, a fost influențat nu numai sub aspect politic dar și al discursului cultural imprimat și transmis prin operele maeștrilor scrisului cu lumină din Basarabia surprinzând societatea basarabeană modernă așa cum era ea la acel moment.

miercuri, 7 martie 2018

FOTOGRAFII ȘI MAEȘTRI AI FOTOGRAFIEI ÎNTR-UN ALBUM INEDIT DIN COLECȚIILE MNEIN

(material publicat în Buletinul Ştiinţific MNEIN. 
Revistă de Etnografie, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie, 
fascicola Etnografie şi Muzeologie, serie nouă, 
vol. 25(38), Chişinău, 2016, p.177-187)

Albumul de fotografii – carte de vizită a fotografului și atelierului fotografic.

Într-o lume în care adevăratele valori rezistă prin secole, patrimoniul muzeal revine în atenția elitelor sociale și culturale, ca un factor catalizator al identității naționale, care nu și-a pierdut niciodată din actualitate, ba din contra, reprezintă o pârghie pentru a putea mișca spre bine starea de lucruri.
Fig 1. Albumul fotografic expus la Vernisajul „Aventură în lumea fotografiei (sec. XIX-XX)”.

Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală contribuie la construirea și promovarea identității culturale, prin patrimoniul său care cuprinde importante colecții de țesături și covoare, vestimentație și port popular, obiecte de uz casnic, obiecte de artă populară, unelte, piese de mobilier, cunoscute mediului științific și publicului. Până în prezent, mai puțin a fost pusă în valoare colecția de imagini fotografice și negative, destul de numeroasă și valoroasă. Ca gestionar al colecției de documente audiovizuale a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, mi-a revenit onoarea, pe care numeroși cercetători ar fi dorit s-o aibă, de a cunoaște îndeaproape valorile acestei colecții.

sâmbătă, 3 martie 2018

O FOTOGRAFIE - SIMBOL Al SFÂRȘITULUI DE SECOL XIX ÎN BASARABIA

(material publicat în Studii de arhondologie și genealogie, 
Vol. IV, 2017, 386 p., ISBN 978-9975-139-43-4, p. 36-42)

În colecțiile Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală printre cele o sută de mii de imagini fotografice pe care le are în gestiune se află una cu o deosebită conotație istorică, politică și culturală în viața Basarabiei. Aceasta este o fotografie executată de Pavel Kondrațki - unul din cei mai prolifici maeștri ai artei scrisului cu lumină de la noi în ultimul sfert al sec. XIX.
Anul 1889 a marcat istoria culturală și industrială a lumii prin una dintre cele mai de amploare expoziții din lume, la o sută de ani de la Revoluția Franceză, organizată la Paris prin inaugurarea Turnului Eiffel, într-o variantă mai mică a Statuii Libertății și a pavilioanelor la care au fost prezentate exponate din aproape toate țările europene. În același an și în aceeași perioadă, în capitala basarabeană a fost organizată o expoziție care dorea să amintească de marele eveniment din Occident la care tindea întreaga lume civilizată.