FOTOGRAFII ȘI MAEȘTRI AI FOTOGRAFIEI ÎNTR-UN ALBUM INEDIT DIN COLECȚIILE MNEIN

(material publicat în Buletinul Ştiinţific MNEIN. 

Revistă de Etnografie, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie, 

fascicola Etnografie şi Muzeologie, serie nouă, 

vol. 25(38), Chişinău, 2016, p.177-187)

Albumul de fotografii – carte de vizită a fotografului și atelierului fotografic.

Într-o lume în care adevăratele valori rezistă prin secole, patrimoniul muzeal revine în atenția elitelor sociale și culturale, ca un factor catalizator al identității naționale, care nu și-a pierdut niciodată din actualitate, ba din contra, reprezintă o pârghie pentru a putea mișca spre bine starea de lucruri.

Fig 1. Albumul fotografic expus la Vernisajul „Aventură în lumea fotografiei (sec. XIX-XX)”.

Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală contribuie la construirea și promovarea identității culturale, prin patrimoniul său care cuprinde importante colecții de țesături și covoare, vestimentație și port popular, obiecte de uz casnic, obiecte de artă populară, unelte, piese de mobilier, cunoscute mediului științific și publicului. Până în prezent, mai puțin a fost pusă în valoare colecția de imagini fotografice și negative, destul de numeroasă și valoroasă. Ca gestionar al colecției de documente audiovizuale a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, mi-a revenit onoarea, pe care numeroși cercetători ar fi dorit s-o aibă, de a cunoaște îndeaproape valorile acestei colecții.


Imaginea fotografică, pe diferite suporturi, are un rol aparte în exprimarea bogăției și valorii deosebite a patrimoniului muzeal. Aproximativ 5% din colecțiile muzeale revin fotografiilor pe suport de hârtie, ceea ce reprezintă în jur de 12.000 de unități de păstrare. Este impresionant și fondul de negative fotografice, constituit odată cu organizarea muzeului la 1889, important atât ca număr de piese, vechime, reprezentativitate, cât şi ca valoare istorică,  patrimonială. Baza de date a imaginilor păstrate în depozitele muzeului este foarte mare şi variată ca tematică, funcţionalitate şi utilitate academică. Aici trebuie să precizăm că cele mai vechi documente fotografice datează din perioada întemeierii muzeului în 1889, însă în colecție sunt piese mult mai vechi, astfel încât acest patrimoniu punctează istoria apariției fotografiei în spațiul basarabean și cea a dezvoltării ei până în prezent. 

Au contribuit la constituirea colecțiilor mai mulți muzeografi. Primii gestionari ai patrimoniului Muzeului Zemstvei Guberniale din Basarabia, Franz şi Albina Ostermann, au fost și fotografi. Ei au pus baza acestor colecții, incluzând în ea clişee ce surprind etapele construcţiei clădirii muzeului, vederi ale localităţilor rurale şi urbane, exponate taxidermice executate de aceştia, precum și numeroase imagini etnografice ale drumurilor, podurilor, peisajelor culturale etc. Interesul muzeografilor pentru domeniul imaginilor fotografice a coincis cu răspândirea fotografiei în Europa și în spațiul nostru. Astfel încât patrimoniul fotografic al muzeului constituie o sursă foarte relevantă în recuperarea istoriei fotografiei.

Despre etapele de început ale fotografiei în Basarabia a scris Dr. Elena Ploșniță, în cartea sa Fotografia basarabeană [13], punând în valoare activitatea primelor ateliere, primilor fotografi și realizările acestora. Revista „ART-hoc” (Chișinău) a dedicat un număr special temei fotografiei, elucidându-i parcursurile, inclusiv debutul acesteia în spațiul nostru cultural [6]. Dintr-o altă perspectivă s-a referit la istoria fotografiei în Basarabia Mihai Potârniche, albumul său propunând o viziune de ansamblu asupra evoluției domeniului până în prezent [10, p. 9].

Între obiectele ce alcătuiesc patrimoniul fotografic, prezintă interes albumele de fotografii, care prin definiție au rostul de a păstra și prezenta imagini după teme, perioade, deținători etc.   Într-un studiu consacrat fotografiei, ca sursă etnografică, Dr. Olga Lukianeț s-a referit la albumul familiei sculptorului Alexandru Plămădeală și Olga Plămădeală, păstrat la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală [18, p. 64-70]. Cercetătoarea remarca faptul că scrisul cu lumină este o sursă de informație importantă, ce ne permite să reconstruim istoria vieții de zi cu zi, acoperind arealul tradițional al diferitor grupuri sociale, etnice, culturale, fotografia fiind un adevărat „document de viață” [18, p. 69].

În această lucrare, am ținut să prezentăm un album de fotografii, cel mai expresiv dintre toate albumele de profil păstrate în patrimoniul muzeal. Este un album-model de fotografii, de la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX, care a aparținut unui fotograf local, iar ulterior a fost moștenit de descendenții familiei, în final, intrând în patrimoniul muzeal. Albumul era ca o carte de vizită, foarte convingătoare, privind oferta fotografică și abilitățile fotografului. După noi, încununarea succesului activităţii unui atelier sau al unui maestru al fotografiei, oriunde s-ar fi aflat el, era realizarea albumelor cu imagini reuşite, pe care le-a surprins într-o anumită perioadă a activităţii. O adevărată carte de istorie în imagini, una conștientizată, dorită să rămână în atenția lumii prin fotografii. Ideea acestor albume a pornit din Occident și a ajuns inclusiv în Basarabia, facilitând în bună parte relația fotograf-client, dar și promovarea culturii fotografiei în timp, stimularea răspândirii ei în societate și dezvoltarea acestui gen de artă.

Vom aduce câteva exemple privind rolul albumelor chiar de la debutul fotografiei ca artă. Pe parcursul sec. XIX, au fost create mai multe albume cu imagini de pe câmpul de luptă. Carol Popp de Szathmári (1812-1887), pictor și fotograf român de origine maghiară, participă cu albumul său fotografic la Expoziţia Universală de la Paris, din 1855, fiind remarcat și obținând distincţii. În anul 1856, pionierul fotografiei britanice și primul fotograf recunoscut de război, Roger Fenton, dă publicităţii trei volume, cunoscute sub diverse titluri, precum: Întâmplări din viaţa în campament, Portrete istorice sau Peisaje şi vederi fotografiate în Crimeea, în timpul primăverii şi verii anului 1855. Ecourile acestor performanțe au stimulat apariția altor albume.

Fig. 2. Album fotografic din timpul Războiului civil American (1861-1865).

În Statele Unite, fotograful Alexander Gardner, iniţial colaborator al lui Mathew B. Brady, unul dintre primii fotografi americani, de care s-a despărțit pentru a lucra pe cont propriu, a strâns o bogată documentaţie, fotografiind pe câmpurile de luptă de la Antietam şi Gettysburg, în timpul Războiului Civil din SUA (1861-1865). În anul 1865, la editura lui Philip şi Solomon din Washington, a apărut un carnet de schiţe fotografice din război, purtând semnătura lui Gardner [12]. După încheierea ostilităților de la sud de Dunăre, din timpul războiului de Independență al României (1877-1878), Szathmári editează elegantul album Suvenir din Resboiu 1877-78, iar Franz Duschek – pe cel intitulat: Resboiu 1877-78.

Astfel, se instituie moda albumelor, fie ele cu fotografii, fie cu desene sau planșe litografiate, deschizând în acest mod epoca marilor sinteze ilustrate, ce va dăinui până după prima conflagrație mondială. Tot în anul 1878, Victor von Strantze adună majoritatea gravurilor apărute în revista Illustrirte Zeitung din Leipzig şi editează volumul Illustrirte Kriegs-Chronik: Gedenkbuch an den russisch-türkischen Feldzug von 1876-1878 [Cronica de război ilustrată: Carte memorială din campania ruso-turcă din 1876-1878]. Asemenea tomuri comemorative încep să fie tipărite şi cu ocazia comemorării anumitor evenimente: la 50 de ani de la Revoluția din 1848, la Budapesta apare volumul O mie opt sute patruzeci şi opt. Istoria revoluţiei maghiare din 1848-49 în imagini [7, p. 28].

La 25 de ani de la încheierea conflictului fratricid dintre nordul şi sudul american, apar două volume impozante, vizând condiția soldatului în războiul civil. Este o istorie ilustrată a conflictului din anii 1861-1865 [16], iar fostul reporter de front al periodicului Leslie's Illustrated Newspaper, Edwin Forbes, dă publicităţii tomul După treizeci de ani – Amintirile unui artist al Războiului Civil, care impresionează atât prin textul memorialistic, bogat în informaţii, cât şi ilustrațiile ample. 

În anul 1902, la Editura I.V. Socec din București, apare micul album al Războiului de Independență, la 25 de ani de la dobândirea acesteia, compus din fotografiile lui Carol Szathmári, Franz Duschek şi Andreas D. Reiser, precum şi din reproduceri ale picturilor cu subiect batalist, inspirate de acea campanie şi datorate lui Johann Nepomuk Schonberg şi Oscar Obedeanu [7, p. 30].

Fig. 3. Album cu fotografii, tip carte de visite, cu figuri proeminente ale Erei Războiului civil American.

A.I. Denier este primul dintre pictorii academiști care şi-a deschis un atelier ce se deosebea de altele prin măiestrie artistică. La el au lucrat şi s-au perfecţionat iluștrii fotografi Kramskoi, Radlov, Sokolov şi Griner. Atelierul lui Denier avea mare succes în cercurile pictorilor din Sankt-Petersburg. Primele fotografii ale multor scriitori, pictori şi artişti ai timpului aparțin lui Denier. În anul 1865, acesta a editat Albumul portretelor fotografice ale personalităților celebre din Rusia [21, p. 15]. Lucrările portretistice ale lui Denier, ca şi ale lui S. L. Leviţki, fotograful de curte al țarului, au obţinut cele mai înalte premii la expoziţiile fotografice din Imperiul Rus şi la cele  internaţionale.

În cea de-a doua jumătate a sec. al XIX-lea, tematica fotografiilor s-a extins simţitor. Pe lângă portrete şi peisaje, au apărut şi imagini cu subiecte istorice. La acestea se referă şi albumul lui A.D. Ivanov Campania balcanică 1877-1878 [19, p. 8]. Acest fotograf ce locuia la stația Gavrilovka, de pe calea ferată Harkov-Azov, a creat din propriile fonduri un laborator ambulant şi s-a dus pe front. Împreună cu armata rusă, a trecut prin România şi a ajuns în Bulgaria. Din albumul acestuia fac parte 170 de fotografii – imagini ale localităţilor pe unde a călătorit, ale taberelor militare, câmpurilor de luptă, ale regimentelor, echipelor sanitare, portretele participanților la operațiile militare şi ale locuitorilor din zonă.

Așa cum aminteam mai sus, prin pozele din 1854, făcute pe frontul de la Dunăre, în timpul Războiului Crimeii, Szathmáry devine primul fotograf de război din lume, lucru puţin cunoscut pe plan mondial. Ca să înțelegem impactul fotografiei asupra contemporanilor, trebuie să amintim că Szathmáry a alcătuit un album cu 200 de fotografii, în câteva exemplare, pe care îl oferea capetelor încoronate ale țărilor participante direct sau indirect la conflictul menționat. Astfel, a fost primit personal, printre alţii, de Regina Victoria a Marii Britanii, de împăratul habsburgic Franz Joseph, de Napoleon III, de sultanul turc Abdul Aziz şi de Regele Victor-Emanuel II al Sardiniei. Aceste întâlniri au fost adevărate evenimente. De exemplu, Societatea Fotografică din Paris a anunțat cu pompă sosirea lui şi întrevederea cu Napoleon III. În unele cazuri, audiențele s-au prelungit ore întregi – scrie unul dintre biografii lui, Adrian-Silvan Ionescu –, pentru că monarhii erau extrem de curioși să vadă aceste mărturii vii de pe front, precum şi portretele generalilor şi ofiţerilor. Ironia sorții a făcut ca niciunul dintre albumele cu Războiul Crimeii să nu supraviețuiască. Doar câteva fotografii disparate au rămas în diverse colecţii [5].

Imaginile realizate de frații Milton și Ianaki Manakia constituie valoroase documente ce reflectă viaţa tradiţională a comunităților românești de la sud de Dunăre. Multe dintre fotografiile respective au fost adunate în Albumul etnografic macedo-român. Tipuri, porturi şi localități ale aromânilor, tipărit la Paris, la Imprimeria L. Delye, în anul 1903. Valoarea etnografică a acestor fotografii a fost recunoscută de contemporanii români. În anul 1906, profesorul universitar și istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaş a achiziționat 200 de fotografii pentru viitorul Muzeu al Țăranului Român [9], iar mai târziu 5 albume, cuprinzând imagini realizate de frații Manakia, au ajuns în colecţia Bibliotecii Academiei Române. Dar cea mai mare recunoaştere au adus-o domeniului reproducerile fotografiilor lor în lucrări ştiinţifice.

Primul album fotografic atestat în Basarabia este cel din familia lui Serghei Lazo. Acesta amintea, în jurnalul său, că familia a păstrat un album cu fotografii din anii 1854-1865, executate în atelierul fotografului al lui Eduard Glewski. Însă până în zilele noastre s-au păstrat doar câteva din fotografiile cu marca acestui maestru, două dintre acestea aparținând familiei fabulistului basarabean Ioan Sârbu. Prima este datată cu anul 1864, Ioan Sârbu fiind reprezentat cu fratele său, Mihail, iar a doua – din 1865, împreună cu mama, Smaranda [6, p. 3].

Fig. 4. Primele imagini ale Chișinăului, 1867, expuse în cadrul expoziției „Aventură în lumea fotografiei (sec. XIX-XX)”.

Din aceiaşi ani provin şi primele vederi ale Chişinăului când, probabil, cu ocazia venirii țariței Maria Alexandrovna, a fost invitat din or. Moghilev-Podolsk (Movilău – oraș, în acea perioadă, majoritar românesc) fotograful Iosif Kordâş, pentru a înveșnici acest eveniment. Precum putem observa pe verso-ul fotografiilor semnate de el, fotograful a surprins imagini elocvente ale orașului, care actualmente se găsesc atât în patrimoniul Muzeului  Național de Istorie a Moldovei, cât şi în cel al Muzeului Național de Etnografie şi Istorie Naturală.

La cercetarea mai atentă a acestor exponate muzeale, cred oportun să menţionez că acestea ar fi putut face parte dintr-un album. Un prim argument, în acest sens, este faptul că imaginile, imprimate pe o foiță fotografică fină, sunt lipite pe ambele părţi ale unui carton subţire de culoare maro. Acesta din urmă prezintă urme de prindere pe la margini. Pentru a face mai multe constatări referitor la aceste imagini, consider că este nevoie de a studia aceste fotografii prin prisma laboratorului de expertize criminalistice.

În spațiul basarabean, cele mai cunoscute sunt albumele executate începând cu sfârșitul anilor ’70 ai sec. al  XIX-lea. Odesitul de origine turcă Jan Antonopoulo a fost martor al construcţiei căii ferate militare Bender-Galaţi, începută la 24 iulie şi terminată la 4 noiembrie 1877, construcție care a durat doar 58 de zile. Fotograful a realizat la acest subiect peste 300 de imagini cu dimensiunile 18×24 cm, preferând fotografia în sepia. Circa 100 dintre aceste imagini au constituit obiectul unui remarcabil album. La 25 octombrie 1879, urmare a îmbolnăvirii, fotograful își întrerupe activitate [1, p. 90].

J. H. Raulle, din Odessa, de origine franceză, fotograf şi etnograf, practica fotografia de gen şi a călătorit cu aparatul în spate prin Ucraina şi Basarabia [20, p. 45], executând mai multe fotografii impresionante. La sfârşitul anilor ’70 ai secolului XIX, el a editat un album cu 224 de imagini din viaţa socială a Ucrainei şi a Basarabiei, de fapt, un album cu tematică etnografică, premiat la Expoziţia Universală din 1878, de la Paris. În perioada războiului ruso-turc din 1877-1878,  J. H. Raulle a realizat fotografii de pe câmpurile de luptă, precum și în România şi în Bulgaria. 

A.D. Ivanov a fotografiat şi în Basarabia zeci de unităţi militare, soldați în timpul luptelor şi în puţinele momente de odihnă. Din arhiva sa fotografică fac parte şi portrete de împărați sau de generali de armată. Fotografiile din campania militară, în total 170 de exemplare, le-a adunat într-un album, Zabalkanskii pohod 1877-1878 [Campania din Balcani 1877-1878], pe care îl putem răsfoi în colecţiile muzeale ale mai multor instituţii de profil din republica noastră, din Rusia şi România.

În anul 1889, Pavel Kondraţki realizează primul album fotografic ce se intitula Imagini ale Chişinăului şi împrejurimilor sale, însumând 120 de fotografii ale locului şi oamenilor, inclusiv 41 de poze de la Expoziţia Agricolă şi Industrială din 1889, de la Chişinău. 

A. Greculov, fondator al Muzeului Zemstvei din Bender, era şi el un pasionat al fotografiei. Se pronunța pentru utilizarea cât mai largă a acesteia ca ilustrație de carte. Cu concursul său, au apărut în anul 1916 albumele Prin Basarabia şi Ciobanii. Albumele au apărut sub redacția lui G. I. Tanfilev, profesor la Universitatea din Odessa, fiind tipărite pe hârtie cretată şi montate pe carton fin. A. Grekulov este primul fotograf din Basarabia, care a realizat fotografii de revistă [10, p. 9].

M. Kraevski, fotograf din Odessa, după ce s-a aflat un timp prin Basarabia, unde a realizat zeci de imagini, a editat un album cu fotografii etnografice din spaţiul dintre Prut şi Nistru [8, p. 87].

S. Lenker, un alt fotograf de la noi, la 1900 a fotografiat diverse aspecte din viaţa Regimentului 53 Infanterie, încartiruit la Chişinău, pe care le-a inserat într-un frumos album, ce poate fi găsit şi astăzi în unele familii şi colecţii publice [13, p. 34].

Fotograful M. Greim, din Kameneţ-Podolsk, a fotografiat în satele din nordul Basarabiei, adunând fotografiile într-un album, care a fost donat în 1889 Societăţii Imperiale de Geografie din Rusia, în legătură cu jubileul de 50 de ani al înființării acestei societăți. Albumul includea 175 de imagini cu chipuri de basarabeni – țărani, vânzători ambulanți, evrei, ţigani [13, p. 86]. Cópii ale acestor fotografii se păstrează și în colecția Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală.

O bună parte dintre aceste imagini, executate cu o măiestrie deosebită, au fost colectate sau achiziţionate de la locuitorii capitalei, dar şi de la cei din spaţiul pruto-nistrean. În împrejurări deocamdată prea puţin elucidate, aceştia au intrat în posesia unor fotografii şi albume fotografice ce reflectă războiul ruso-turc din 1877-1878 [2], războiul ruso-japonez din 1904-1905 [3], Primul Război Mondial [4].

S-au păstrat unele albume ale vechilor ateliere fotografice, având pe lângă funcţia de raportare a lucrului executat pe parcursul anului către conducerea de stat, şi cea de etalare a măiestriei fotografice. Albumele cu copertă din piele erau poleite cu aur şi încrustate cu diferite pietre scumpe, iar fotografiile ce trădau moda timpului ne prezintă, până acum, chipuri de oameni, numele cărora, de cele mai multe, ori nu le regăsim în nici un registru. Paginile din carton erau frumos ornate cu elemente geometrice şi decor cu motive florale, zoomorfe sau antropomorfe.

Interesul pentru fotografie a fost manifestat în mod constant, încă de la pătrunderea ei în spațiul basarabean, atât din partea nobilimii locale, cât și a protagoniștilor noii arte, care veneau din alte state. Însă, treptat, se poate observa și o turnură de interese în sens invers a reorientare a intereselor elitelor sociale locale, care aveau pasiune pentru domeniu, spre marile centre culturale europene, precum Parisul, Viena sau Sankt-Petersburgul.

2.    Un album fotografic al elitelor europene, de la sf. sec. XIX – înc. sec XX, din patrimoniul MNEIN.

Fig. 5-8. Caracteristicile exterioare ale albumului. MNEIN FB-24108.

Albumul fotografic la care mă voi referi în continuare a fost cumpărat de muzeu în anul 1990 de la o doamnă în vârstă care, în perioada țaristă, a locuit în casa unei familii nobiliare din Chișinău. Odată cu evenimentele din 1917, nobilii au emigrat în Franța lăsând, în condiții încă puțin elucidate, o bogată moștenire foștilor angajați. În aceste condiții, doamna a obținut acest album fotografic și alte câteva piese fotografice de epocă, acum aflate în expoziția de bază a muzeului, Natura. Omul. Cultura.

Albumul de fotografii are dimensiunile de 30×5×25 cm. Este prevăzut cu o copertă acoperită (încrustată) cu pietre de sidef, în formă de romb (38 unități) și triunghi (11 unități), dispuse regulat pe perimetrul acesteia. De pe prima copertă lipsesc 34 pietre de sidef, în formă de romb, și 15 pietre de sidef, în formă de triunghi. Pe la margine, coperta este încrustată cu pietre de abalone (haliotis) din care lipsesc 9 unități. Albumului îi lipsește coperta din spate, care, presupunem că, la fel, ar fi fost încrustată cu pietre de sidef și abalone. Cotorul albumului este învelit cu piele vopsită în roșu, cu ornament în timbru sec, cu figuri romboidale și cuvântul „Album” care este scris cu litere latine și orientat cu picioarele în sus.

Piesa are 50 de pagini, cu câte 4 spații libere (sloturi), pentru a fi introduse fotografii tip carte de visite, pe ambele părți ale fiecărei foi de carton. Acestea din urmă sunt poleite cu aur, pe la margini. Conține un forzaț, o foaie de gardă și foaie de titlu, pe care este scris în limba engleză, cu litere mari, pe întreaga foaie: „Photographic Album”. Pe cealaltă parte a foii de titlu este scris indexul albumului, având 200 de numere care, spre regret, nu au fost completate.

Albumul conține 191 de imagini portretistice, în format carte de visite, cu 209 persoane, dintre care 121 de bărbați, 67 de femei și 21 de copii. Această reprezentativitate gender corespunde, după toate probabilitățile, rolului acestor grupuri în societate. În rândul bărbaților, putem remarca 25 de militari și un portret de preot. Diferența dintre numărul de persoane întipărite în imagini și în fotografii se explică prin faptul că, în 16 dintre acestea, sunt prezenți părinții cu copii lor, soții cu soțiile sau prietenii.

Fotografiile au fost realizate în 22 de orașe din Europa, Imperiul Rus și Basarabia, dar ținem să specificăm că 58 dintre aceste fotografii ale albumului, în afară de portretele propriu-zise, nu au scrise pe ele localitatea unde au fost executate. Pe de altă parte, în acest album și-au lăsat amprenta măiestriei scrisului cu lumină 67 de artiști fotografi. Însă, cum am remarcat și puțin mai sus, 53 de imagini au rămas fără semnătura autorilor. Încă nu știm cu exactitate istoria apariției acestor fotografii în Basarabia, dacă sunt rezultatul unor călătorii ale boierilor moldoveni în Occident sau ale vizitelor prietenilor acestora în spațiul pruto-nistrean. Dar un lucru este clar: în ciuda vicisitudinilor vremii, legăturile culturale cu Occidentul european s-au păstrat și au evoluat în timp.

Dintre curiozitățile albumului, pe care țin să le accentuez, sunt și imaginile executate de Felix Nadar – legenda fotografiei universale, pe numele său adevărat Gaspard-Félix Tournachon (1820-1910), între altele, caricaturist și pionier aeronautic francez. Félix Tournachon a început prin a studia medicina, devenind apoi jurnalist și romancier. El a fost cunoscut mai întâi prin caricaturile executate personalităților din Paris, care se regăseau în diverse ziare, de exemplu, în Journal amusant, Le Charivari sau Revue Comique, ultima înființată de el însuși în 1849.

Fig. 9-10. Fotografie executată de Gaspard-Félix Tournachon.

Fig. 11. Alexandre Dumas tatăl, 1856. Fotografie de F. Nadar.

După anul 1852, Nadar a deschis un atelier fotografic care a ajuns a fi destul de prolific. În cadrul acestuia, fotograful a început să experimenteze procedee de obținere a imaginilor fotografice cu ajutorul iluminării electrice (în anul 1879, experimente similare a întreprins și Serghei Leviţki, în Imperiul Rus). Nadar a fost un cunoscut experimentator, în acea perioadă, inclusiv a aparatelor de zbor. A inventat un asemenea aparat, a întreprins cu balonul numit Le Géant mai multe călătorii [22], cu ajutorul căruia a străbătut distanța dintre Paris și Hanovra. Cu acea ocazie, el a făcut primele fotografii aeriene ale Parisului, pe care le-a prezentat în mod metodic, în cererea de patent pentru un Nouveau système de photographie aérostatique din 1858 [25]. Lui îi aparțin, de asemenea, primele fotografii făcute cu lumină artificială în subteran, publicate într-o culegere din anul 1861, care ilustra catacombele Parisului [23].

Fig. 12. Felix Nadar în gondola balonului, circa 1863.

Lui Nadar i se datorează unele din cele mai celebre portrete fotografice ale personalităților de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Datorită producției de masă, portretele sale par azi oarecum stereotipe, dar se disting prin depășirea canonului de înfrumusețare a vremii, prin stafaje și retușuri. Celebrul pictor francez Edgar Degas a folosit fotografii executate de Nadar ca mijloc de inspirație pentru unele din compozițiile sale [24].

Dacă un maestru al imaginii, precum Nadar, era cunoscut în Basarabia, pe drept cuvânt, putem presupune că și alți reprezentanți de vază ai noii arte, de talia acestuia, să fie prezenți prin creațiile lor în album. Un exemplu relevant, în acest sens, este o fotografie semnată de Disderi – un alt nume greu, deja într-o adevărată industrie a scrisului cu lumină.

André-Adolphe-Eugène Disdéri (1819-1889) a fost și el un fotograf francez care și-a început cariera lucrând cu daghereotipul însă și-a câștigat faima după ce și-a patentat propria versiune a tipului de fotografie, cunoscută ulterior sub numele de carte de visite [28]. Disdéri și-a început activitatea, la fel ca Nadar, îmbrățișând mai multe ocupații, iar printre altele studiind și artele frumoase. Ca autor de dagherotipuri acesta și-a început activitatea în Brest, prin anul 1848, iar pe la sfârșitul lui 1852 s-a mutat la Nîmes. El a fost ajutat în lucrul său de alți doi maeștri ai fotografiei: Joseph Jean Pierre Laurent și Edouard Boyer, cu experimente în domeniul chimiei. După aproape un an, el se mută din Nîmes la Paris, unde a ajuns mult mai aproape de clienții săi și de subiectele fotografiilor de tip carte de visite [15, p. 14-15].

Fig. 13-14. Fotografie realizată de André-Adolphe-Eugène Disdéri.

La 27 noiembrie 1854, Disdéri a patentat sistemul de imprimare a zece fotografii pe o singură hârtie fotografică. Noutatea repede a făcut înconjurul lumii. Potrivit unui oaspete din Germania, studioul lui Disdéri a ajuns „un adevărat Templu al Fotografiei – un loc unic al eleganței și al luxului. Într-o singură zi, acesta putea să vândă fotografii în valoare de câteva sute de franci” [14, p. 8]. Faptul că imaginile fotografice puteau fi reproduse mult mai ieftin și într-o cantitate considerabil mai mare a constituit și începutul declinului daghereotipiei, iar în rezultat, acest tip de fotografie a căpătat o popularitate enormă atât în Europa, cât și în Statele Unite ale Americii [27]. Marele Nadar, fiind într-o adevărată competiție cu Disderi, scria în cartea sa autobiografică, Quand j'étais photographe, despre apariția cărții de vizită a lui Disderi: „A însemnat un dezastru. În orice caz trebuia să cedezi: să urmezi trendul sau să te dezici de ceea ce faci” [26].

Fig. 15. Ducesa Anne Sutherland-Leveson-Gower, Barcelona, cca 1860. Autor André-Adolphe-Eugène Disdéri.

Mai aproape de noi, dar nu mai puțin important ca valoare a operei fotografice și a moștenirii patrimoniale pe care ne-a lăsat-o, este și Ludwig Angerer (1827-1879) – un fotograf austriac care a înființat primul studio în Viena şi a ajuns fotograful împăratului Franz Joseph I. Născut în Malaka, Slovacia de azi, a fost fiul unui pădurar. Angerer a studiat farmacia şi chimia la Universitatea Regală din Pesta, ceea ce i-a fost destul de util în activitatea de fotograf. În 1854, este înrolat în armată, unde este farmacist militar, iar în 1856 ajunge la București, cu trupele austriece de ocupație, activând la spitalul de campanie.

Fig. 16-17. Fotografie executată de Ludwig Angerer.

În timpul celor doi ani de şedere în capitala Ţării Româneşti, Angerer, având toate componentele chimice, practică în paralel şi fotografia, înregistrând primele imagini ale Bucureștiului. După retragerea trupelor austriece în martie 1857, Angerer se întoarce la Viena, peste un an renunță la serviciul militar şi se concentrează asupra artei fotografice, deschizându-şi propriul studio. Pe 24 decembrie 1860, ajunge fotograful curții imperiale habsburgice [11, p. 223].

Fig. 18. Prințul Louis Philippe Ferdinand Gaston d’Orléans, conte d’Eu și prinț imperial al Braziliei.

Pentru reprezentanții elitelor sociale basarabene din acea perioadă se pare că nu existau frontiere pe care nu le-ar putea trece, indiferent unde erau acestea: pe Prut, pe Tisa, pe Rhin sau Tamisa. Imagini fotografice realizate cu aceștia găsim în atelierele de pe întreg cuprinsul Europei. 

Noile descoperiri în domeniul științei și tehnicii erau urmărite cu mare atenție și de savanții din orientul european. În Sankt-Petersburg, fotograful Serghei Livovici Levițki, la fel ca și colegii lui din Basarabia, urmărea destul de activ toate noutățile ce puteau ușura lucrul fotografului, contribuind la ridicarea nivelului tehnic şi artistic al portretizării. În anul 1879, acesta a introdus în procesul fotografic lumina electrică. De o mare valoare artistică şi istorică a creaţiei lui Levițki rămân a fi portretele oamenilor iluștri din timpul său: scriitori, pictori, activiști sociali. Creațiile atelierelor sale sunt prezente astăzi în sălile muzeelor de artă şi istorie, în cărţile de cultură şi ştiinţă. Câteva din fotografiile sale se regăsesc și în colecțiile Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală.

Fig. 19. Imagine executată de fotograful rus Serghei Levițki.

Fotografului rus S.L. Leviţki, a cărui fotografie o găsim și în acest album, a studiat procesul de fotografiere în Paris şi Italia, şi şi-a deschis propriul atelier în 1839, în Sankt-Petersburg. Între anii 1859-1864, acesta a activat în Paris, pe strada Choiseul, nr. 22 – adresă care o regăsim marcată și pe fotografiile sale [13, p. 108-110].

Fig. 20. Prințesa Louise a Regatului Unit al Marii Britanii. Autor: S. L. Levițki.

Pe lângă lucrările acestor mari fotografi, – legende vii ale noii arte, – între apropiații nobililor basarabeni se numără și reprezentanții familiilor împărătești. Într-una din imaginile fotografice din acest album se regăsește și Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei (1827 –1892) al cincilea copil și al doilea fiu al țarului Nicolae I al Rusiei, surprins, se pare, la vârsta adolescenței [17].

Fig. 21-22. Fotografia Marelui Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei.

Prezența unor astfel de personalități în albumul studiat și însăși faptul că acesta s-a păstrat din sec. al XIX-lea, supraviețuind multiplelor intemperii ale vremurilor, ca să ajungă către sfârșitul sec. XX în muzeu, ne demonstrează că oamenii au apreciat foarte mult această artă, au oferit continuitate europeană tradiției fotografice, pe aceste meleaguri, și că operele maeștrilor basarabeni ai scrisului cu lumină sunt un bun cultural nu numai de nivel regional, ci și universal, fiind direct legate de întemeietorii acestei arte care a revoluționat întreaga lume. 

Astfel, în albumul examinat, observăm fotografii ale atelierelor europene de renume, în care  s-au fotografiat nobili, boieri moldoveni și înalți demnitari sau personalități ale acelor timpuri din Europa. Acest album ne ajută să formulăm concluzia că înalta prestație intelectuală, atât din domeniul teoriei artelor, cât și din punct de vedere științific, în Basarabia secolului XIX – începutului sec. XX, răspundea cerințelor elitelor vremii și a constituit un factor catalizator spre o evoluție culturală pozitivă.

Bibliografie:

1. Arhiva Națională a Republicii Moldova, F. 2, inv. 1, d. 8539, f. 90 (Raportul poliţmeisterului nr. 4972).

2. Muzeul Național de Istorie a Moldovei, КП-18721: Фотоальбом «Воспоминание из Турецкой кампании».

3. Muzeul Național de Istorie a Moldovei, В.4600 38: Фотографии участников русско-японской войны 1904-1905 гг. Большая группа солдат.

4. Muzeul Național de Istorie a Moldovei, O/1486: Album cu imagini din Primul Război Mondial (1914-1915).

5. National Geographic România, Octombrie 2013, Nr. 126: 125 de ani de fotografie. 122 p.

6. Bâzgu E. File din istoria artei fotografice în spaţiul basarabean. În: Revista ART-hoc, Chişinău, 2002, nr. 18 (supliment), p. 3-5, 7-9, 11-16, 21-23, 25-26..

7. Ionescu A.-S. Artişti documentarişti şi corespondenţi de front în Războiul de Independenţă 1877-1878. București: Editura Biblioteca Bucureştilor, 2002. 320 p.

8. Ploşniţă E.  Fotografia basarabeană. Chişinău: „Cartdidact”, 2005. 137 p.

9. Popescu I. Priveşte! Fraţii Manakia. Album-supliment al revistei Martor, nr. VI, 2001. 49 p.

10. Potârniche M. Antologia fotografiei basarabene. Chişinău: Ed. Princeps, 2014. 320 p.

11. Savin M. Ludwig Angerer, unul din primii fotografi ai Bucureştilor. În: Materiale de Istorie şi Muzeografie, București, 1968, vol. VI.

12. Brooks J. An Enduring Interest: The Photographs of Alexander Gardner. Norfolk, Virginia: The Chrysler Museum 1991. 133 p.

13. Buerger J. French daguerreotypes. University of Chicago Press, 1989. 256 p.

14. Liesegang E. Geschichte der Firma Ed. Liesegand. Düsseldorf, 1929. 28 S.

15. McCauley E. A. A. A. E. Disdéri and the Carte de Visite Portrait Photograph. Yale University Press, 1985. 562 p.

16. Mottelay Paul F., Campbell-Copeiand T. The Soldier in our Civil War. A. Pictorial History of the Conflict. 1861-1865. New York: Stanley Bradley Publishing Company, 1890. 476 p.

17. Кузьмин Ю. А. Российская императорская фамилия (1797-1917): Биобиблиографический справочник. 2-е изд. СПб., 2011. 440 c.

18. Лукьянец О. С. Фотографии семейного альбома как этнографический источник. În: Buletin Ştiinţific. Revisăt de Etnografie, Științele Naturii şi Muzeologie. Serie Nouă. Fascicula Etnografie și Muzeologie, No.15 (28), 2011, p. 64-69.

19. Миролюбова Г. А., Петрова Т.А. Русская Фотография. 1840-1910 годы. Из собрания Эрмитажа. Ленинград: Государственный Эрмитаж, 1991. 53 c.

20. Морозов С. A. Русская художественная фотография. Очерки из истории фотографии. 1839-1917. 2е изд. Москва: Искусство, 1961, 152 с.

21. Фельдман Я.Д., Курский Л.Д. Техника и технология фотосъёмки. Москва: Издательство «Легкая и пищевая промышленность», 1981. 240 с.

22. artic.edu/aic/collections/artwork/92202 (accesat la 07.11.2016).

23. commons.wikimedia.org/wiki/ Category:Photographs_of_the_catacombs_of_Paris_by_Nadar (accesat la 07.11.2016).

24. degas-painting.info/degasstyle.htm (accesat la 07.11.2016).

25. etudesphotographiques.revues.org/916 (accesat la 07.11.2016).

26. gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k61731n (accesat la 07.11.2016).

27. mpritchard.com/photohistory/index.html (accesat la 07.11.2016).

28. photographymuseum.com/histsw.htm (accesat la 07.11.2016).

Fotocredite:

Imaginea 1: fotocredit: http://madein.md/news/evenimente/inaugurarea-expozitiei-aventura-in-lumea-fotografiei-sec-19-20-la-chisinau-foto

Imaginea 2: fotocredit: http://tntoday.utk.edu/2013/11/11/libraries-marks-battle-fort-sanders-lecture

Imaginea 3: fotocredit: http://www.skinnerinc.com/auctions/2616M/lots/200

Imaginea 4: fotocredit: http://madein.md/news/evenimente/inaugurarea-expozitiei-aventura-in-lumea-fotografiei-sec-19-20-la-chisinau-foto

Imaginea 9, 10: MNEIN FB-24108/82

Imaginea 11: fotocredit: https://www.fostinum.org/nadar.html

Imaginea 12, fotocredit: http://www.laboiteverte.fr/nadar

Imaginea 13, 14: MNEIN FB-24108/171

Imaginea 15: https://lalbumdeljep.wordpress.com/2014/09/27/notes-sobre-la-carte-de-visite-arribada-i-popularitzacio-a-barcelona-i-madrid-1854-1862/

Imaginea 16, 17: MNEIN FB-24108/72

Imaginea 18: http://www.ebay.com/itm/Angerer-Wien-Comte-d-039-Eu-prince-imperial-du-Bresil-CDV-vintage-albumen-c-/351811691478?hash=item51e99c63d6:g:0NgAAOSwawpXsudR

Imaginea 19: MNEIN FB-24108/125

Imaginea 20: http://www.npgprints.com/image/342282/sergey-lvovich-levitsky-augustin-aime-joseph-le-jeune-augustin-aima-joseph-le-jeune-princess-louise-caroline-alberta-duchess-of-argyll

Imaginea 21, 22: MNEIN FB-24108/104

Abstract

PHOTOS AND MASTERS OF PHOTO IN AN UNPUBLISHED PHOTO ALBUM FROM THE COLLECTIONS OF THE NATIONAL MUSEUM OF ETHNOGRAPHY AND NATURAL HISTORY. The study is dedicated to photo albums, viewed as important work-tools for photographs, in their relationships with society. Albums are some kind of visit cards that present the photographs and have enjoined this art since its origins. The author highlights the role of photos in the development of the photo art. He examines an album that is very important as photographic, historical and museum value. The portraits it contains range from high military men from Bessarabia, to peculiar pretty faces of ladies of the Belle Epoque. We find here photos made by legendary masters of the portrait style: from Nadar and Disdéri, to Duschek and Glewski.

Keywords: photography, album, heritage, Bessarabia, collection, museum, „carte de visite”.

Mihai Dohot,

Doctorand, Facultatea de Științe Umaniste,

Universitatea „Valahia”, Târgoviște