tag:blogger.com,1999:blog-32031160472838876452023-11-15T23:27:29.320-08:00ʼmd: studii noli turbare circulos meosMihai Dohothttp://www.blogger.com/profile/15863316284167684834noreply@blogger.comBlogger7125tag:blogger.com,1999:blog-3203116047283887645.post-65673572557915852472021-12-17T13:04:00.025-08:002021-12-17T14:18:10.294-08:00ALBINA OSTERMAN – PERSONALITATE REMARCANTĂ A COLECȚIONISMULUI ÎN BASARABIA<p style="text-align: justify;">Una dintre cele mai remarcabile personalități culturale basarabene la intersecția secolelor XIX-XX precum și a perioadelor țaristă și interbelică a fost Albina Osterman. Soția primului gestionar de colecții și conservator al Muzeului Zemstvei guberniale din Chișinău [1], Franz Osterman, care i-a împărțit împreună bucuriile și mai ales greutățile slujirii culturale pentru posteritate. Chiar dacă numele Albinei, apare în prezent ici colo în publicațiile electronice și cele pe hârtie, personalitatea acesteia pentru contemporaneitate este cvasinecunoscută.</p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhFsXNbbn5a_CiZXdHSKPo_E9q6iFu2vlm8-zG1UdBQHTSTgYH3t3rU_XEv3KyQXHWmzzMmTrkv4YvoBRS7b9O1nmtbDJnNhTU1b7eLpYKetsd_ncox2RmBkRw4AcA85ouKTf5p6g4wHzFQc1reYy55BoL7FpzUMww8lUT3fC5XhFTJOIJbmtsgAOaEaw=s1386" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1386" data-original-width="1009" height="529" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhFsXNbbn5a_CiZXdHSKPo_E9q6iFu2vlm8-zG1UdBQHTSTgYH3t3rU_XEv3KyQXHWmzzMmTrkv4YvoBRS7b9O1nmtbDJnNhTU1b7eLpYKetsd_ncox2RmBkRw4AcA85ouKTf5p6g4wHzFQc1reYy55BoL7FpzUMww8lUT3fC5XhFTJOIJbmtsgAOaEaw=w385-h529" width="385" /></a></div><br />Fig. 1. Albina Osterman. Fotoportret executat în atelierul L. Grabovski. Anii `30, sec. XX.<p></p><p style="text-align: justify;">Începând cu prima jumătate a secolului XIX din Basarabia în mod sistematic și prin diverse metode au început să fie adunate și achiziționate de către autoritățile țariste obiecte vechi, vestigii arheologice, tezaure monetare, manuscrise și cărți rare. În acest scop colaboratorii multor muzee din rusești erau special trimisi în gubernia basarabeană pentru a colecta exponate. Astfel timp de mai mult de o sută de ani spațiul pruto-nistrean a fost lipsit de o mare parte a patrimoniului cultural[2]. Probabil din această cauză, printre nobilii locali care dureau ca aceste bunuri culturale să rămână în țară, au apărut primii colecționari amatori, cum ar fi A. Ruppert, Natalia Sikard, Ioan Suruceanu, Iacob Lebzin, care au înființat primele muzee private și au organizat începând cu mijlocul secolului XIX mai multe expoziții de anvergură[3]. Însă toate aceste încercări de a închega o activitate muzeistică serioasă nu trecut examenul timpului, o bună parte pierzându-și urma în timpul Primului Război Mondial, iar restul în perioada celei de-a Doua Conflagrații de aceeași amploare.<span></span></p><a name='more'></a><p></p><p style="text-align: justify;">Doar soții Osterman, având tot suportul baronului vizionar Alexandru Stuart, primul director al Muzeului Zemstvei, au reușit să prezinte un rezultat durabil în timp. Muzeul Zemstvei a devenit astfel instituția care s-a îngrijit de salvarea patrimoniul basarabean de la dispariție, un rol central avându-l în acest proces Albina Osterman prin întreaga sa activitate.</p><p style="text-align: justify;">Când am început lucrul în calitate de custode fonduri MNEIN mi-am dat seama că instituția dispune de un patrimoniu impresionant – o moștenire calitativă a lucrului asiduu și zi de zi la completarea spectrului tematic al imaginii istorice a Basarabiei. Pe parcursul timpului am înțeles că baza primelor colecții, în contextul sistemului muzeal, a fost pusă într-o legătură interdependentă cu celelalte exponate. Sistematizarea colecțiilor de obiecte se observă în lucrul serios cu exponatele din depozitele instituției. Aproape jumătate de secol de activitate rodnică în spațiul cultural basarabean al primilor gestionari ai patrimoniului în muzeu nu au fost nici până acum evaluate pe deplin și la justa-i valoare. Cea mai sigură cale de înțelegere a adevăratelor valori muzeale este lucrul cu exponatele propriu-zise. Acestea relevă pe deplin sensurile impregante cu multă osârdie de primii muzeografi ai instituției și transmit, într-un mod absolut uimitor, în unele cazuri, chiar și emoțiile vremurilor de mult uitate.</p><p style="text-align: justify;">Realizările în plan cultural al Albinei Osterman au fost consemnate prin distincțiile înalților oaspeți ce au vizitat Basarabia în momente distincte, cu adânci conotații sociale și politice.</p><p style="text-align: justify;">Astfel, în vara anului 1914, pentru câteva ore, a întreprins o vizită în capitala guberniei basarabene, oprindu-se prin mai multe instituții politice, culturale și religioase Nicolai al II-lea, ultimul dintre țarii ruși. Informații despre acest eveniment găsim destul de puține însă fotografiile, care le putem observa încă prin colecțiile muzeale și arhive, ne relevă date destul de interesante. Evenimentul a fost pregătit din timp, atunci când în data de 9 noiembrie 1911 înaltul oaspete a dat acceptul pentru a fi înălțat monumentul înaintașului său - Alexandru I[4]. Astfel, peste trei ani, după slujba la Catedrala Ortodoxă acesta participat la dezvelirea monumentului în centrul Chișinăului.</p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiK1zFMJzMIYUHSSlG1F_iauGkgnIYvuHoo4JJBmFYcjiytkEwjsz6s2msE85LwJy7CZ9prfbO9j2LmpZ-oanbdFCJgpwnpvfy7LTl_MRzOYzK4Xlew93PW6ilgCkO99da47vFJY3hvVRgeTDla14SOis_ZLlAMeoyPAdWbigCZpAe290ojMKl8GtXn7g=s1263" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="841" data-original-width="1263" height="369" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiK1zFMJzMIYUHSSlG1F_iauGkgnIYvuHoo4JJBmFYcjiytkEwjsz6s2msE85LwJy7CZ9prfbO9j2LmpZ-oanbdFCJgpwnpvfy7LTl_MRzOYzK4Xlew93PW6ilgCkO99da47vFJY3hvVRgeTDla14SOis_ZLlAMeoyPAdWbigCZpAe290ojMKl8GtXn7g=w555-h369" width="555" /></a></div><br />Fig. 2. Vizita țarului rus Nicolai al II-lea la Muzeul Zemstvei guberniale din Chișinău, 3 iunie 1914.<p></p><p style="text-align: justify;">Este semnificativ faptul că în cadrul scurtei sale vizite la Chișinău, Nicolai al II-lea a fost și prin Muzeul Zemstvei, instituție care a beneficiat în timpul construcției și de suportul său financiar. Pentru activitate rodnică și îndelungată în calitate de preparator și conservator al Muzeului Zemstvei Albina Osterman a fost menționată, în timpul vizitei țarului Nicolai al II-lea, cu o diplomă și un ceasornic de aur din partea Curții împărătești a Rusiei.</p><p style="text-align: justify;">Următorul eveniment cu o bogată semnificație în viața primului custode al Muzeului Zemstvei s-a produs între 18-24 mai 1920, când Regele Ferdinand I a întreprins, după cum o descriu jurnaliștii vremii, o impresionantă călătorie în Basarabia, prima din vizitele Sale oficiale după Unirea din 1918 în provincia românească. Cu 24 de ani înainte, Ferdinand, pe atunci principe al României, împreună cu principesa Maria trecuseră prin Basarabia în drum spre Moscova, pentru a participa la încoronarea țarului Rusiei Nicolai al II-lea, care a avut loc la 14 mai 1895[5].</p><p style="text-align: justify;">Vizita din mai 1920 a avut loc după un itinerar bine stabilit. Până a sosi în Basarabia Regele Ferdinand I a efectuat o escală de trei zile în Bucovina[6]. La 17-18 mai 1920 Regele Ferdinand a ajuns în Cernăuți și Hotin[7]. Miercuri, 19 mai 1920, Suveranul a sosit la Bălți, fiind întâmpinat cu căldură neobișnuită de către autoritățile orașului și mii de reprezentanți ai diferitor pături sociale din localitate și județ[8]. </p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhHJj0oVBYQWfq1_bn3Fc-3rfWiGrSXRe0R_GF7SHf2KDMbZ4HEgCV3V1MCIaXK9SF7Lfl3y32VM4diMw47ElHG10jiqX_2ZB-kI9OEuRgax9qG2xhKoT45jTszcyhaG6IZEnv7auC6dULhL5lw0ZAaS7rSw_puyUFBUVgSVuUdhcUvjnvSDe_weo-k0w=s1849" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1849" data-original-width="1165" height="569" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhHJj0oVBYQWfq1_bn3Fc-3rfWiGrSXRe0R_GF7SHf2KDMbZ4HEgCV3V1MCIaXK9SF7Lfl3y32VM4diMw47ElHG10jiqX_2ZB-kI9OEuRgax9qG2xhKoT45jTszcyhaG6IZEnv7auC6dULhL5lw0ZAaS7rSw_puyUFBUVgSVuUdhcUvjnvSDe_weo-k0w=w359-h569" width="359" /></a></div><br />Fig. 3. Brevetul medaliei „Răsplata muncii pentru învățământ. Clasa I.” Oferit de Ferdinand I, Regele României Albinei Osterman, 6 iulie 1920.<p></p><p style="text-align: justify;">Suita regală a ajuns în Chișinău la 20 mai 1920. Dimineață Regele și Regina României Mari au asistat la un Te Deum în Catedrala orașului. La Primăria municipală a avut loc o impresionantă recepție, căror le-au fost prezentate autoritățile locale și cele mai notabile personalități din Basarabia[9]. Regele României Ferdinand I, în aceeași zi a vizitat Muzeul, conferindu-i Albinei Osterman distincția „Răsplata muncii pentru învățământ” clasa I și semnul onorific „Răsplata muncii pentru 25 ani în serviciul statului”.[10] Astfel au fost recunoscute meritele acestei personalități marcante a culturii atât în perioada țaristă cât și pentru acest moment de cotitură în istoria țării.</p><p style="text-align: justify;">La 21 mai 1920 Regele Ferdinand I și Regina Maria, însoțiți de întreaga suită au asistat la un parastas din Cimitirul eroilor. Spre finalul vizitei din Chișinău în incinta Sălii Eparhiale reprezentanții clerului din Basarabia au fost primiți de către înalții Suverani. La această ceremonie au asistat membri ai delegației guvernamentale, miniștrii plenipotențiari, reprezentanți ai autorităților civile și militare, membri ai corpului didactic, funcționari publici, veterani, studenți[11]. Cercetătorul Nicolae Cazacu menționează, că vizita Suveranilor României din mai 1920 în Basarabia, nu a fost un act izolat, ci unul istoric, determinat de întreaga dezvoltare politică și social-economică a Țării după Unirea din 1918, care a impulsionat benefic procesul de integrare a Basarabiei în sistemul administrativ al României[12]. </p><p style="text-align: justify;">Anii de căsnicie și de lucru împreună cu soțul său, Franz Osterman, și-au lăsat amprenta peste întreaga activitate de o viață a Albinei. Născut în Boemia, în 1844, pasionat de științele naturii, după terminarea studiilor medii acesta însușește bazele artei taxidermice, metodele de creare a colecțiilor științifice și tehnica fotografică în Praga. Mai apoi, timp de 10 ani a călătorit prin Austro-Ungaria, Germania și Rusia în calitate de artist și fotograf ambulant. Creează colecții ornitologice și entomologice, pe care le vinde diferitelor instituții. </p><p style="text-align: justify;">În 1881 Franz Osterman ajunge în Basarabia și se stabilește cu traiul în Soroca, perfecționându-și măiestria și cunoștințele în domeniul de care era pasionat, implicând în această activitate și pe soția sa Albina[13]. În anul 1889 a participat la Expoziția agricolă și industrială din Basarabia organizată de Zemstva gubernială, cu o colecție de păsări, fiind decorat cu Medalia mare de argint. Odată cu organizarea Muzeului Zemstvei, Osterman a fost invitat să pună la punct o colecție taxidermică de păsări din Basarabia centrală.</p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEh60k5Y-f0IxyZ12IoMmEFUBF1x2LBJ3rnem-QoAgssz7n7aLKoUWwayPUxN-ej0CmS6RiYHI7clPd2hRGejUjFeQgMaoNArnqHWAA2P3FJVp6MAFweDtUlxc9doQbhwB-CfEuSHynfIrSvJvcG-0Jd8iGYNKwuFCillZvc5pukS_DNSwHWqUweaYyU1A=s870" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="870" data-original-width="754" height="549" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEh60k5Y-f0IxyZ12IoMmEFUBF1x2LBJ3rnem-QoAgssz7n7aLKoUWwayPUxN-ej0CmS6RiYHI7clPd2hRGejUjFeQgMaoNArnqHWAA2P3FJVp6MAFweDtUlxc9doQbhwB-CfEuSHynfIrSvJvcG-0Jd8iGYNKwuFCillZvc5pukS_DNSwHWqUweaYyU1A=w475-h549" width="475" /></a></div><br />Fig. 4. Soții Osterman în fața casei de lângă Muzeul Zemstvei din Chișinău (actualul bloc administrativ al MNEIN).<p></p><p style="text-align: justify;">Soții Osterman devin preparatori atât de apreciați încât baronul Alexandru Stuart întemeietorul muzeului, îi angajează în cadrul noii instituții cultural-științifice. Acum cei doi soți ajung printre cei dintâi angajați permanenți ai instituției. În anul 1891, la propunerea baronului, Osterman este angajat custode și preparator al Muzeului Zemstvei, mutându-se cu traiul la Chișinău. A activat în această funcție până în 1905 creând valoroase colecții muzeale, elaborând diverse tehnologii de preparare a colecțiilor entomologice și a sistemelor de vase sangvine a animalelor vertebrate, care aveau o mare valoare didactico-științifică dovadă fiind atât dovezile documentare din rapoartele instituției cât și exponatele ce păstrează semnătura acestuia în depozitele dedicate științelor naturii.</p><p style="text-align: justify;">În anul 1894, soții Osterman, au participat la Expoziția internațională de pomicultură și legumicultură din Sankt Petersburg cu o colecție a pomilor fructiferi și ai viței-de-vie fiind apreciată de specialiști din Rusia și alte țări europene. Franz Osterman a fost distins cu o Diplomă de onoare și cu o Medalie de aur, fiind recunoscut astfel ca unul din cei mai buni preparatori din Europa. În anul 1901 a participat la Expoziția internațională din nou în Sankt Petersburg, organizată în cadrul Congresului naturaliștilor și medicilor din Rusia, prezentând un șir de preparate din domeniul anatomiei, zoologiei, biologiei și embriologiei[14].</p><p style="text-align: justify;">În anul 1900, Muzeul procură un aparat fotografic cu care Franz Osterman chiar din primul an realizează, în timpul expedițiilor prin Basarabia, o serie de 250 de fotografii etnografice și de gospodării țărănești, dintre care 130 pe cartoane și 30 pe diapozitive expuse în muzeu[15]. În anul 1902, au fost realizate încă 150 fotografii de peisaje naturale, ale uneltelor de lucru țărănești în timpul călătoriilor prin Basarabia[16]. Între anii 1903-1905 acesta execută mai mult 20 de fotografii din timpul construcției clădirii noului muzeu proiectat de arhitectul Vladimir Țâganco în stil pseudomauritan.</p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgpU1g43-vnSTaZLLGCdfCQNEcX1bEDso077FhS70SLzYudpZucsREKTotk6Mmx11KenI5ez1mWR1t4eG3OA5EHtRbTbnG9B7kr2Xg51QwnabozCqsbOH2KIaVtiJdtefVQOdahqHvuCL9_BrZNIlJiAznLmXMASg6FVoIjd5te8rulsEC_PN3iloG4aA=s1778" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1310" data-original-width="1778" height="413" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgpU1g43-vnSTaZLLGCdfCQNEcX1bEDso077FhS70SLzYudpZucsREKTotk6Mmx11KenI5ez1mWR1t4eG3OA5EHtRbTbnG9B7kr2Xg51QwnabozCqsbOH2KIaVtiJdtefVQOdahqHvuCL9_BrZNIlJiAznLmXMASg6FVoIjd5te8rulsEC_PN3iloG4aA=w559-h413" width="559" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="text-align: justify;">Fig. 5. Torsul și scărmănatul lânii de către maicile din Mănăstirea Tabăra, Fotografie executată de Albina Osterman.</span></div><p></p><p style="text-align: justify;">Mostrele prezentate de Osterman au avut succes enorm depășind cu mult preparatele expuse de diferite instituții și firme specializate din străinătate. În baza observațiilor de teren acesta a publicat lucrarea intitulată Preparate biologice ale faunei basarabene din Muzeul Agricol al Zemstvei din Basarabia, care conține caracteristica mediului ambiant și a modului de viață a 63 de specii de animale. Mai mulți ani a lucrat la un studiu dedicat păsărilor din Basarabia, care a fost publicată după moartea sa de către soția sa Albina, pentru comemorarea meritelor sale în cercetarea faunei.</p><p style="text-align: justify;">Franz Osterman s-a numărat și printre inițiatorii creării Societății Naturaliștilor și Amatorilor de Științe ale Naturii din Basarabia devenind membru fondator al Societății. A contribuit la editarea Analelor Societății Basarabene a Naturaliștilor și Iubitorilor de Științe ale Naturii (în rusă: Труды Бессарабского Общества Естествоиспытателей и Любителей Естествознания) și a fost ales în comisia redacțională a acestei publicații periodice până la moartea sa în data de 14 noiembrie, 1905. A fost înmormântat la Cimitirul catolic din Chișinău[17].</p><p style="text-align: justify;">Soții Osterman erau săraci. În căutarea unei existențe emigraseră - pereche de fotografi ambulanți din patria lor și se stabiliră în Basarabia, întâi la Soroca. Aici Franz își schimbă meseria, făcându-se croitor. Nu era însă o fire destul de stabilă pentru această îndeletnicire încât treptat-treptat, Albina a trebuit să-i ia locul, spre a câștiga, pentru amândoi, pâinea de toate zilele. Un iubitor al naturii, cum era Franz Osterman, nu se mulțumea doar cu atelierul de croitorie[18]. După cum putem deduce din exponatele ce se păstrează în sălile și în depozitele MNEIN, soții Osterman se interesau și făceau diverse experiențe în domeniul apiculturii, creșterii viermilor de mătase și chiar în domeniul meteorologiei. Preparatele naturalizate și cele umede executate de soții Osterman, cum ar fi sistemele sangvine și cele nervoase ale diverselor animale, ajungându-se până la cele umane, necesitau o vastă, și într-același timp amănunțită, cunoaștere în domeniul chimiei. Secretele până acum nedecriptate ale metodelor prin care aceste exponate au rămas până acum într-o stare de conservare de invidiat, câștigând diverse premii internaționale de-a lungul timpului, este dovada, am putea zice, a genialității lor.</p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgHD7nhCTxMCV6iz1thyJJKsYeSIvjiV0h4J6Uj8YczAw9s6R1nOg1qwTPHzU0TJ-Y0Ev66CkUv6QDDV5mSdcLnf9eDgHAIUyu6KgYS3MHetyA06rrHBT31E_4HxlfWW3PogFQVYCjlSqOz_a_81NB6ESiOGQepGBuq83C3eyDY6vEUAf936yY0aFQoZw=s1744" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1291" data-original-width="1744" height="418" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgHD7nhCTxMCV6iz1thyJJKsYeSIvjiV0h4J6Uj8YczAw9s6R1nOg1qwTPHzU0TJ-Y0Ev66CkUv6QDDV5mSdcLnf9eDgHAIUyu6KgYS3MHetyA06rrHBT31E_4HxlfWW3PogFQVYCjlSqOz_a_81NB6ESiOGQepGBuq83C3eyDY6vEUAf936yY0aFQoZw=w565-h418" width="565" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="text-align: justify;">Fig. 6. Franz și Albina Osterman în Grădina Botanică a Muzeului Zemstvei.</span></div><p></p><p style="text-align: justify;">Albina Osterman s-a născut pe 29 februarie 1856, în Wamberg, Bosnia. Ea a completat în permanență colecțiile zoologice create de soțul ei, inclusiv colecția de preparate corozive. Un merit deosebit îi revine în crearea colecției de mulaje a soiurilor de fructe și struguri, care se cultivau în Basarabia la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX, care s-a păstrat până astăzi, fiind executate cu o finețe deosebită. A pus bazele secției de industrie casnică și a colecției etnografice a MNEIN. A continuat completarea colecțiilor de fotografii inițiată de soțul său.</p><p style="text-align: justify;">În perioada anilor 1903-1906 Albina Osterman a executat fotografii ale tipurilor de struguri moldovenești: Bicane, Chauch, Cinsaut, Cabernet, Chasselas dore, Pinot Mennier, Cornichon noir, Biesling, Malvoisie rose, De Candole, Souvenir de Congres, etc[19] În total au fost fotografiate 66 de soiuri de struguri fotografiile cărora și negativele pe sticlă se păstrează în depozitul de documente audiovizuale MNEIN. În afară de aceasta, în cadrul vizitei efectuate în Praga, au fost executate 13 fotografii etnografice și zoologice, 9 fotografii pe tematică zoologică din cadrul Academiei de Științe. A fost fotografiat, în aceeași vizită Muzeul etnografic din Berlin – 16 fotografii[20] . </p><p style="text-align: justify;">În anul 1909, Raportul de activitate al Muzeului Zemstvei guberniale menționează că Albina Osterman, pe lângă crearea noilor grupe biologice și restaurarea celor vechi, gestionarea colecțiilor, se ocupa și de prepararea imaginilor fotografice. În Raportul din anul 1910 sunt menționate încă 40 de fotografii ce țin de viticultură, 16 fotografii de la Expoziția din Sankt Petersburg din 1902, 6 fotografii din Muzeul Industrial din Berlin și 10 fotografii din Muzeul Etnografic din Praga[21] .</p><p style="text-align: justify;">În anul 1906, în baza colecțiilor create, participă la organizarea expoziției permanente a muzeului. Este unul din autorii Catalogului explicativ al Muzeului Zoologic Agricol și de Industrie Casnică a Zemstvei guberniale din Basarabia, care a văzut lumina tiparului în 1912. Cu contribuția Albinei Osterman în anul 1912 a mai fost publicat Albumul ornamentelor de covoare moldovenești și Notițe despre păsările din Basarabia (în limba germană).</p><p style="text-align: justify;">Împreună cu soțul său, Franz Osterman, a participat la Expoziția agricolă și industrială din Basarabia, organizată la Chișinău în anul 1903. În anul 1913 reprezintă Basarabia la ediția a II-a a Expoziției de industrie casnică din toată Rusia desfășurată la Sankt Petersburg, prezentând o colecție de unelte pentru prelucrarea și vopsirea lânii, covoare, pânză de bumbac, lână și mătase, ștergare, costume populare, diferite articole meșteșugărești din lemn, papură, sorg, lozie, ceramică precum și o colecție de fotografii cu vederi din Basarabia. Piesele au fost selectate din toate județele, inclusiv și din patrimoniul Muzeului Zemstvei[22] .</p><p style="text-align: justify;">În anul 1922 Albina Osterman a organizat în cadrul muzeului Secția de rechizite școlare, în care se confecționau pentru instituțiile de învățământ preparate din carton presat, preparate corozive, biologice, botanice și entomologice. În anul 1925 ea a prezentat o colecție de preparate la Expoziția generală și târgul de mostre, organizată la Chișinău, contribuind astfel ca Muzeul Național de Istorie Naturală din Chișinău să fie menționat cu Premiul Mare și cu Medalia de Aur. A fost membru al Societății Naturaliștilor și Amatorilor de Științe ale Naturii din Basarabia. A contribuit la crearea și completarea colecțiilor Muzeului ambulant școlar al Societății și a Muzeului Zemstvei din Bender.</p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEi_sjF9oJMG3CcjjW1utlLAX5rJ7_lMZb8bvL0NkcOELQSjXfpNI-Avs35CalzjrDOVR-QrLCT1pJjxAMjVy4GaEDgn7EYF5eWh14KovWn7knlWSO2_bst2aGFLkmbkwQubfCCabD63ToqgoVLW7BrpKvrprXUaI6pXCp9WBnany_Clqr6NzhkSCVtusQ=s1744" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1329" data-original-width="1744" height="410" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEi_sjF9oJMG3CcjjW1utlLAX5rJ7_lMZb8bvL0NkcOELQSjXfpNI-Avs35CalzjrDOVR-QrLCT1pJjxAMjVy4GaEDgn7EYF5eWh14KovWn7knlWSO2_bst2aGFLkmbkwQubfCCabD63ToqgoVLW7BrpKvrprXUaI6pXCp9WBnany_Clqr6NzhkSCVtusQ=w537-h410" width="537" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="text-align: justify;">Fig. 7. Albina Osterman împreună cu V. Bezvali, entomolog al Muzeului Zemstvei în Grădina Botanică a Muzeului Zemstvei.</span></div><p></p><p style="text-align: justify;">Ilustrul savant și director al Muzeului Național de Istorie Naturală, Iosif Lepși, scria în 1936 despre Albina Osterman că sângele ei ceh i-a determinat și frumoasele ei însușiri. Hărnicie și tenacitate în tot ce întreprindea, demnitate în fericită unire cu o inimă milostivă: filantropie prin fapte, nu prin vorbe. Albina își avea pensionarii ei, săraci ce-și primeau, în anumite zile, darul pentru ca să-și poată alina foamea. Era pomana permanentă întru odihna de veci a răposatului ei soț Franz, originar și el din aceeași țară de oameni harnici și cinstiți. Iubirea semenilor era unul dintre cele mai nobile sentimente ale ei. Aparența severă ascundea bunătatea. O coajă aspră și dură, efectul vieții zbuciumate adăpostea o inimă caldă.</p><p style="text-align: justify;">Adesea, Albina descria cum soțul său evada de la meseria lui temporară, și-și petrecea, cu arma la umăr timpul liber. În afară de armă își lua de multe ori și aparatul de fotografiat. „Desigur, pentru cei veniți dintr-o țară cu civilizație milenară, unde de mult natura primitivă fost modificată de mâna omului, Basarabia era un pământ virgin și neexplorat. Frumusețea, pământului moldovenesc a prins în mrejele sale pe cei ce aveau să conlucreze la îmbogățirea Muzeului de Istorie Naturală.” – mai scria Lepși [23]. </p><p style="text-align: justify;">Albina era severă cu sine, severă, deci, și cu alții. Conștiincios își făcea orele de lucru și cu spor. Era de admirat puterea și dorul de muncă al acesteia. Grijulie și econoamă, păstra cu sfințenie tot ce mai avea din vremuri mai îmbelșugate, ca și materialul nou ce i se încredința.</p><p style="text-align: justify;">Din câte-și amintea Lepși, conservatoarea adeseori spunea în germană: „Sehen Sie, Herr Direktor, wie gut es ist, dass ich ein Hamster bin” (în traducere: Uite, Domnule Director, cât de bine este pentru mine să fiu hamster) când, totdeauna cu drag, oferea din dulapurile ei, Stat-în-Stat, vreo unealtă sau substanță ce lipsea colegilor de lucru. Meritele ei din trecut și prețioasele ei cunoștințe tehnice au justificat, deci, pe deplin cu toată vârsta ei înaintată să nu se propună pensionarea ei. Albina Osterman era sufletul muzeului. Ea cunoștea mai fiecare piesă din colecție. Perioada celor mai rodnici ani din viața Albinei au fost și cei mai prolifici din istoria instituției.</p><p style="text-align: justify;">Albina Osterman a fost martoră la dezvoltarea muzeului de la înființare și până la încheierea perioadei de pură colecționare, a asistat și la începuturile organizării științifice. Nu i-a mai fost dat însă să vadă că instituția, la a cărei îmbogățire mâna ei a jucat un rol atât de precumpănitor, se va dezvolta și mai departe și va progresa din plin grație strânsei legături dintre, muzeu și cercetarea științifică. Încă în 1936 Lepși era sigur că „ceea ce Albina început, va fi continuat, iar ceea ce avea numai importanță locală, va depăși îngustele hotare de până acum, spre binele culturii și al Basarabiei. Tragerea de inimă cu care a muncit Albina Osterman, va fi și în viitor un îndemn pentru instituție.” </p><p style="text-align: justify;">La Chișinău, în cadrul Muzeului Zemstvei, pentru o perioadă îndelungată de timp, a existat de asemenea un laborator fotografic. Primul gestionar al colecțiilor muzeale pe Franz Osterman, preparator și conservator, cunoscut și pentru activitatea sa fotografică a pus bazele colecției fotografice a muzeului. Soții Osterman au lăsat moștenire instituției unde a activat o bogată colecție de imagini pe plăcile de sticlă (negative fotografice) și pe hârtie fotografică încadrate în passe-partout. O parte din negativele pe sticlă ce s-au păstrat până acum sunt în format 13×18cm, însă există și plăci de dimensiunile 18×24cm, ceea ce duce cu gândul că Osterman folosea cel puțin două aparate de fotografiat, unul dintre ele prezente și într-una din fotografiile din cabinetul lui de lucru. După o lungă perioadă în care au stat în Depozitul Central al instituției, în 2010 au fost relocate în cutii noi, adnotate pe plicuri deosebite, acordându-li-se număr de inventar nou pentru registrele colecției de negative fotografice [24].</p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjLobNmaYL-s0CzlDGDmGJ57u1w43UOeGT0i2G1zaPQVpf70V8SA9YUlleqhjsoPyTNkY62EWjxQHYLGM42zTzXGdVbekhZIUQfh5y3b4VMx91N3OGkC5KDu5Lm1KjG7QeBHvAt15IIUCfbS9Ai3oUy9-waQmS7AnoQX7xGxcUzUtTGonaCS-htbD_CbQ=s4159" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2948" data-original-width="4159" height="384" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjLobNmaYL-s0CzlDGDmGJ57u1w43UOeGT0i2G1zaPQVpf70V8SA9YUlleqhjsoPyTNkY62EWjxQHYLGM42zTzXGdVbekhZIUQfh5y3b4VMx91N3OGkC5KDu5Lm1KjG7QeBHvAt15IIUCfbS9Ai3oUy9-waQmS7AnoQX7xGxcUzUtTGonaCS-htbD_CbQ=w541-h384" width="541" /></a></div><br /><div style="text-align: center;">Fig. 8. Franz Osterman în laboratorul său din Muzeul Zemstvei.</div><p></p><p style="text-align: justify;">Această îndeletnicire a fost continuată pe parcursul timpului de mai mulți colaboratori remarcabili ai MNEIN. Soții Osterman au pus baza acestor colecții, incluzând în ea clișee ce surprind vederi ale localităților rurale și urbane, numeroase imagini etnografice ale drumurilor, podurilor și peisajelor culturale etc. Interesul muzeografilor pentru domeniul imaginilor fotografice a coincis cu răspândirea fotografiei științifice în Europa și în spațiul basarabean. Astfel, patrimoniul fotografic al muzeului constituie și acum o sursă relevantă în recuperarea istoriei fotografice basarabene și nu numai.</p><p style="text-align: justify;">Asemeni primilor gestionari de colecții ai Muzeului Zemstvei, mulți oameni de cultură și de știință, preponderent în perioada interbelică, având acces deja la aparate fotografice de format mic, au început să-și înregistreze prestația în mod public sau privat. Imaginile fotografice au început să apară în publicațiile periodice sau au fost păstrate în albume de familie. Colecțiile de fotografii cumulate în albume ne prezintă o stare de fapt a societății timpului într-un context mai mult sau mai puțin extins din care putem trage concluzii deosebit de interesante. </p><p style="text-align: justify;">Osterman și Stuart fiind printre inițiatorii creării Societății Naturaliștilor și Amatorilor de Științe ale Naturii din Basarabia au cutreierat spațiul dintre Prut și Nistru în cadru unor cercetări științifice documentate detaliat în Analele acestei Societăți. Astfel, în 1904 au fost organizate trei expediții: prima, pe 16 mai lângă Vadul lui Vodă, a doua și a treia, în satul Taraclia, la inițiativa baronului Alexandru Stuart care dorea o cercetare mai serioasă unde credea el că se pot face descoperiri paleontologice interesante, în primul rând ale hipparionului – un mamifer fosil înrudit cu caii actuali[25]. Imaginile executate în cadrul acestor expediții sunt considerate în prezent primele din cadrul cercetărilor paleontologice din spațiul pruto-nistrean.</p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgFdop_OYRs0zMyLW1sQbNhe5r8UL-wXV0L0z_PJ3gzyNmPyZwLUSZqEIGSKzLoYhdzkJ4fy_jOgdnaPI5QRrelb7gnAFPPnh2o2WEgZV2N38-swlBgQ5aIl-fa6jbItkoDOHcXGX-Z9bz756doLycToi3WhpfCaN9WG6Y5KkE_uPFUzn5-C-13UPnvkw=s1752" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1261" data-original-width="1752" height="379" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgFdop_OYRs0zMyLW1sQbNhe5r8UL-wXV0L0z_PJ3gzyNmPyZwLUSZqEIGSKzLoYhdzkJ4fy_jOgdnaPI5QRrelb7gnAFPPnh2o2WEgZV2N38-swlBgQ5aIl-fa6jbItkoDOHcXGX-Z9bz756doLycToi3WhpfCaN9WG6Y5KkE_uPFUzn5-C-13UPnvkw=w528-h379" width="528" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="text-align: justify;">Fig. 9. Săpăturile paleontologice din Taraclia, sudul Basarabiei. Fotografie realizată de Albina Osterman. 1904.</span></div><p></p><p style="text-align: justify;">Moștenirea lăsată posterității de Albina Osterman, nu numai prin exponatele muzeale ce țin de mediul științific, dar și de cel artistic reprezentat prin fotografiile realizate pe parcursul unei jumătăți de secol au făcut ca munca lor prolifică să nu fie în zadar. După mai mult de un veac imaginile păstrate de MNEIN au permis, prin intermediul unei vaste expoziții, să prezinte istoria celui mai vechi și bogat muzeu din regiune, care a cumulat și a păstrat patrimoniul întregului spațiu pruto-nistrean[26]. Anume fotografiile au consituit, după părerea noastră, elementul principal al expoziției prezentând faptul că opera acestor oameni de știință s-a păstrat într-o stare foarte bună în depozitele muzeului.</p><p style="text-align: justify;">Din păcate, nu toate exponatele au avut așa o soartă. Intemperiile celui de-al Doilea Conflict Mondial au avut repercusiuni dramatice și asupra patrimoniului muzeal. Precum este și cazul exponatelor Muzeului bisericesc, evacuate din calea războiului în 1943 în România, și colecțiile MNEIN au avut parte de un destin tragic[27]. Până acum, din lipsa unor cercetări științifice serioase, încă nu este posibilă o evaluare exhaustivă a întregului volum al patrimoniului, colectat de primii preparatori ai Muzeului Zemstvei, l-a care s-a lucrat, a fost valorificat și care a fost înstrăinat sau, și mai rău, nimicit.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiuK0lLP7nCxScUZWblhbgOPwlJmUp_w6RyoJ2kJqvW1ZEhRh8Rq61_xPo1XP1FPgH8A9cUOpfy-w6_JWX4CogwaqJvUG9as5dK-VijG1WxLnB-n_FiokcHwH1E5uKkqNIeia4PqJFoqYXB6HOY0EQ5_FN10tN3jOsWXoNnVtpw47ln_VdP7iHwBFf-TQ=s1767" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1303" data-original-width="1767" height="396" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiuK0lLP7nCxScUZWblhbgOPwlJmUp_w6RyoJ2kJqvW1ZEhRh8Rq61_xPo1XP1FPgH8A9cUOpfy-w6_JWX4CogwaqJvUG9as5dK-VijG1WxLnB-n_FiokcHwH1E5uKkqNIeia4PqJFoqYXB6HOY0EQ5_FN10tN3jOsWXoNnVtpw47ln_VdP7iHwBFf-TQ=w537-h396" width="537" /></a></div><br /><p style="text-align: center;">Fig.10. Albina Osterman în Grădina Botanică a Muzeului Zemstvei.</p><p style="text-align: justify;">Meritele Albinei Osterman au fost înalt apreciate, pe tot parcursul vieții, atât de către marii demnitari de stat cât și de către colegii de lucru, iar mai apoi și de cei care au avut șansa de a lucra cu exponatele colectate sau semnate de ea. Însă până acum prea puțin din activitatea Albinei Osterman este cunoscută publicului larg. Consider că ar fi necesară promovarea cât mai activă a prin intermediul organizării unor conferințe tematice dedicate activității acestei personalități de prim rang, a unor expoziții de autor și publicații ce ar analiza și continua munca enormă în scopul salvării, conservării și promovării valorilor autentice naționale.</p><p style="text-align: justify;">Albina Osterman a fost o personalitate culturală multilaterală vizionară, care întrecea cu mult realitățile timpului. Faptul că Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală a persistat atât de mult timp este, în mare măsură, și un merit al ei. Pe lângă organizarea activității muzeale și a celei de pură colecționare aceasta s-a implicat în cercetarea patrimoniului natural și al celui etnografic, mărturii fiind colecțiile pline de exponate ale muzeului din acele timpuri. Spectrul larg al exponatelor, din punct de vedere tematic, a făcut ca acastă instituție să fie mai mult de un secol principalul și cel mai mare muzeu din Basarabia.</p><p style="text-align: justify;"><br /></p><p style="text-align: right;"><b>Mihai DOHOT</b>, </p><p style="text-align: right;">Universitatea VALAHIA, Târgoviște</p><p style="text-align: justify;"><b>Note:</b></p><p style="text-align: justify;">[1] În prezent Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală (MNEIN)</p><p style="text-align: justify;">[2] Elena Ploșniță, Muzeul basarabean în fluxul istoriei, Chișinău, Civitas, 1998, p. 23-37</p><p style="text-align: justify;">[3] Constantin Gh. Ciobanu, Mihai Ursu, Evoluția rețelei muzeale din Republica Moldova, Chișinău, 2014, p. 16.</p><p style="text-align: justify;">[4] Памятник Александру Первому в Кишиневе – символ свободы https://ru.sputnik.md/culture/ 20170408/12051898/aleksandr-pamiatnik-otkrytie.html (accesat la 14.01.2018)</p><p style="text-align: justify;">[5] Б.А. Энгельгардт, Последняя коронация. Ист. повесть. Интербук, Таллин, 1990, стр.3; Жильяр П. Император Николай II и его семья. НПО «Мада», М., 1991, стр. 47.</p><p style="text-align: justify;">[6] Maria, Regina României. Povestea vieţii mele, vol. II, Editura Eminescu, Bucureşti, 1991, p. 75.</p><p style="text-align: justify;">[7] Ziarul Adevărul, 19 mai 1920.</p><p style="text-align: justify;">[8] Gazeta Bălţilor, 1 iunie 1920.</p><p style="text-align: justify;">[9] Ziarul Viitorul, 22 mai 1920.</p><p style="text-align: justify;">[10] E. Ploşniţă, M. Ursu, Enciclopedia Muzeologiei din Republica Moldova, (Chişinău, 2011), p. 194.</p><p style="text-align: justify;">[11] Ziarul Universul, 23 mai 1920.</p><p style="text-align: justify;">[12] Nicolae Cazacu, Vizita Regelui Ferdinand I În Basarabia (18-24 MAI 1920), http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/2303/1/Cazacu_Nicolae_Vizita_regelui_Ferdinand.pdf (accesat la 14.01.2018)</p><p style="text-align: justify;">[13] Mihai Ursu, Franz Osterman, Chişinău, 2004.</p><p style="text-align: justify;">[14] А.Ф. Стуарт, Франц Францевич Остерман. Член-учередитель Общества Естествоиспытателей и Любителей Естествознания и первый хранитель Бессарабского Земского Mузея, 1844-1905. В: Труды Бессарабского Общества Естествоиспытателей и Любителей Естествознания, т. 1, часть 2, Кишинев, 1907.</p><p style="text-align: justify;">[15] Отчет Музея Бессарабского Земства за 1900-1901 год, Кишинев, 1902, с. 7.</p><p style="text-align: justify;">[16] Отчет Музея Бессарабского Земства за 1902 год, Кишинев, 1903, с. 17.</p><p style="text-align: justify;">[17] E. Ploşniţă, Ursu M., op. cit., p. 195.</p><p style="text-align: justify;">[18] I.Lepşi, Albina Ostermann (1856-1936), În: Buletinul Muzeului Naţional de Istorie Naturală din Chişinău, nr. 7, Chişinău 1936, p. 10.</p><p style="text-align: justify;">[19] Отчет Музея Бессарабского Земства за 1903-1906 год, Кишинев, 1906, с. 26-28.</p><p style="text-align: justify;">[20] Ibidem, с. 29.</p><p style="text-align: justify;">[21] Отчет Музея Бессарабского Земства за 1910 год, Кишинев, 1910, с. 3.</p><p style="text-align: justify;">[22] Gr. Vrabie, Câteva pagini glorioase din trecutul Muzeului Naţional din Chişinău, în: Viaţa Basarabiei, nr. 11-12, Chișinău 1936, p. 81-92.</p><p style="text-align: justify;">[23] I. Lepşi, op. cit., p. 9.</p><p style="text-align: justify;">[24] I. Lepşi, op. cit, p. 10.</p><p style="text-align: justify;">[25] Н. Горонович, Остатки Гиппариона, (Hipparion mediteraneum Hensel) собранные вь с. Тараклии Бендерскаго уезда, // Труды Бессарабского Общества Естествоискателей и любителей естествознания, Том 1 часть 1, 1904/5-1905/6, Кишинев, Типо-Литография Ф.П. Кашевского, Пушкинская улица, 1906, с. IX, X, XI.</p><p style="text-align: justify;">[26] Expoziția dedicată a 125 de ani de la întemeierea MNEIN din anul 2016.</p><p style="text-align: justify;">[27] Ana Grițco, Vera Stăvilă, Pribegiile Muzeului Bisericesc din Chișinău după 1944 (După Jurnalul lui Paul Mihail), Muzeul bisericesc din Chișinău – geneză, împliniri, pribegii, conf. (2006, Chișinău), EcoEtnoMuseum, p. 33</p><div style="text-align: justify;"><br /></div><p style="text-align: justify;"><b>Bibliografie:</b></p><p style="text-align: justify;">1. Maria, Regina României. Povestea vieții mele, vol. II, Editura Eminescu, București, 1991.</p><p style="text-align: justify;">2. Ciobanu C. Gh., Ursu M., Evoluția rețelei muzeale din Republica Moldova, Chișinău, 2014.</p><p style="text-align: justify;">3. Grițco A., Stăvilă V., Pribegiile Muzeului Bisericesc din Chișinău după 1944 (După Jurnalul lui Paul Mihail), Muzeul bisericesc din Chișinău – geneză, împliniri, pribegii, EcoEtnoMuseum, Chișinău, 2006.</p><p style="text-align: justify;">4. Ploșniță E., Ursu M., Enciclopedia Muzeologiei din Republica Moldova, (Chișinău, 2011).</p><p style="text-align: justify;">5. Ploșniță E., Muzeul basarabean în fluxul istoriei, Chișinău, Civitas, 1998.</p><p style="text-align: justify;">6. Ursu M., Franz Ostermann, Chișinău, 2004.</p><p style="text-align: justify;">7. Ziarul Adevărul, 19 mai 1920.</p><p style="text-align: justify;">8. Gazeta Bălților, 1 iunie 1920.</p><p style="text-align: justify;">9. Ziarul Viitorul, 22 mai 1920.</p><p style="text-align: justify;">10. Ziarul Universul, 23 mai 1920.</p><p style="text-align: justify;">11. Отчет Музея Бессарабского Земства за 1900-1901 год, Кишинев, 1902.</p><p style="text-align: justify;">12. Отчет Музея Бессарабского Земства за 1902 год, Кишинев, 1903.</p><p style="text-align: justify;">13. Отчет Музея Бессарабского Земства за 1903-1906 год, Кишинев, 1906.</p><p style="text-align: justify;">14. Отчет Музея Бессарабского Земства за 1910 год, Кишинев, 1910.</p><p style="text-align: justify;">15. Vrabie Gr., Câteva pagini glorioase din trecutul Muzeului Național din Chișinău, în: Viața Basarabiei, nr. 11-12, Chișinău 1936.</p><p style="text-align: justify;">16. Lepși I., Albina Ostermann (1856-1936), În: Buletinul Muzeului Național de Istorie Naturală din Chișinău, nr. 7, Chișinău 1936.</p><p style="text-align: justify;">17. Горонович Н., Остатки Гиппариона, (Hipparion mediteraneum Hensel) собранные вь с. Тараклии Бендерскаго уезда, // Труды Бессарабского Общества Естествоискателей и любителей естествознания, Том 1 часть 1, 1904/5-1905/6, Кишинев, Типо-Литография Ф.П. Кашевского, Пушкинская улица, 1906.</p><p style="text-align: justify;">18. Кондаков С. Н. Императорская археологическая комиссия // Юбилейный справочник Императорской Академии Художеств. 1764-1914 — СПб.: Товарищество Р. Голике и А. Вильборг., 1914.</p><p style="text-align: justify;">19. Стуарт А.Ф., Франц Францевич Остерман. Член-учередитель Общества Естествоиспытателей и Любителей Естествознания и первый хранитель Бессарабского Земского Mузея, 1844-1905. В: Труды Бессарабского Общества Естествоиспытателей и Любителей Естествознания, т. 1, часть 2, Кишинев, 1907.</p><p style="text-align: justify;">20. Энгельгардт Б.А., Последняя коронация. Ист. повесть. Интербук, Таллин, 1990, стр.3; Жильяр П. Император Николай II и его семья. НПО «Мада», М., 1991.</p><p style="text-align: justify;">21. Cazacu N., Vizita Regelui Ferdinand I În Basarabia (18-24 MAI 1920), http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/2303/1/Cazacu_Nicolae_Vizita_regelui_Ferdinand.pdf (accesat la 10.06.2020)</p><p style="text-align: justify;">22. Памятник Александру Первому в Кишиневе – символ свободы https://ru.sputnik.md/culture/ 20170408/12051898/aleksandr-pamiatnik-otkrytie.html (accesat la 10.06.2020)</p><p style="text-align: justify;"><br /></p><p style="text-align: justify;"><i>Sursele imaginilor utilizate:</i></p><p style="text-align: justify;">Fig.1. Albina Osterman. Fotoportret executat în atelierul L. Grabovski, Chișinău, anii `30, sec. XX. (Sursa: Buletinul Muzeului Național de Istorie Naturală din Chișinău, nr. 7, Chișinău 1936, p. 10).</p><p style="text-align: justify;">Fig.2. Vizita țarului rus Nicolai al II-lea la Muzeul Zemstvei guberniale din Chișinău, 3 iunie 1914. (Sursa: oldchisinau.md).</p><p style="text-align: justify;">Fig.3. Brevetul medaliei „Răsplata muncii pentru învățământ. Clasa I.” Oferit de Ferdinand I, Regele României Albinei Osterman, 6 iulie 1920. (copie) (Sursa: MNEIN).</p><p style="text-align: justify;">Fig.4. Soții Osterman în fața casei de lângă Muzeul Zemstvei din Chișinău (actualul bloc administrativ al MNEIN). (Sursa: MNEIN Nr. Inv. 25549).</p><p style="text-align: justify;">Fig.5. Torsul și scărmănatul lânii de către maicile din Mănăstirea Tabăra, Fotografie executată de Albina Osterman. (Sursa: MNEIN Nr. Inv. 41940-45)</p><p style="text-align: justify;">Fig.6. Franz și Albina Osterman în Grădina Botanică a Muzeului Zemstvei. (Sursa: MNEIN Nr.Inv. 41940-52).</p><p style="text-align: justify;">Fig.7. Albina Osterman împreună cu V. Bezvali, entomolog al Muzeului Zemstvei în Grădina Botanică a Muzeului Zemstvei. (Sursa: MNEIN Nr. Inv. 41940-50).</p><p style="text-align: justify;">Fig.8. Franz Osterman în laboratorul său din Muzeul Zemstvei. (Sursa: MNEIN Nr. Inv. 41940-3).</p><p style="text-align: justify;">Fig.9. Săpăturile paleontologice din Taraclia, sudul Basarabiei. Fotografie realizată de Albina Osterman. 1904. (Sursa: MNEIN Nr. Inv. 41940-57).</p><p style="text-align: justify;">Fig.10. Albina Osterman în Grădina Botanică a Muzeului Zemstvei. (Sursa: MNEIN).</p><p style="text-align: justify;"><br /></p>Mihai Dohothttp://www.blogger.com/profile/15863316284167684834noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203116047283887645.post-22875930554900797372021-02-28T07:00:00.007-08:002021-02-28T07:31:59.679-08:00Colecția de documente fotografice – gestionare, conservare, promovare<p style="text-align: right;"><span style="font-size: x-small;">(material publicat în <i>Etnografie Muzeală</i>,</span></p><p style="text-align: right;"><span style="font-size: x-small;"> coord. Varvara Buzilă, dr. conf. univ.,</span></p><p style="text-align: right;"><span style="font-size: x-small;">Chișinău, 2020, 272 p., ISBN 978-9975-3483-9-3,</span></p><p style="text-align: right;"><span style="font-size: x-small;">p. 97-109) </span></p><p style="text-align: justify;">Pe parcursul secolului XIX și XX fotografia a ocupat un loc important în viața socială a oamenilor. Același loc îl ocupă și acum. Imaginea imprimată de creionul naturii nu a ocolit nici muzeul - <i>„arsenalul cel mai puternic cu care un popor își apără originea, identitatea și tot ce a moștenit de la străbuni”</i>[1]. Se estimează că în muzeele lumii fotografia ocupă un loc de frunte în ceea ce privește reprezentările vizuale – aproximativ 80% din tot volumul. În era tehnologilor informaționale rolul artei fotografice crește exponențial. De aceea și atenția pe care trebuie s-o avem față de conservarea și promovarea autenticității ei trebuie să fie la fel.</p><p style="text-align: justify;">Fotografia, filmul şi televiziunea au schimbat radical filosofia privirii, imaginile şi imaginarea universului de către om, conducând la o mai bună înțelegere a lumii. Prin aceste mijloace revoluționare staticul devine dinamic, obiectele neînsuflețite sau epocile, oamenii, ființele dispărute, evenimentele de mult trecute, reînvie. Prin intermediul lor s-au produs numeroase mutații conceptuale, metamorfoze şi anamorfoze care au fost preluate şi prelucrate muzeistic.[2] <span></span></p><a name='more'></a><p></p><p style="text-align: justify;">Cu toate că fotografia nu depășește cu mult vârsta de 180 de ani, ea este deja cel mai răspândit bun cultural și putem spune că și cel mai valoros. Aceasta constituie deja o parte fundamentală a patrimoniului cultural național. [3]</p><p style="text-align: justify;">Din păcate, acum se acordă prea puțină atenție, din punct de vedere sistemic, asupra fenomenului artei fotografice ca patrimoniu național, însă muzeele în acest lanț instituțional ocupă un loc central și prioritar. De aceea, ar trebui să analizăm amănunțit starea de lucruri ce ține de protecția și administrarea proceselor legate de păstrarea fotografiei ca bun cultural mobil.</p><p style="text-align: justify;">Muzeele sunt în întreaga lume un indicator al bunăstării sociale și deci dacă am putea să facem o paralelă vis-a-vis de acestea nu este de mirare ca atât fotografiile cât și celelalte bunuri culturale sunt păstrate în condiții improprii, atât în ce privește, în cazul nostru, starea depozitelor cât și administrarea informațională propriu-zisă a colecțiilor.</p><p style="text-align: justify;">Păstrarea tezaurului fotografic constituie o sarcină deosebit de importantă. Din păcate, conservarea acestor clase specifice de valori culturale ridică numeroase semne de întrebare. Numeroși factori acționează asupra stării lor de sănătate determinând procese complexe în cursul cărora clișeele și fotografiile se deteriorează progresiv și, din păcate, iremediabil. În evaluarea efectelor acestor procese trebuie considerați ca relevanți următorii factori [4]:</p><p style="text-align: justify;">a. Instabilitatea chimică a materialelor;</p><p style="text-align: justify;">b. Implicarea în procesele chimice de deteriorare;</p><p style="text-align: justify;">c. Acțiunii deteriorante a factorilor mediului ambiant;</p><p style="text-align: justify;">d. Deteriorări ca urmare manipulării neatente;</p><p style="text-align: justify;">e. Absența sau lacunele sistemului de regăsire;</p><p style="text-align: justify;">f. Degradarea materialelor fotosensibile.</p><p style="text-align: justify;">Crearea colecțiilor muzeale de fotografii și de tehnică fotografică este un proces de durată. Fiecare instituție muzeală reușește, pe parcurs, să constituie asemenea colecții în măsura în care a înțeles importanța reprezentării acestui domeniu atât de complex în patrimoniul său. Nici MNEIN nu făcea excepție din acest sistem. Acesta are o colecție impunătoare de fotografii, greu de estimat, în lipsa unei evaluări care încă își așteaptă rândul. </p><p style="text-align: justify;">Din păcate, fiindcă nu a fost conștientizat pe deplin rolul imaginii în muzeu acesteia i s-a acordat unul mărginaș și neînsemnat în depozite. De exemplu, negativele fotografice au fost păstrate într-un hol în dulapuri de fier, ruginite în care erau puse pe rafturi supraetajate în cutii de lemn supraîncărcate plicurile vechi de peste 50 de ani cu negativele propriu-zise înlăuntru. De fiecare dată când era nevoie de găsit vreo imagine aceste negative se scoteau din plicuri, moment în care imaginea pe negativ suferea de pe urma efectelor fizice (zgârieturile și amprentele degetelor). Pe parcursul timpului plicurile s-au distrus continuu și prin urmare o bună parte din acestea au ajuns să fie fărâmițate de-a binelea.</p><p style="text-align: justify;">În plus, datorită faptului negativele se aflau în dulapuri de fier în hol și nu în depozite special amenajate pe parcursul mai multor ani acestea au suferit și din cauza schimbărilor radicale de temperatură: iarna uneori se ajungea la – 25 de grade Celsius iar vara erau și +35 de grade. La fel și pe parcursul zilei temperatura varia semnificativ. Din cauză că dulapurile s-au aflat în coridor aproape de ușile ce dau în afara încăperii unele negative și plicuri au suferit și de pe urma rozătoarelor și a insectelor. Se poate observa că negativele sunt zgâriate, lipite unele de altele, topite sau, în unele cazuri, decolorate.</p><p style="text-align: justify;">Desigur că putem să enumerăm încă multe din efectele adverse ale lipsei de atenție cuvenită asupra păstrării și conservării materialelor fotosensibile. Suntem siguri că astfel de probleme se regăsesc și în alte muzee orășenești, raionale și sătești din țară. De aceea vom expune mai jos ce s-a reușit a se face și ce probleme mai persistă.</p><p style="text-align: justify;">Pe cât era de gravă situația în domeniul conservării acestui bun cultural mobil, și prin excelență patrimoniu național, dacă ne gândim la colecția în totalitate și la unele exemplare unice în lume, pe atât de încurcat a fost procesul de predare de la fostul gestionar și transmitere către noul custode. În primul rând problema a constat în cantitatea mare a negativelor. </p><p style="text-align: justify;">De fapt, când mi s-a propus să iau în gestiune colecția, prea puține cunoșteam din ceea ce presupune obligațiile unui gestionar de colecție. Eram interesat să descopăr o sferă foarte atractivă a activității în domeniul artei fotografice. Nici nu-mi imaginam ce responsabilitate îmi asum luând în gestiune cele peste 100.000 de imagini. Fiind pus în fața faptului împlinit, în procesul de preluare a colecției, am elaborat câteva schițe de proiecte de organizare a muncii în cadrul cărora am etalat acțiunile în așa mod încât să primesc colecția de negative în custodie, să cercetez condițiile ei de păstrare, să încerc a optimiza aceste condiții, să aflu cât de bogată și de reprezentativă este colecția de tehnică fotografică și, pe măsura posibilităților, să pun în valoare acest patrimoniu, în mare măsură inedit.</p><p style="text-align: justify;">La prima vedere, situația ar fi fost ușor de gestionat cu un mic efort și răbdare. Însă problema aici este legată de diferențele semnificative de inventariere și adnotare atât pe plicuri cât și în registre. Acestea din urmă au ajuns la aproape 40 de unități în cei 70 de ani în care ca gestionari de colecție s-au succedat mai muți custozi mai mult sau mai puțin specializați în domeniul artei fotografice.</p><p style="text-align: justify;">Procesul de transmitere a patrimoniului a fost greu și uneori anevoios. Astfel, pe parcursul a câteva luni în care am primit negativele fotografice în gestiune am formulat mai mult de 4300 de observații critice referitor la această colecție pe care le voi expune mai jos.</p><p style="text-align: justify;">În primul rând, este necesar de a menționa faptul că la ședința dedicată începutului procesului de transmitere s-a expus o cu totul altă cifră a negativelor care sunt în colecția muzeului. Din prima cutie primită spre control mi-am dat seama că de fapt această cifră reprezintă doar numărul de inventar tematic al colecției iar numărul de cadre fotografice era să fie cu totul altul: variabil de la un număr de inventar la altul și de la un plic la altul. Până la sfârșit volumul de lucru a fost unul cu mult mai mare decât s-a planificat și s-a estimat la început. S-a pus în plan ca procesul de predare-primire să fie finalizat în termen de 2 luni. În realitate, pentru 100 mii de clișee fotografice ar fi fost necesar cel puțin un an de lucru, dacă nu mai mult. </p><p style="text-align: justify;">Un alt impediment a fost acela că în actele anterioare de transmitere a valorilor muzeistice și a documentelor de evidentă a acestora au fost făcute mai multe greșeli esențiale. Printre acestea putem menționa că nu s-a făcut deosebirea concretă ce este numărul de inventar, ce este plicul, câte plicuri sunt pentru fiecare număr de inventar și câte negative sunt în fiecare plic. Atenția la detalii este așadar foarte importantă din moment ce cineva se decide să îmbrățișeze nobila profesie de gestionar patrimoniu mobil.</p><p style="text-align: justify;">În afară de aceasta s-au constatat mai multe greșeli de adnotație cum ar fi înregistrarea de mai multe ori a acelorași numere de inventar, numere de inventar omise în registru și în plicuri, lipsa adnotațiilor la numerele de inventar scrise și alte erori de adnotare.</p><p style="text-align: justify;">Dintre cele mai răspândite situații se pot menționa includerea într-un titlu tematic scris într-o singură celulă în cartea de registru a mai multor numere de inventar. </p><p style="text-align: justify;">Alte momente ce merită de menționat este că practic în fiecare registru au fost găsite câteva corecturi cu pixul la numărul de unități și în unele cazuri nu se înțelege exact ce cifră este scrisă. De cele mai multe ori corecturile au fost făcute cu altă nuanță a culorii pixului, deci posibil cu mult mai târziu, ce face ca veridicitatea documentului să fie pusă la îndoială.</p><p style="text-align: justify;">Numărul de unități pentru un singur titlu de inventar, cum am menționat mai sus, diferă în registru și în plic de la caz la caz. De exemplu: la nr. 56091 în registru este scris 1 la nr de unități, în practică în plic sunt 3 negative cu imagini diferite și două negative identice, la nr. 6467 sunt 10 negative diferite iar în registru este scris 1, la nr 62611 sunt în plic 62 negative diferite iar în registru e scris 1 la nr de unități. O situație exact inversa se constată la nr 49901este scris nr 7 la unități în registru iar în plic sunt mai multe copii ale unei singure imagini, la nr. 14521 sunt 3 negative identice în plic și se socot ca 3 în registru, la nr. 44593 în plic sunt 8 negative cu aceeași imagine şi în registru e scris nr. 8.</p><p style="text-align: justify;">Pentru multe dintre numerele de inventar adnotate în registre sunt folosite mai multe plicuri. De exemplu nr. 632 la care sunt 7 plicuri cu un număr diferit de negative, nr. 142 cu 17 plicuri a câte un negativ în fiecare, nr. 2254 cu 5 plicuri mici şi unul mare cu un număr diferit de negative în fiecare. Invers este în cazul plicului pe care este scris 66441 şi 76441 cu două negative înlăuntru, iar în registru sunt menționate în celule diferite, nr. 59762-98762 sunt scrise pe un singur plic în care sunt 7 negative, pe un singur plic şi într-o singură celulă de registru este scris 906, 706-60643 „Сотрудники музея” cu 3 negative, nr. 13763-92763-82763-72763, 32763-22763-12763, 21763-11763-11763-90763, 80763-70763-60763 sunt scrise pe un singur plic în timp ce în registru sunt în celule diferite. Într-un mod total opus, însă tot în registrul 27 sunt adnotate cu același titlu mai multe nr. de inventar ale căror negative sunt plasate câte unul în fiecare plic: 11263-78163 „Ф-М”, 57163-56163„Фест. Куба”, 51953-28853 „Пр. Ленина”.</p><p style="text-align: justify;">Altfel, sunt înregistrate negativele începând cu registrul 29 de la nr. 96714 unde încep să fie folosite în masă fracțiunile de la 1-78 și literele după cifrele de ordine (70814/26 a, 70814/26 b) iar pentru aceeași celulă din registru mai este folosită şi cratima între mai multe cifre de ordine 10814/18-20, 10814/14-16, 10814/28-29 și mai multe fracțiuni concomitente pentru aceeași celulă în registru 73914/23/24, 63914/32/33. În sfârșit sunt folosite și toate opțiuni deodată: 11814/2, 2a, 93814/35a, 35b; 93814/1-1a-2. La registrul 33 în celulele pentru nr. de inventar mai sunt adăugate cifrele cadrelor de pe peliculele de negativ „51914/6 cadru 0a, 1a,2a,3a”; „11914/6 cadru 21a,22a, 23a,24a”; „29814/2 cadru 5,6,7,8”.</p><p style="text-align: justify;">O situație aparte o reprezintă plicurile prezente în cutii însă fără negative: 6517, 69101, 15571, 67762, 33573, 51814/5 din care devine clar că negativul nu a fost împrumutat ci a fost pierdut din cauza calității proaste a plicului sau a fost sustras intenționat.</p><p style="text-align: justify;">Pe de altă, parte pentru a rezolva astfel de probleme, muzeologul Radu Florescu, în urmă cu două decenii dădea niște indicații prețioase: <i>pe fiecare plic în exterior, se aplică o parată cu următoarele rubrici: număr de inventar, denumirea imaginii, marca de film, sensibilitatea la lumină, aparatul cu care a fost executată fotografia, condițiile de expunere - diafragme, timp, - numărul de inventar de campanie (dacă este cazul), soluția de developare și timpul de developare, autor, data execuției, data developării. Se întocmește, de asemenea, un registru-inventar al clișeelor, pe formate și cu numerele date în ordinea intrării, cu relativ aceleași rubrici ca și cele din parafa de pe plic. în localul clișotecii se asigură condiții de microclimat stabil, cât mai apropiat de parametrii optimi (19-21° C și 55-65% u.r.)</i> [5]. Din păcate, puțini dintre muzeografi, țin cont acum de aceste reguli elementare de adnotare, ceea ce aduce un plus de situații dificile care cu timpul sunt tot mai greu de rezolvat.</p><p style="text-align: justify;">Un alt moment neplăcut este că negativul fotografic acum nu este socotit a fi un bun de patrimoniu pentru care să fie făcută fișă analitică și de evidență chiar dacă este clasat în fondul de bază. Astfel se pune accent pe toate celelalte bunuri culturale mobile uzitându-se de imaginea ce este purtată de acele negative.</p><p style="text-align: justify;">Dacă vorbim de registrul digital, introducerea nr. de inventar s-a făcut și acesta cu erori evidente din cauza faptului că nu s-au stabilit niște <i><b>reguli concrete de adnotare</b></i> în fișierele electronice. Din această cauză, ultimele registre pentru care informația a fost introdusă direct în fișier word și nu în excel vor trebui rescrise sau cel puțin redactată. În caz contrar informația nu va putea fi inclusă în baza de date electronică a muzeului și nu va putea fi transmisă mai departe. Este foarte important ca cel ce introduce informația în format electronic să fie într-o permanentă legătură cu specialiștii în materie IT. Altfel lucrul va trebui făcut de cel puțin câteva ori ceea ce va implica încă destule resurse de timp. În cazul registrului digital al colecției de negative al MNEIN corectarea erorilor a durat aproape o săptămână.</p><p style="text-align: justify;">În majoritatea muzeelor care nu au posibilități financiare, de spațiu și mobilier special, imaginile fotografice pe suport de hârtie se păstrează în aceleași depozite cu celelalte exponate ce țin de colecțiile științelor naturii, etnografie sau alte domenii. În cel mai bun caz fotografiile se află în locul unde se depozitează cărțile, documentele sau alte exponate pe hârtie.</p><p style="text-align: justify;">Și în acest caz, datorită situației complicate în care se află cultura în perioada postsovietică, colecțiile fotografice au avut de suferit semnificativ. Fotografiile mai mari s-au deformat fizic pe la margini, altele s-au decolorat datorită expunerii continue și de lungă durată la lumină, iar o altă parte fiind păstrate în condiții improprii la umezeală și-au pierdut din calitățile originale riscând în scurt timp să fie distruse de mucegai.</p><p style="text-align: justify;">Pe lângă factorii care influențează negativ asupra patrimoniului fotografic este necesar de a menționa și rea voința unor colaboratori. În cazul dat numai expertiza chimică poate să determine deteriorarea pe care au produs-o aceștia. Din cauză că fotografiile de început de secol conțineau o cantitate importantă de argint unii răufăcători au găsit metode de a sustrage acest metal scump. Ca urmare a acestei acțiuni distructive, în primul rând are de suferit memoria unei națiuni și mai apoi ceea ce ține de exponatul propriu-zis.</p><p style="text-align: justify;">Este necesar de a aminti, de asemenea, că procesul de conservare a bunurilor de patrimoniu, în speță a colecțiilor audiovizuale, este direct legat de activitatea tuturor secțiilor muzeale. De exemplu, vreun angajat din sectorul de asigurare tehnică nu-și respectă obligațiile de serviciu și întârzie cu executarea lucrărilor este în pericol păstrarea obiectelor întru-cât exponatele audiovizuale au de obicei tendința de a se deforma dacă nu se face o conservare preventivă a obiectelor. </p><p style="text-align: justify;">Este importantă, coordonarea și buna înțelegere în interiorul secțiilor. Secția Patrimoniu este alcătuită din gestionari de bunuri culturale mobile pe categorii și unul maxim doi lucrători tehnici. Atât lucrătorii de rând (custozii simpli) cât și personalul administrativ al secției este obligat, în virtutea contractului salarial să aibă în gestiune cel puțin o colecție. Dacă nu este îndeplinită această condiție, fără îndoială, putem asista la conflicte de interese iscate din prioritizarea atribuțiilor de serviciu. </p><p style="text-align: justify;">Dacă obligația de bază a tuturor custozilor, atât a celor simpli cât și a custodelui principal și custodele șef este grija față de exponatele propriu zise și unul din ei neglijează în mod voit această atribuție primind pentru aceasta salariu în mod normal situația produce un disconfort în rândul lucrătorilor de rând chiar și dacă se găsesc o mulțime de explicații prin care ei sunt exonerați de acestea.</p><p style="text-align: justify;">Patrimoniul mobil al țării în calitatea sa de exponat muzeal deși este constituit și din obiecte statice neînsuflețite are nevoie de o permanentă atenție și grijă nu numai sub aspect teoretic: executarea fișelor de evidență și analitice, dar și lucrul nemijlocit cu acestea: controlul permanent al depozitelor în ceea ce privește variațiile mediului ambiant cât și a exponatelor propriu zise – deteriorările calitative vizibile și invizibile. Astfel, minimizarea, din rea voință sau din alte considerente a acestor aspecte prioritare în domeniul de conservare preventivă și evidențierea a cât mai multe puncte formale în raportul de activitate pentru Minister în detrimentul păstrării obiectelor consider că este o crimă. Nici o scuză nu va fi acceptată dacă deteriorarea exponatelor va atinge cota în care acestea pur și simplu vor dispărea în viitor. Această crimă se va egala doar cu genocidul împotriva întregii națiuni. Dacă personalul administrativ își îndeplinește funcțiile doar în mod formal doar pentru niște indici seci buni doar pentru rapoartele ministeriale și patrimoniul rămâne de izbeliște locul acestui public select este oriunde dar nu în instituția de bază care păstrează de la distrugere acest patrimoniu al unui întreg popor.</p><p style="text-align: justify;">Unui gestionar de depozit cu obiecte de patrimoniu îi va fi extrem de greu să-şi dedice timpul şi studiului sistemic științific în domeniu. Cu atât mai greu va fi atunci când timpul dedicat organizării evenimentelor muzeale nu va fi planificat în detaliu. De aceea, relația între secțiile științifice şi practice pe de o parte şi administrația centrală pe de altă parte este bine să fie cât mai eficientă şi mai strânsă. </p><p style="text-align: justify;">Din moment ce timpul dedicat selectării obiectelor de patrimoniului va fi redus la cel al oformării expoziționale problemele rezultante din această situație vor fi mult mai mari, din simplul motiv că situațiile neprevăzute vor fi practic imposibil de evitat. Soluția pe moment va fi, ca întotdeauna, improvizația în defavoarea unei abordări științifice din care vor rezulta activitățile sistemice ce țin, într-un final, şi de aspectul informațional descriptiv. Acesta din urmă va provoca un disconfort resimțit atât de vizitatori cât şi de personalul muzeului pe un termen mult mai lung.</p><p style="text-align: justify;">Aurel Moldoveanu pune accent pe etapele organizării unei expoziții din care „distingem mai întâi o etapă preliminară consacrată rezolvării unor probleme cum sunt: stabilirea titlului expoziției, elaborarea tematicii și fixarea portofoliului de obiecte. Urmează mai apoi etapa organizatorică prin care se stabilește, în mod detaliat, print-un proiect cadrul definitiv al viitoarei expoziții.</p><p style="text-align: justify;">Fixarea portofoliului de obiecte care vor fi incluse în expoziție este în sine o operație destul de simplă. Uneori muzeograful care efectuează această alegere are de ales între două sau mai multe obiecte; alteori nu are însă nici o alternativă. </p><p style="text-align: justify;"><i>„Ceea ce dorim să menționăm aici este modul defectuos în care se efectuează această activitate, mod care creează probleme pentru starea de sănătate a unui număr tot mai mare de obiecte, a celor mai valoroase. În rândul acestora se află obiecte fragilizate cu care ar trebui umblat cu mănuși la propriu și la figurat.</i></p><p style="text-align: justify;"><i>Membrii echipei care elaborează proiectul au nevoie de informații despre obiect (dimensiuni, cromatică, aspect etc.) pentru care, în mod normal, ar trebui să se adreseze sistemului de evidență al muzeului. Din păcate sistemul de evidență - fișa analitică de obiect și fișa de fototecă - fie este lacunar, fie lipsește, în acest caz grupul de lucru trebuie să obțină informațiile necesare prin examinarea directă a obiectelor respective. Ori această examinare de facto a obiectelor determină consecințe negative pentru starea acestora: accelerarea uzurii funcționale a bunurilor implicate. Aceasta rezultă din modul în care se desfășoară „consultarea”. La prima vedere totul pare simplu. Scoți obiectul și-l prezinți. Numai că modul în care se efectuează aceste mișcări simple este defectuos. Scoaterea obiectului din contextul în care este depozitat impune întotdeauna mișcarea, “deranjarea" tuturor obiectelor aflate în unitatea modulară respectivă (sertar, poliță, cutie etc.). Pe de altă parte, și transportarea în mâini sau de-a valma într-un coș, până în spațiul în care vor fi vizionate se face în condiții improprii. La noi nu au ajuns încă sistemele de transport intern, de altfel foarte simple, respectiv cărucioarele cu cutii sau coșuri căptușite cu materiale elastice în care obiectele se așează și se transportă, cu atenție, altfel decât de-a valma în spațiul de vizionare alte neajunsuri. în lipsa unor moduli corespunzători, pe care să fie așezate cu grijă obiectele, acestea se întind pe mese, birouri - nu întotdeauna curate, - se atârnă pe spetezele scaunelor sau la rigoare de canaturile ușilor dulapurilor, deschise în acest scop. Nu de puține ori intervine un alt factor agravant: desfășurarea acestor operații se face sub semnul grabei și al improvizației.”</i> [5]</p><p style="text-align: justify;">În instituțiile muzeale de profil din Occident pregătirea unei expoziții reușite începe cu cel puțin jumătate de în înainte de vernisaj. Aceasta se explică prin faptul că, din experiența profesioniștilor în materie, orice eveniment în spațiul tematic istorice-cultural este compus din mai multe etape atât teoretice cât şi practice. Diminuarea unuia din aceste aspecte în favoarea altuia atât şi sub aspect de timp va produce incoerențe şi un vid organizatoric ce va duce într-un final la un eșec în expunerea mesajului principal și particular al vernisajului expozițional.</p><p style="text-align: justify;">Prima etapă este dedicată exclusiv luării unei decizii în privința direcției strategice. Adică discutarea obiectivelor, scopurilor și mesajului, precum și discutarea și stabilirea responsabilităților pentru fiecare specialist muzeograf, custode, lucrătorilor din secțiile personalului tehnic și administrativ-gospodăresc. După ce sunt stabilite și concretizate responsabilitățile fiecărui lucrător și propunerile acestora se trece la o altă etapă.</p><p style="text-align: justify;">După ce a fost stabilită structura logică a expoziției și amplasarea în spațiu concret a acesteia, vine rândul selectării exponatelor din depozite conform fișelor de evidentă și analitice. Acest lucru practic începe cu cel puțin 3-4 luni înaintea inaugurării expoziției. În depozit în afară de gestionarul colecției fără acordul acestuia nu are dreptul să se afle nimeni. Când de la lucrătorii muzeali se cere ca selecția să se facă pe ultima sută de metri apar situații când în încăpere se adună mai mult de 3 persoane. În acest caz realizarea sarcinii nicidecum nu se ușurează, din contra, în urma opiniilor contradictorii care se nasc în spațiul dedicat conservării exponatelor au de suferit întotdeauna acestea din urmă. De aceea, selecția finală a obiectelor trebuie realizată cu minim două luni înainte de inaugurarea expoziției pentru ca gestionarul să fie liber să îndeplinească corect actul de predare temporară a exponatelor, să le pună în ordinea predării, să controleze repetat corectitudinea datelor, iar lucrătorii tehnici să purceadă la pregătirea obiectelor pentru a fi expuse.</p><p style="text-align: justify;">Exponatele se predau pe act în spațiul Secției Patrimoniu și se primesc înapoi la fel. Transportarea și aranjarea exponatelor în spațiul expozițional se face de către personalul tehnic specializat evitându-se situațiile când tot acest lucru este îndeplinit de custode. Gestionarul obiectelor de patrimoniu este dator să urmărească îndeplinirea normelor privind protejarea acestuia pe parcursul expunerii în locuri publice. Fiecare exponat selectat se predă în parte cu menționarea stării de conservare a acestuia. Gestionarul este dator să observe ca exact într-aceeași stare să fie primit înapoi obiectul fără deteriorări sau abateri de la starea lui de conservare inițială. Sunt situații când muzeografii direct responsabili cu gestionarea expoziției refuză să semneze pe actele de gestiune temporară a obiectelor de patrimoniu cu care lucrează reprezintă o adevărată lipsă de respect față de patrimoniu. Considerăm că o astfel de abordare a protejării bunurilor culturale este rușinoasă și sub limita oricărei critici. Responsabilitatea - una din caracteristicile principale ale unui adevărat muzeograf din păcate își pierde din actualitate, ca urmare este și starea de lucruri jalnice în domeniu protejării patrimoniului național.</p><p style="text-align: justify;">Putem menționa că, între timp, atitudinea față de patrimoniu s-a schimbat într-o oarecare măsură. Chiar dacă n-au fost îndeplinite toate normele de conservare și cu greu pot fi îndeplinite cele de restaurare, au fost oferite condiții noi de păstrare a exponatelor. Gestionarului de colecție i s-a oferit un spațiu aparte - o cameră uscată și rece, unde au fost instalate niște rafturi și etajere pe care au fost puse cutiile cu plicurile în care se găsesc negativele. În plus, datorită măsurilor luate, în acest nou depozit a fost limitat semnificativ accesul luminii.</p><p style="text-align: justify;">Actualul depozit de negative fotografice al MNEIN acum se află în cea mai veche clădire a complexului muzeal. Începând cu cea de-a doua jumătate a sec. XIX aici a fost unul din corpurile orfelinatului de băieți din Chișinău. Pe parcurs, de la sfârșitul sec. XIX – înc. sec. XX, a fost unul din blocurile administrative a Zemstvei Guberniale ca după aceea să fie retrocedat, în perioada interbelică, muzeului. După cel de al II-lea Război Mondial încăperea a fost dată Institutului de zoologie și agronomie. </p><p style="text-align: justify;">În afară de reparația cosmetică executată recent după reîntoarcerea blocului către MNEIN, nu a fost făcută nici o operație de consolidare a structurii existente, respectiv: reparația acoperișului, a podelei de lemn și a ușilor. Acestea, se pare că au fost instalate încă din perioada interbelică și de atunci au fost doar curățite sau vopsite sumar. Ca urmare a acestei stări de lucruri, în prima etapă ar fi necesar de a schimba structurile blocului supuse degradării cu altele noi. Însă ca un merit al ultimelor acțiuni, au fost evitate influențele nefaste ale factorilor distructivi biologici și termici însă mai este nevoie încă de foarte mult lucru.</p><p style="text-align: justify;">La modul ideal, colecția de negative fotografice, vorbim aici în primul rând de vechile negativele pe sticlă, ar avea nevoie de:</p><p style="text-align: justify;">1. Un safeu pentru ca negativele sa nu fie supuse efectelor degradării prin expunere la temperatura, umiditate, demagnetizare, improprii păstrării de lungă durată a acestora;</p><p style="text-align: justify;">2. Un calculator dotat cu un soft de recunoaștere, analiza și asociere a negativelor și care să aibă o capacitate de înmagazinare a tuturor negativelor fotografice scanate;</p><p style="text-align: justify;">3. Un proiector, un scanner și o imprimantă pentru toate tipurile de negative și clișee;</p><p style="text-align: justify;">4. Componente pentru atelierul de curățare și restaurare;</p><p style="text-align: justify;">5. Utilități pentru controlul, amenajarea și reparația încăperii de lucru.</p><p style="text-align: justify;">În același timp este nevoie de gândit un plan de lucru în mai multe etape care va include scanarea și introducerea în baza de date electronică a fiecărui negativ în parte. Vorbim aici de alegerea programului optim pentru păstrarea fișierelor foto și a adnotațiilor și de determinare numărului exact de unități de păstrare pentru scanare negative mici, medii și mari. La fel și pentru clișeele pe sticlă.</p><p style="text-align: justify;">Este foarte important de ales programele şi sistemele analitice care să coincidă standardelor pentru toate muzeele din regiune: sistem de aranjare a datelor foto, text; sistem de analiză a datelor: capacitate şi calitate; program de comparare a conţinutului imaginilor; program de raportare a lucrului executat şi programare a timpului; Windows, Office, Photoshop, adiacente scanerului, imprimantei şi aparatului foto. </p><p style="text-align: justify;">Determinarea stării unității de păstrare, a gradului, necesității și a timpului de restaurare sau curățire: Procesul propriu zis de curățire/restaurare; plasarea în cutii de carton, exact pentru dimensiunea unităților; Scanarea și încadrarea aparte a negativelor mari și a clișeelor;</p><p style="text-align: justify;">Relocarea în alte containere de păstrare a unităților de patrimoniu conform standardelor, respectiv: în altă încăpere, alt safeu (dulap), alte cutii și alte plicuri unice pentru fiecare negativ în parte; plasarea în plicuri a fișei de însoțire, de care am vorbit mai sus, în două exemplare (una permanentă și alta pentru cel ce împrumută) cu informația generală și imaginea de control.</p><p style="text-align: justify;">Relocarea aparte a negativelor mari și a clișeelor în condiții propice respectiv: negativelor mari să nu se îndoaie; clișeele să nu se spargă în cutie și între ele; folie de protecție – foaie mată pentru toate negativele.</p><p style="text-align: justify;">Etapa de lucru practică este și ea foarte importantă și constă în instalarea unităților de calcul pentru un calculator cu capacitate de înmagazinare a datelor și ustensile adiacente. Furnizarea obiectelor de hârtie pentru procurarea hârtie PAT «Photographic Activity Test» (ISO 18916/2007) certificat pentru confecționarea plicurilor pentru negative; plicuri standardizate; învelitori pe negative; hârtia cu date lipite pe plicuri; carton muzeal pentru cutiile cu plicuri; Instalarea utilităților electrice pentru planificarea instalării unui termohigrometru, termohigrograf, psihrometru[7] și a unei instalații de aer condiționat[8], un sistem de iluminare modern. Aurel Moldoveanu pune nivelul maxim pentru obiectele audio-vizuale 50 lx pe care le-a încadrat în grupa I. [9]</p><p style="text-align: justify;">Aurel Moldoveanu în acest context atenționează că <i>„instalațiile de aer condiționat sunt într-adevăr necesare, indispensabile chiar... Dacă buzunarele noastre goale nu ne permit astfel de instalații trebuie să nu mai facem nimic pentru stabilizarea microclimatului?...Oare cât ar costa introducerea unor reguli stricte de mânuire și mișcare atentă a obiectelor?</i>”[10] În acest context autorul face o analiză amănunțită a asigurării condițiilor de conservare preventivă a negativelor și fotografiilor din colecțiile muzeale [11].</p><p style="text-align: justify;">Este absolut obligatoriu ca pe lângă o colecție impunătoare de exponate fotografice, cum este cea a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, să existe un Atelier-laborator cu minimul obiecte de lucru cum ar fi: o masă specială pentru curățirea negativelor; scalpel şi foarfeci; penţete; lupă şi microscop; halate, măşti şi mănuşi, vahile, berete şi ochelari de protecţie; hârtii, bureţi, pensule şi ţesături de curăţire; substanţe chimice: analiza PAT, alcool, apă distilată; suport-platouri pentru plasarea negativelor, spălarea şi uscarea acestora; teste de analiză a conţinutului: pH şi alte substanţe; Eprubete şi alte vase pentru efectuarea analizelor; Chiuvetă şi vase pentru lichide, etc.</p><p style="text-align: justify;">Protejarea colecțiilor fotografice prin, intermediul unor proiecte de conservare bine gândite, este absolut necesară şi oportună. Modernizarea depozitelor ar trebui să constituie o prioritate atât pentru administrație cât şi pentru fiecare gestionar de patrimoniu, muzeograf şi lucrător în instituțiile de profil.</p><p style="text-align: justify;">Din moment ce memoria audio-vizuală este neglijată în muzee efectele pot fi cât se poate de dezastruoase dacă ne gândim că fiecare clișeu sau fotografie, disc vechi este o parte a istoriei noastre comune și că rata degradării acestora este foarte rapidă. Și mai prost stau lucrurile cu colecțiile de clișee pe sticlă care se exfoliază și cele pe suport de nitrat de celuloză care se descompun văzând cu ochii.</p><p style="text-align: justify;">La multe din observațiile de mai sus nu s-a luat seama și nu se ține cont nici acum. Pe lângă faptul că materialul are un caracter metodologic în primul rând am dorit să trag un semnal de alarmă. Unul din marii gânditori ai secolului trecut zicea că dacă nu se ține seama de învățămintele istoriei riscăm să-i repetăm lecțiile. Nu cred că dorește cineva repetarea lecțiilor din sec. XX. Ca un exemplu pentru fiecare cetățean, responsabilitatea atât a custodelui cât și a muzeografului în fața urmașilor pentru păstrarea și conservarea patrimoniului trebuie să treacă întocmai ca un fir roșu prin întreaga lui activitate. De aceasta depinde viitorul națiunii în care trăiește.</p><p style="text-align: justify;"><b style="font-size: small;"><u>Note:</u></b></p><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: x-small;">[1] Iosif Sterca-Şuluţiu, autori.citatepedia.ro/de.php?a=Iosif+Sterca-%AAulu%FEiu </span></div><div style="text-align: justify;"><div><span style="font-size: x-small;"><span>[2] Ioan Opriș, </span><i>Transmuseographia</i><span>, Editura Oscar Print, București, 2000, p. 89-98</span></span></div><div><span style="font-size: x-small;"><span>[3] Aurel Moldoveanu, </span><i>Conservarea preventivă a bunurilor Culturale</i><span>, București, 1999, p. 229</span></span></div><div><span style="font-size: x-small;"><span>[4] </span><i>ibidem</i><span>, p. 230</span></span></div><div><span style="font-size: x-small;"><span>[5] Radu Florescu, </span><i>Bazele muzeologiei</i><span>, Ed. II-a, București 1998, p. 114</span></span></div><div><span style="font-size: x-small;"><span>[6] Aurel Moldoveanu, </span><i>op. cit</i><span>., p. 142</span></span></div><div><span style="font-size: x-small;"><span>[7]</span><i> ibidem</i><span>, p. 45-52</span></span></div><div><span style="font-size: x-small;"><span>[8] </span><i>ibidem</i><span>, p.53-55</span></span></div><div><span style="font-size: x-small;"><span>[9] </span><i>ibidem</i><span>, p. 122</span></span></div><div><span style="font-size: x-small;"><span>[10] </span><i>ibidem</i><span>, p. 16-17</span></span></div><div><span style="font-size: x-small;"><span>[11] </span><i>ibidem</i><span>, p. 229-243</span></span></div></div>Mihai Dohothttp://www.blogger.com/profile/15863316284167684834noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203116047283887645.post-80417416212868589512020-12-23T13:23:00.011-08:002020-12-23T14:55:25.607-08:00Călăi și victime la est de Nistru. Cazul Naum Turbovski<div style="background-color: white; text-align: right;"><span style="color: #333333; font-family: Arial, serif; font-size: xx-small;">(material publicat în </span></div><div style="background-color: white; text-align: right;"><span style="background-color: transparent; font-size: xx-small; text-align: left;"><span style="color: #333333; font-family: Arial, serif;"><i>1919. Confirmarea internațională a României întregite Culegere de studii</i></span></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, serif; font-size: 14.3px; text-align: right;"><span style="font-size: xx-small;">coord: GHEORGHE SBARNA, IOAN OPRIS.</span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, serif; font-size: 14.3px; text-align: right;"><span style="font-size: xx-small;">Bucuresti: Editura Muzeul Literaturii Romane, 2019, pp...)</span></div><p style="text-align: right;"><i><br /></i></p><p style="text-align: right;"><i> „Somnul conștiinței naște monștri”</i></p><p style="text-align: right;">(Pentru materialul de față expresia lui Francisco de Goya </p><p style="text-align: right;">cred că trebuie înțeleasă în sensul cel mai direct.)</p><p style="text-align: justify;">În unele medii sociale din Republica Moldova chiar și acum sunt răspândite ideile negative, cu o conotație vădit peiorativă, despre jandarmul român în Basarabia în perioada cât aceasta s-a aflat în componența României Mari. Propaganda sovietică și-a îndeplinit menirea într-atât încât și acum meritele administrației românești în spațiul pruto-nistrean sunt reduse la niște tertipuri și expresii repetate la nesfârșit fără a lua seama la contextul regional și internațional în acea perioadă. S-a evitat și se evită și acum o analiză obiectivă a realităților din timpul Primului Război Mondial cât și după acesta. Și adevărul este că în timp ce la răsărit de Basarabia domnea o anarhie totală, administrația românească făcea tot posibilul ca această stare de lucruri să nu influențeze negativ viața în provinciile de est ale României Mari.</p><p style="text-align: justify;">Diversele grupuri ideologico-politice, care s-au născut pe ruinele fostului Imperiu țarist, au tins fără încetare să readucă pe axa estică spațiul pruto-nistrean. Metodele au fost diferite, începând de la amenințări și ajungând până la acte teroriste. Aceasta era și esența noii puteri, care pe parcursul întregii perioade interbelice și-a perfecționat metodele de tortură și exterminare a propriului popor, care a culminat la sfârșitul anilor `30, când sute de mii și chiar milioane de oameni au fost deportați, iar un număr însemnat dintr-aceștia au fost executați după procese sumare din simplul motiv de a nu fi de acord cu noua orânduire. A fost exterminată întreaga intelectualitate, a fost decapitată aproape întreaga conducere militară capabilă să țină front inamicului, au fost uciși zeci de mii de preoți, călugări, de la simpli credincioși până la arhierei. Au fost duși cu forța în lagăre cei mai harnici dintre țărani și lucrători rămânând, atât din această cauză cât și ca urmare a războiului și a conflictelor civile, milioane de copii orfani, care la rândul lor au umplut închisorile și mai târziu lagărele. Numărul exacerbat al victimelor celui de-al doilea Război Mondial din partea URSS se explică, în cea mai mare parte, și prin aceste urmări ale decimării elitei națiunii rusești.</p><p style="text-align: justify;">Toate acestea se întâmplau la est de Nistru și dacă nu era în Basarabia Armata Română și <i>jandarmul român</i> aveau să se întâmple și cu toți cei de până la Prut: ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi, nemți, evrei și în primul rând români – ceea ce a și avut loc după 1944. Administrația politico-militară românească a ținut, cu toate greșelile care i se impută de criticii tendențioși, frontul acestor nelegiuiri, după cum am mai zis, pe malul Nistrului. Cu rele și cu bune, cu măsuri mai aspre, dar toate acestea ca să nu permită un adevărat genocid al unei națiuni așa cum a fost organizat la nivel statal în est.<span></span></p><a name='more'></a><p></p><p style="text-align: justify;"><b>Contextul istoric</b></p><p style="text-align: justify;">Începând cu Revoluția bolșevică din octombrie 1917 situația de pe teritoriul fostului Imperiu țarist a devenit de-a dreptul explozivă, concretizându-se printr-un un război civil, continuând și după încheierea Primei Conflagrații Mondiale să amenințe stabilitatea României dinspre granița sa de est. Acest lucru îl putem observa făcând un scurt parcurs istoric al evenimentelor proxime din acea periadă.</p><p style="text-align: justify;">În data de 22 ianuarie 1918, Rada Centrală din Kiev a proclamat Republica Populară Ucraineană. Însă în aprilie 1918, la Kiev, la Congresul ucrainean al proprietarilor de pământ, în care au participat aproximativ 7 mii de delegați, profitând de criza prelungită din țară, bazându-se pe sprijinul forțelor de ocupație germane și simpatia cercurilor de ofițeri ale fostei armate țariste, a țărănimii ucrainene prospere și a cazacilor, Pavlo Skoropadski - un fost general țarist, a fost proclamat hatman al Ucrainei [1]. Însă pe 14 decembrie, forțele Directoratului Republicii Populare Ucraineane au capturat capitala și au răsturnat puterea hatmanului, care a și fugit din țară. Unul din membrii Directoratului, care s-a remarcat în această perioadă, a fost Simon Petliura. La început acesta a dus tratative cu reprezentantul Antantei posibilitatea unei acțiuni comune împotriva bolșevicilor, în paralel cu înființarea unui protectorat francez în Ucraina, însă puterile occidentale nu l-au sprijinit. În consecință, în timpul războiului civil, el a intrat în conflict și a luptat împotriva bolșevicilor, albgardiștilor, germanilor, ucrainenilor lui Pavlo Skoropadski, polonezilor și românilor.</p><p style="text-align: justify;">La 31 decembrie 1918, conducerea Republicii Populare Ucraineane (RPU), din care făcea parte și Petliura, a propus negocieri de pace conducerii Republici Sovietice Federative Socialiste Ruse (RSFSR). În timpul discuțiilor, Consiliul Comisarilor Poporului RSFSR a negat acuzațiile primilor despre un război nedeclarat, spunând că <i>„nu există o armată a Republicii Sovietice Socialiste Ruse în Ucraina”</i>[2]. La 16 ianuarie 1919, Directoratul a declarat război Rusiei sovietice, însă până în vara anului 1919, principalele forțe armate RPU au fost învinse de trupele sovietice și rebele ucrainene, iar membrii acestuia au fugit din Kiev. Resturile trupelor lui Petliura s-au retras la granița de vest pe râul Zbruci, în apropiere de Polonia. La 21 aprilie 1920, Simon Petliura a încheiat un acord cu Polonia privind acțiunile comune împotriva trupelor sovietice. Această alianță le-a permis polonezilor să-și îmbunătățească semnificativ pozițiile strategice și să lanseze o ofensivă în Ucraina. Pe 7 mai, polonezii au ocupat Kievul, ajungând până la Nipru. Cu toate acestea, în a doua jumătate a lunii mai, ca urmare a ofensivei Armatei Roșii spre capitala Ucrainei, trupele poloneze au fost nevoite, însă, să se retragă. Apoi, bolșevicii au învins trupele poloneze și detașamentele lui Petliura și au ajuns în apropierea orașului Lublin și Lvov, dar nu au putut să preia controlul asupra acestora fiind forțate, în luna august, să se retragă. Pe 18 octombrie, după un armistițiu cu Polonia, ostilitățile au încetat [3]. </p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgN7ya7EAPMtUaG-wgwPqqgmnPBnMzrXhT1Y3HFZpubzSsWYq4JDOyDauJPPFwEnj228LPMJH0d53EphF-K7pLTsej_u6abHhI0MNT77C3Xs-kDRrSDbmXHUzMABbxvaPHZF7v6uRzk8vUP/s598/fig+1.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Fig.1. Trupele lui Denikin în Odesa. August 1919." border="0" data-original-height="409" data-original-width="598" height="387" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgN7ya7EAPMtUaG-wgwPqqgmnPBnMzrXhT1Y3HFZpubzSsWYq4JDOyDauJPPFwEnj228LPMJH0d53EphF-K7pLTsej_u6abHhI0MNT77C3Xs-kDRrSDbmXHUzMABbxvaPHZF7v6uRzk8vUP/w566-h387/fig+1.jpg" title="Fig.1. Trupele lui Denikin în Odesa. August 1919." width="566" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><b>Fig.1. Trupele lui Denikin în Odesa. August 1919.</b></span></div><br /><div style="text-align: justify;">În acest context este necesar de amintit și despre unul dintre cei mai importanți lideri contrarevoluționari din războiul civil rus - generalul Anton Denikin – unul din comandanții Armatei imperiale ruse. În 1916 acesta a fost numit la cârma Corpului al VIII-lea și a condus acțiunile armatei imperiale pe frontul din România în timpul ultimei acțiuni importante ruse din I Război Mondial, numită Ofensiva Brusilov. La sfârșitul anului 1918, în Ucraina se aflau un număr important al fostelor trupe imperiale ulterior numite albgardiste [4]. La 3 iulie 1919, aceste trupe trecute sub conducerea lui Denikin, și-au început campania spre Moscova cu scopul de a cuceri capitala statului bolșevic. La sfârșitul verii 1919, armatele de sub conducerea acestui general au luat orașele Poltava (3 iulie), Nikolaev, Herson, Odesa (10 august) și Kiev (18 august). Însă, la mijlocul lunii octombrie, pentru Denikin situația s-a agravat vizibil. În spatele frontului, armata rebelă a lui Nestor Mahno, la sfârșitul lunii septembrie a efectuat o incursiune în regiunea Umani împotriva albgardiștilor [5]. În plus, bolșevicii au intrat într-o pace secretă cu polonezii și petliuristii, concentrându-și forțele pentru a lupta împotriva lui Denikin. Situația s-a complicat și prin retragerea aliaților de la Odesa și odată cu retragerea brigăzii generalului Nicolai Timanovski în România.</div><p></p><p style="text-align: justify;">La mijlocul lunii februarie 1919, Nestor Mahno, un alt personaj proeminent al Războiului civil rus, a încheiat un acord militar cu comandanții Armatei Roșii, potrivit căruia armata lor rebelă de până la 50 de mii de oameni a devenit parte a primei diviziuni sovietice ucrainene a frontului ucrainean. Brigada lui Mahno a intrat sub comanda operativă a conducerii militare bolșevice a Frontului de Sud împotriva lui Denikin [6]. Odată cu debutul ofensivei albgardiste spre Moscova, în vara anului 1919, Mahno a lansat un război de gherilă pe scară largă în spatele frontului [7]. Astfel, în toamna anului 1919, în condițiile prăbușirii și retragerii albgardiștilor, a apărut o anumită cvasi-republică anarhistă autonomă. Mai târziu Mahno a declarat că guvernul sovietic a trădat <i>principiile din octombrie</i> și și-a exprimat dezaprobarea privind naționalizarea pământului, protestând împotriva Comisiei extraordinare pe întreaga Rusie pentru combaterea contrarevoluției și sabotajului (VChK) și întreaga politică a bolșevicilor, solicitând înlăturarea tuturor persoanelor numite de ei în posturile militare și civile din Ucraina. În mai 1919, brigada lui Mahno, fără muniție și echipamentul necesar, a suferit pierderi grele.</p><p style="text-align: justify;">Răscoalele țăranilor ucraineni au perturbat și așa situația economică destul de complicată iar colectarea și exportul de produse alimentare a fost redus la minimum [8]. În timpul acestor răscoale, doar în primăvara și vara anului 1918, au murit aproximativ 22 de mii de soldați și ofițeri ai forțelor ocupante (potrivit Statului Major German) și peste 30 de mii adepți ai hatmanului. În total, pe parcursul celor patru ani ai războiului civil și-au pierdut viața mai mult de 10 milioane de oameni [9]. </p><p style="text-align: justify;">Toate aceste frământări sociale și conflicte sângeroase au dus la apariția unei adevărate instituții de criminali în URSS. Un reprezentant de seamă al acesteia a fost și locotenent-colonelul Naum Turbovski - unul din cei mai prolifici călăi care a acționat pe parcursul perioadei interbelice, inclusiv, la granița de est a României.</p><p style="text-align: justify;"><b>Biografia călăului</b></p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqaag2FBxyj4rD9U2-I9Pywqm3XWYbzsMYHOLtzi1dIGv5aSQCgKZRhHAFiPvrhIr_B6-exNENbWkhNm70vIcKU1VbCHAeddK9BxdInhJiKDjMcsR7wy0nJS5bBWVieNS_mPrHbZPcW3px/s2048/fig+2.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Fig. 2. Locotenent colonelul Turbovski Naum Țalevici. Fotografie din dosarul personal. 02.12.1940" border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1518" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqaag2FBxyj4rD9U2-I9Pywqm3XWYbzsMYHOLtzi1dIGv5aSQCgKZRhHAFiPvrhIr_B6-exNENbWkhNm70vIcKU1VbCHAeddK9BxdInhJiKDjMcsR7wy0nJS5bBWVieNS_mPrHbZPcW3px/w474-h640/fig+2.jpg" title="Fig. 2. Locotenent colonelul Turbovski Naum Țalevici. Fotografie din dosarul personal. 02.12.1940" width="474" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 2. Locotenent colonelul Turbovski Naum Țalevici. </b></span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><b>Fotografie din dosarul personal. 02.12.1940.</b></span></div><br /><div style="text-align: justify;">Dosarul Turbovski a fost scos la lumină din arhivele NKVD-KGB de istoricul Vadim Zolotarev din Haricov, după desecretizarea lui în data de 4 iulie 2011. Analizând biografia lui, putem cu ușurință remarca faptul că, pe de-o parte, activitatea acestui individ în viața publică a fost una obișnuită și am putea spune chiar una exemplară pentru acele vremuri. Conform docummentelor, colaboratorul NKVD Turbovski Naum Țalevici [10] s-a născut în 1896 în satul Hodorkova, lângă Kiev, într-o familie de evrei. A făcut 3 clase a școlii primare. Din 1909, pe parcursul a șase ani, a lucrat în diverse ateliere în regiunea Kievului, precum și la o fabrică de zahăr, fiind angajat ca rihtuitor.</div><p></p><p style="text-align: justify;">În același an a fost încorporat în armata țaristă, în Regimentul 18 de infanterie din Volgograd și 60 din Siberia. În timpul luptelor pe frontul de vest, a fost rănit fiind trimis la un spital din Moscova și Kazani. Mai târziu, pentru că a refuzat să meargă pe front, împreună cu un grup de 400 de soldați a fost trimis lângă în Murmansk, unde a stat până în noiembrie 1917. Acolo au fost încorporat în detașamentele Gărzii Roșii și trimis la Leningrad unde a stat până în decembrie. Revenind în Ucraina în 1918 s-a înregistrat ca membru al Partidului Comunist al Bolșevicilor [11]. În luna august a aceluiași an s-a alăturat unui detașament de partizani sub conducerea unui anume Necrut luptând cu aceștia împotriva germanilor lângă Fastov și Kazatin, mai apoi împotriva lui Petliura lângă Hodurka, Kiev și Fastov. În 1919 a luptat împotriva lui Denikin, lângă Voznesensk în satul Kaliujnaia. Ca partizan a acționat până în primăvara lui 1919 când acest grup a fost desființat și încorporat în Armata Roșie. Mai apoi a fost trimis în cadrul unei companii militare speciale la Odesa, lupând împotriva lui Denikin și Mahno [12]. În luna septembrie 1919 a fost luat prizonier de albgardiști de unde, după câteva ore, a fost eliberat de către bolșevici. După două zile a fost luat prizonier la Mahno, de unde într-aceeași noapte a evadat cu un grup de 30-40 de oameni în orașul Pervomaisk, care spre dimineață a fost ocupat de Denikin [13]. S-a îmbolnăvit de febra tifoidă și a ajuns din nou în spital.</p><p style="text-align: justify;">Pe parcursul anului 1920 a lucrat la brutăria din orașul Pervomaisk, din regiunea Odesa. Din 1923-1925 a lucat controlor la punctul de trecere din orașul Balta. Între 1925-1930 a activat ca șef al depozitului și al departamentului comercial al Uniunii Industriale Moldovenești în orașele Balta și Tiraspol din RASS Moldovenească. În 1933 este numit șef anjunct al departamentului politic al stației de mașini și tractoare regiunea Haricov [14]. În anul 1935 îl găsim, deja, șef de secție al departamentului Gărzii Forestiere din orașul Vinița.</p><p style="text-align: justify;">Ceea ce puțini dintre apropiații săi își dădeau seama este că acest individ trăia, în realitate, o viață dublă. După ce s-a angajat la brutărie, conform unei alte biografii, deja mai puțin cunoscute, acesta a contactat o organizație subterană și a activat în cadrul acesteia până la sosirea în Pervomaisk a Armatei Roșii. Din acel moment, Turbovski a lucrat într-un un departament special la Comitetul Revoluționar al orașului Pervomaisk, care în scurt timp, a fost reorganizat într-o subdiviziune a VChK [15]. Departamentele speciale erau unitățile care se ocupau de contraspionajul militar al Comitetului Securității de Stat (VChK-GPU-OGPU-NKVD) URSS. Acestora li s-a acordat dreptul de a executa la fața locului pe toți cei incomozi noii puteri. Între 1920-1921 a ajuns comendant al departamentului special al VChK din orașul Pervomaisk, iar din 1921, timp de doi ani, a îndeplinit aceeași funcție în orașul Balta. După o pauză de câțiva ani, între 1932-1933 – a activat ca împuternicit al departamentului special pe lângă Administrația Politică de Stat (GPU NKVD) în orașul Tiraspol, RASSM [16]. În 1937 a ajuns inspector superior, comendant și șef al închisorii din Dnepropetrovsk.</p><p style="text-align: justify;">Conform dosarului personal: <i>„Tovarășul Turbovski a desfășurat în mod direct o mulțime de lucrări pentru aplicarea pedeapsei capitale, conform ordinelor NKVD URSS №00485, 00493, 00593, și prin deciziile Colegiului Militar al Curții Supreme, Tribunalului Militar și ale troicăi speciale împotriva dușmanilor poporului, participanților la conspirația militară fascistă, spionilor și sabotorilor. <b>El a executat personal peste două mii o sută de sentințe”</b></i> [17].</p><p style="text-align: justify;">Pentru realizarile sale deosebite, pe parcursul carierei, Turbovski a primit mai multe distincții cum ar fi: un<i> ceas</i> și un<i> porte-cigare</i> din partea departamentul VChK din Pervomaisk în 1920, un <i>ceas de argint</i> în 1921, un<i> ceas metalic</i> și un<i> revolver Nagan</i> în 1922 [18], un <i>ceas</i> de la colegiul GPU USSR în 1932 și o <i>armă</i> din partea departamentului moldovenesc al GPU din orașul Tiraspol în 1933. În 1937, la 20 de ani din ziua întemeierii VChK-OGPU-NKVD, a fost distins cu <i>ordinul Steaua Roșie</i>. La 31 iunie 1943 [18], activând în grupele operative NKVD [20], este înaintat la gradul de locotenent-colonel. În luna noiembrie 1944, locotenent-colonelul Naum Turbovski a primit <i>ordinul Steagul Roșu</i>, considerat cel mai înalt ordin militar. După 1944 soarta acestei adevărate mașini de ucis nu se cunoaște. </p><p style="text-align: justify;"><b>Profilul călăului bolșevic</b></p><p style="text-align: justify;">După căderea <i>Cortinei de Fier</i> istoricii și cercetătorii care s-au ocupat de <i>Marea Teroare</i> din anii `30 ai secolului trecut, au început să reconstituie, încet dar sigur, tabloul înfiorător al acelei perioade. Pentru a înțelege mai bine cum arătă profilul psihologic al călăului Turbovskii este necesar de a face o incuresiune în lumea mai puțin cunoscută a acestor criminali cu acte în regulă. În aparatul de opresiune GPU-NKVD călăii erau foarte de apreciați, trăiau în condiții speciale, iar poziția lor era considerată una de elită. Oricât de diabolic ar părea acum, dar mulți dintre ei s-au bucurat de acest statut. Pe lângă atenția deosebită ce li se acorda, aceștia se mai bucurau și de o pensie specială de 3150 de ruble, când salariul mediu era de 700 de ruble. </p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPnmIM6hI7WikQbM2yJQEz-dpBVvJ-gfXiEK0VTzzCpABm_hkZt_Sbc1AtzlI5gnHI3U00fyErFimvMaNuiWdlAGqw3G2ndfhdGmOsmxkpITyGOAg0kGwD83L0McfCOFpVNKIAOJj0AFub/s780/fig+3.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Fig. 3. Ofițerii departamentului special OGPU URSS." border="0" data-original-height="440" data-original-width="780" height="311" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPnmIM6hI7WikQbM2yJQEz-dpBVvJ-gfXiEK0VTzzCpABm_hkZt_Sbc1AtzlI5gnHI3U00fyErFimvMaNuiWdlAGqw3G2ndfhdGmOsmxkpITyGOAg0kGwD83L0McfCOFpVNKIAOJj0AFub/w550-h311/fig+3.jpg" title="Fig. 3. Ofițerii departamentului special OGPU URSS." width="550" /></a></div><div style="text-align: center;"><b><span style="font-size: x-small;">Fig. 3. Ofițerii departamentului special OGPU URSS.</span></b></div><br /><div style="text-align: justify;">Unii dintre ei căutau să înregistreze recorduri cantitative, considerând fiecare nouă victimă o realizare profesională deosebită, alții inventau metode sofisticate de execuție pentru a ieși în evidență pe lângă colegii de breaslă. Ei se pregăteau cu atenție pentru fiecare execuție, făcând din aceasta adevărate ritualuri. Ei respectau toate măsurile de siguranță și nu consumau alcool. Purtau întotdeauna o uniformă specială, astfel încât sângele să nu cadă pe zonele neacoperite ale corpului. Pentru că era singurul mod de a scăpa de mirosul persistent de sânge călăii <i>„se spălau cu apă de colonie până la talie”</i>. Potrivit contemporanilor, la călăii NKVD-iști, care aveau la activ câteva mii de execuții, nici câinii nu lătrau și-i evitau de fiecare dată când aceștia veneau [21]. </div><p></p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbdsBhkzkLCbBfL3ZMRGd_S8SRf0BHmxhjlNfM5MCRqA-JjLd9mbWMi7wn2oede9lHJhrBiulR3QYr0ye3B1p5CCVxZsjL31kQvAO3hxYGR8VxjleTEXbhBgVR15_A0Ja1F8GKJ3qwz1YB/s269/fig+4.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Fig. 4. Petr Maggo (1879-1941), șeful închisorii interne NKVD, Lubeanka, Moscova." border="0" data-original-height="269" data-original-width="200" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbdsBhkzkLCbBfL3ZMRGd_S8SRf0BHmxhjlNfM5MCRqA-JjLd9mbWMi7wn2oede9lHJhrBiulR3QYr0ye3B1p5CCVxZsjL31kQvAO3hxYGR8VxjleTEXbhBgVR15_A0Ja1F8GKJ3qwz1YB/w476-h640/fig+4.jpg" title="Fig. 4. Petr Maggo (1879-1941), șeful închisorii interne NKVD, Lubeanka, Moscova." width="476" /></a></div><div style="text-align: center;"><b><span style="font-size: x-small;">Fig. 4. Petr Maggo (1879-1941), șeful închisorii interne NKVD, Lubeanka, Moscova.</span></b></div><br /><div style="text-align: justify;">Călăii NKVD-ști nu erau doar ruși, printre ei se regăseau gruzini cum ar fi Sardion Nadaraea, șeful pazei lui Beria, evrei precum Isai Berg – inventatorul mașinii de exterminare prin gazare <i>Dușegubka</i> (<i>Душегубка</i> sau <span style="font-style: italic; text-align: left;">Gaswagen</span>) în 1936 [22], letoni precum Petr Maggo – instructorul și profesorul cel puțin a unei generații întregi de călăi.</div><p></p><p style="text-align: justify;">Maggo devenind șeful închisorii interne a NKVD prin statutul său avea dreptul să nu ia parte personală la execuții, dar o făcea pentru că primea plăcere din însuși procesul uciderii condamnaților. Se cunoaște un caz când acesta, în timp ce se afla într-o stare de euforie emoțională, a forțat un coleg de-al său, să se dezbrace și să treacă la peretele de execuție, deoarece nu l-a putut recunoaște. Pentru <i>dăruirea</i> și <i>profesionalismul</i> cu care și-a îndeplint sarcinile, călăul a primit insigna <i>Chekist onorific</i>, două ordine <i>Steagul Roșu</i> și <i>ordinul</i> <i>Lenin</i>.</p><p style="text-align: justify;">Conform mărturiei unuia din cei care l-au cunoscut în 1920: „Figura centrală din Lubeanka era Maggo — un leton cu o față animalică și malefică, deja la vârsta a doua, nu vorbea practic niciodată cu cei închiși; își rupea tăcerea doar pentru a se răsti și a amenința. Frica-i cuprindea involuntar pe toți cei prezenți știind că Maggo este călăul principal în VChK, că în <i>garajele de execuție</i> el este figura principală. Când în VChK nu se lucra din cauza vreunei sărbători, Maggo bântuia melancolic prin birouri negăsindu-și locul. Însă era deosebit de vioi în zilele dinaintea nopților de execuții, după entuziasmul clălăului cei care-și așteaptau sențința destul de des determinau și fără de a greși, că în acea zi <i>îi vor lua la ochi</i>. Mulți dintre călăi refuzau să împuște copiii și femeile însă Maggo din contra – iubea să facă aceasta, impunându-i înainte de execuție să se dezbrace” [23].</p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiVNBU5F6jaXboYKLOTVRcoEJ8Un6EcU2LBv3T_QXx_c_2-fSWv-j9iWQsiijaboOlwN3JSwlVtuS2we4pUoefhWMx1dXwExsUeDk1OhzPvFfySnwD4sgsFHc4te3D_aIfqs8fbucjDOkD/s700/fig+5.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Fig. 5. Generalul Vasilii Blohin (1895-1955), unul din cei mai prolifici călăi staliniști." border="0" data-original-height="700" data-original-width="568" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiVNBU5F6jaXboYKLOTVRcoEJ8Un6EcU2LBv3T_QXx_c_2-fSWv-j9iWQsiijaboOlwN3JSwlVtuS2we4pUoefhWMx1dXwExsUeDk1OhzPvFfySnwD4sgsFHc4te3D_aIfqs8fbucjDOkD/w520-h640/fig+5.jpg" title="Fig. 5. Generalul Vasilii Blohin (1895-1955), unul din cei mai prolifici călăi staliniști." width="520" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 5. Generalul Vasilii Blohin (1895-1955), unul din cei mai prolifici călăi staliniști.</b></span></div><br /><div style="text-align: justify;">Unul din cei mai prolifici călăi, Vasilii Blohin, încă din 1921 a fost comandant al plutonului special la Colegiul Cheka, iar din 1924 - comandant adjunct al departamentului special GPU. La 22 august 1924, Blohin a fost promovat în funcția de comisar cu misiuni speciale a departamentului special GPU. Vasilii Blohin <i>în virtutea profesiei</i> a crescut profesional destul de repede în rândurile NKVD: în 1935 a ajuns căpitan, în 1940 - maior, în 1943 - colonel, în 1944 - comisar, iar în iulie 1945 a fost înaintat la gradul de general-maior. Pentru meritele sale deosebite în aparatul de opresiune bolșevic a primit un <i>ceas de aur</i> și i s-a acordat o <i>armă onorifică</i> – un <i>pistol Mauser</i>, deși a preferat să tragă din <i>Walther</i>-ul german (care nu se încălzea atât de repede), două insigne <i>Chekist onorific</i>, ordinul <i>Steaua roșie</i> (1936), <i>Insigna de onoare</i> (1937), trei <i>ordine ale Steagului Roșu</i> (1940, 1944, 1949), ordinul <i>Steagului Roșu al munci</i>i (1943), <i>ordinul Războiului</i> pentru apărarea Patriei de gradul I (1945), precum și <i>ordinul Lenin</i> (1945) - cea mai înaltă distincție națională a Uniunii Sovietice. </div><p></p><p style="text-align: justify;">General-maiorul Dmitrii Tokarev, fostul șef al NKVD-ului din regiunea Kalinin, l-a descris astfel: <i>„Și atunci am văzut toată această groază... Blohin și-a tras hainele speciale: o șapcă din piele maro, un șorț lung din piele maro, mănuși din piele maro, cu jambiere deasupra coatelor. Mi-a provocat o impresie uriașă - am văzut călăul!”</i> [24].</p><p style="text-align: justify;">La începutul anului 1939 Beria, după ce a pregătit decizia de arestare a lui Blohin, a mers la Stalin după sancțiune. Totuși, spre surprinderea sa, el a fost refuzat. În 1953, Beria a mărturisit deja la ancheta intentată împotriva sa că: <i>„Stalin nu a fost de acord, spunând că asfel de oameni nu trebuie să fie închiși, ei fac lucrul cel mai negru”</i>. La fel a fost și cu Vasilii Șigalev – un alt călău notoriu. Acesta a fost acuzat de colegii săi de breaslă de legături cu <i>inamicii poporului</i>. Un astfel de denunț, la acea vreme, era suficient pentru ca învinuitul să fie primească pedeapsa capitală, dar autoritățile l-au lăsat în pace, pentru că nu vroiau să piardă un lucrător atât de valoros. Călăul a fost atât de atent în lucrul pe care-l făcea încât semnătura sa nu a fost găsită în nici un document de arhivă. Fratele său, locotenent-colonelul Ivan Șigalev, având aceeași profesie, deși nu a ucis nici un ostaș nazist în timpul războiului, s-a învrednicit de <i>ordinul Lenin</i> și <i>medalia Pentru apărarea Moscovei</i>.</p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_StRRR2A-_W0xA7VE5xH03KBkTSdSofm1weuK0n7sSyEOkWrxjJybOHqtYFhlkAlo6GS5HHuOa4RSitLIaijxivmccVqQrLzgBtGCWSqs25VgMTlboHHqVuRL2wAJ_aMGXcF4V3mPVL5o/s700/fig+6.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Fig. 6. Exerciții de tragere pentru colaboratorii departamentului special OGPU NKVD URSS." border="0" data-original-height="506" data-original-width="700" height="390" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_StRRR2A-_W0xA7VE5xH03KBkTSdSofm1weuK0n7sSyEOkWrxjJybOHqtYFhlkAlo6GS5HHuOa4RSitLIaijxivmccVqQrLzgBtGCWSqs25VgMTlboHHqVuRL2wAJ_aMGXcF4V3mPVL5o/w540-h390/fig+6.jpg" title="Fig. 6. Exerciții de tragere pentru colaboratorii departamentului special OGPU NKVD URSS." width="540" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 6. Exerciții de tragere pentru colaboratorii departamentului special OGPU NKVD URSS.</b></span></div><br /><div style="text-align: justify;">Deși primeau indicații stricte din partea superiorilor că oamenii pe care-i execută sunt dușmani ai poporului, unii dintre ei, cum ar fi Isai Berg, știau că împușcau <i>„mulți nevinovați”</i>. Despre un alt călău, Dmitrii Uspenskii, s-a spus că și-a început cariera cu uciderea tatălui-preot. Ajuns deja la Solovki cu acest <i>hobby</i> și-a continuat cariera în fosta mănăstire executând clericii închiși aici. Se spune că asfel călăul Mihail Matveev ucidea câte 200-250 de oameni pe zi. Astfel acesta a executat un număr de 1111 de persoane. Pentru meritele sale, căpitanului Matveev i s-a acordat <i>ordinul Stegului Roșu</i>, un <i>aparat radio</i> și un <i>bilet la sanatoriu</i>.</div><p></p><p style="text-align: justify;">În Medvejiegorsk, condamnații erau conduși printr-o încăpere alcătuită din trei secții. În prima, le era verificată identitatea conform listei, într-a doua erau legați într-un mod special, într-a treia primeau câte o lovitură neașteptată cu o bâtă de lemn peste cap. Într-o stare semi-inconștientă (pentru prevenirea evadării) condamnații erau, mai apoi, duși cu camionul în pădure, unde nu înainte de a fi îmușcați în ceafă, erau aruncați într-o groapă săpată din timp. </p><p style="text-align: justify;">Monstruozitatea regimului terorist bolșevic s-a exprimat, pe lângă crimele odioase comise, și prin punerea bazelor unei școli de pregătire a viitorilor călăi în URSS. Profesori în această insituție erau criminalii cu staj din timpul Revoluției bolșevice și a Războiului civil. Un astfel de profesor a fost și Petr Maggo care dădea instrucțiuni utile pentru viitorii specialiști în domeniul executării pedepselor capitale: „Mâinile persoanei pe care o conduci la execuție, obligatoriu, trebuie să fie legate, de la spate, cu o sârmă. Îi poruncești să meargă înainte, iar tu-i urmezi. Unde este necesar, comanzi <i>„dreapta”</i>, <i>„stânga”</i> până când îl aduci la loc. Acolo-i pui pistolul la ceafă și <i>trrrah!</i> Și în același timp îi dai o lovitură puternică sub fund. Pentru ca sângele să nu-ți stropească uniforma și ca soția să nu mai fie nevoită să o spele”. Un alt instructaj în domeniu îl făcea și Vasilii Blohin: <i>„Un călău experimentat trage în gât, ținând țeava armei în sus pentru că, există șansa ca glonțul să iasă prin ochi sau prin gură. Astfel va fi doar puțin sânge, în timp ce un glonț tras din partea din spate a capului va duce la o sângerare grea - mai mult de un litru de sânge. Dacă ucizi 250 de oameni pe zi, atunci curățarea camerei de execuție devine o problemă serioasă”</i> [25].</p><p style="text-align: justify;">Naum Turbovskii, personajul principal al materialului de față, după numărul de execuții efectuate ar candida și el la titlul de expert în domeniu, iar din cauză că soarta lui de după 1944 nu se cunoaște poate să fie legat, probabil, de faptul că și el și-a continuat cariera în domeniul instructajului tinerelor cadre.</p><p style="text-align: justify;"><b>Victimele terorii</b></p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz4QOWCMI_mCX0lXpSOpK54RViWIwI4bTwz2QmhXYJl8jeo3NXlGwoBsVah6KIvfuXZjzR7W23WaOBzhAnKBsSt-akKMfJiSCT0tRdtQFp93MSXZDSliShQTG_B1XqsRd3dYrDaydaCfFK/s1140/fig+7.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Fig. 7. Iată unde călăii NKVD au masacrat 3400 de basarabeni în 1940-1941." border="0" data-original-height="640" data-original-width="1140" height="304" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz4QOWCMI_mCX0lXpSOpK54RViWIwI4bTwz2QmhXYJl8jeo3NXlGwoBsVah6KIvfuXZjzR7W23WaOBzhAnKBsSt-akKMfJiSCT0tRdtQFp93MSXZDSliShQTG_B1XqsRd3dYrDaydaCfFK/w541-h304/fig+7.jpg" title="Fig. 7. Iată unde călăii NKVD au masacrat 3400 de basarabeni în 1940-1941." width="541" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 7. Iată unde călăii NKVD au masacrat 3400 de basarabeni în 1940-1941.</b></span></div><br /><div style="text-align: justify;">Datele referitor la victimele călăilor bolșevici nu sunt cunoscute cu exactitate. Un lucru este sigur – cifra celor uciși este de ordinul sutelor de mii și posibil al milioanelor. Conform unor cerecetări, pe tot cuprinsul URSS numărul celor condamnați și executați pentru acte contrarevoluționare și alte crime de stat periculoase între 1921-1953 au fost 799455 de oameni [26]. Conform unei alte surse, din 1921 până la începutul anului 1954, au fost condamnate la moarte sub acuzații politice 642980 de persoane [27]. Conform datelor documentare, între 1937-1938 au fost condamnați pe motive politice 1344923 oameni, dintre care 681692 au fost condamnați la moarte, iar între 1941-1946 - 599909 și respectiv 45045 persoane [28].</div><p></p><p style="text-align: justify;">În Basarabia, istoricul Ion Varta a identificat mai multe categorii de persoane care au fost condamnate la moarte prin împușcare: oameni simpli, în majoritate muncitori; persoane originare din stânga Nistrului, care, în perioada interbelică, s-au refugiat în Basarabia; foştii ofiţeri din armata ţaristă, ulterior înregimentaţi în armatele lui Denikin şi Vranghel; foştii ostaşi ai armatei roşii care au dezertat din rândurile acesteia şi şi-au găsit refugiul în România [29]. </p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiC5muvknuBKGmHOEOoY7oDNzMUn5F9TFg-51Gafj7Z8nYrVvIccyTsPjE0NI3RMSiGJ46Ql1C4G7WCMRpxw1WES5Bmvbpspb3e83883aMLWx8v5069ylBgOwBIW1nBjYVwLT6X5mdMM_UM/s646/fig+8.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Fig. 8. Cadavru unei victime deschumate de autoritatile romane in vara lui 1942 din ograda fostului sediu al NKVD din Chișinău" border="0" data-original-height="404" data-original-width="646" height="351" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiC5muvknuBKGmHOEOoY7oDNzMUn5F9TFg-51Gafj7Z8nYrVvIccyTsPjE0NI3RMSiGJ46Ql1C4G7WCMRpxw1WES5Bmvbpspb3e83883aMLWx8v5069ylBgOwBIW1nBjYVwLT6X5mdMM_UM/w561-h351/fig+8.jpg" title="Fig. 8. Cadavru unei victime deschumate de autoritatile romane in vara lui 1942 din ograda fostului sediu al NKVD din Chișinău" width="561" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 8. Cadavru unei victime deschumate de autoritatile romane in vara lui 1942 </b></span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><b>în ograda fostului sediu al NKVD din Chișinău.</b></span></div><br /><div style="text-align: justify;">Odată cu 28 iunie 1940, practica asasinatelor în masă a revenit în Basarabia, fiind aplicată şi după 23 august 1944. Istoricul Mihai Tașcă a identificat: <i>„100 din cele 113 procese-verbale ale Troikăi speciale a NKVD din RASS Moldovenească, „instanţă” care, în anii 1937-1938, a „judecat" ca pe „duşmani ai poporului” 4762 de persoane din stânga Nistrului, dintre care 3497 au fost condamnate la împuşcare (74% din totalul celor judecaţi - cea mai mare cotă din URSS). Sentinţele de împuşcare erau executate, de obicei, la locul pronunţării. În cazul RASSM au fost excepţii. Astfel, până în 1940, sentinţele date de Troika specială a NKVD şi Consfătuirea specială a URSS au fost executate în două locuri: la Tiraspol şi Balta. După 28 iunie 1940, odată cu strămutarea NKVD de la Tiraspol la Chişinău, s-a căutat un nou loc al execuţiilor. La Chişinău au fost descoperite două locuri unde erau împuşcaţi moldovenii: cel „de bază" este pe actuala stradă Grenoble, iar altul - clădirea NKVD, fostul sediu al Consulatului Italian (actualmente strada A. Mateevici, în apropierea Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Execuții în masă prin împușcare s-au mai petrecut la Bălţi Soroca, Orhei şi Cahul. Oseminte ale victimelor nkvd-iste au fost descoperite în beciurile din preajma Teatrului ”Buciumul”</i>. [30]</div><p></p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6Aaf6YEEYkYp22QSK9hqBWHuonoq47vs9Dn7oHk7jjBd24keMYuI8oqhUOjFZi10FiNX-qxT4pxH-YSjj0jBJQbSZkuDY8FbSwfRC3f8SZuMys_dI58tBTQmMQc7N1fBQpZ93X8mXXTLw/s600/fig+9.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Fig. 9. Groapă comună cu ramașitele pămăntești al celor executați în or. Tiraspol în 1937. Cercetările sunt în curs." border="0" data-original-height="400" data-original-width="600" height="370" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6Aaf6YEEYkYp22QSK9hqBWHuonoq47vs9Dn7oHk7jjBd24keMYuI8oqhUOjFZi10FiNX-qxT4pxH-YSjj0jBJQbSZkuDY8FbSwfRC3f8SZuMys_dI58tBTQmMQc7N1fBQpZ93X8mXXTLw/w556-h370/fig+9.jpg" title="Fig. 9. Groapă comună cu ramașitele pămăntești al celor executați în or. Tiraspol în 1937. Cercetările sunt în curs." width="556" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 9. Groapă comună cu ramașitele pămăntești al celor executați </b></span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><b>în or. Tiraspol în 1937. Cercetările sunt în curs.</b></span></div><br /><div style="text-align: justify;">În acest context Arhiva Serviciului de Informații din Ucraina deține un număr de 183 de dosare digitizate ale moldovenilor, represați la est de Nistru. Numele a încă aproximativ 2000 de persoane represate se păstrează în arhivele regionale ale acestui Serviciu - preponderent în arhivele din regiunea Odesa și Cernăuți, care însă nu au fost cercetate amănunțit. </div><p></p><p style="text-align: justify;">Din materialele cercetate ne putem face o imagine generală. Cel mai vechi dosar cu informații despre cei represați datează din anul 1919, ultimul - din 1963. Cele mai multe persoane represate, conform informațiilor desecretizate și digitizate, s-au înregistrat în anii 1921 – 25 dosare, 1930 – 27 dosare, 1937- 10 dosare, 1944 – 9 dosare, 1945 – 7 dosare. Limitele de vârstă, de asemenea, era destul de vaste: cel mai vărsnic represat avea 75 de ani, iar cel mai tânăr – 17. Cei mai mulți dintre represați erau țărani - 56, militari – 19, precum și 3 slujitori ai cultelor. Marea majoritate a celor represați nu erau afiliați politic. Pentru 36 dintre cei arestați infracțiunile săvârșite nu aveau legătură cu articolele din Codul penale, alți 32 de represați au fost condmnați pentru agitație contrarevoluționară, restul au fost prinși când vroiau să treacă frontiera cu România. Aproxiamtiv jumătate din cei arestați au fost condamnați la pedeapsa capitală prin împușcare [31]. Deși în dosarele celor care au fost executați nu se regăsesc numele sau semnăturile călăilor putem presupune, pe bună dreptate, că o bună parte din cei condamnați au fost împușcați de Naum Turbovski, care a activat în regiunea Odesa, orașul Balta, Pervomaisk și Tiraspol – teritorii cu o importantă populație românească.</p><p style="text-align: justify;">Pentru înțelege adevăratul pericol de care a fost ferită Basarabia în componența României Mari este de ajuns să facem lumină asupra perioadei Marii Terori la est de Nistru și de a face publice biografiile criminalilor cu acte în regulă precum a fost Naum Turbovski și a celorlalți asemeni lui. Poporul are dreptul să-i știe în față pe călăii care au decimat generații întregi de simpli țărani, intelectuali, preoți. Desecretizarea, scoaterea la lumină a dosarelor, aprecierea impactului pe care a avut-o activitatea criminalilor epocii comuniste trebuie să fie o prioritate într-o societate ce se vrea a fi liberă și democratică. În caz contrar riscăm să repetăm lecțiile dureroase ale istoriei.</p><p style="text-align: justify;"><br /></p><p style="text-align: right;"><b>Mihai Dohot</b>, doctorand,</p><p style="text-align: right;">Universitatea VALAHIA, Târgoviște</p><p style="text-align: justify;"><br /></p><p style="text-align: justify;"><i><b>Note:</b></i></p><p style="text-align: left;">1. В. А. Савченко, Двенадцать войн за Украину, Харьков: Фолио, 2006.</p><p style="text-align: left;">2. Дмитрий Губин, День в истории. 16 января: Украина объявила войну Советской России, https://ukraina.ru/history/20190116/1022327320.html</p><p style="text-align: left;">3. Петлюра, Симон Васильевич, https://ru.wikipedia.org/wiki/Петлюра,_Симон_Васильевич</p><p style="text-align: left;">4. Simon Petliura, https://ro.wikipedia.org/wiki/Simon_Petliura</p><p style="text-align: left;">5. В.В. Алъмендингер, Гибель 2-го батальона Симферопольского офицерского полка, http://www.dk1868.ru/history/simferop2.htm</p><p style="text-align: left;">6. В. Волковинський, Настор Махно. Легенди і реальність, Київ, 1994.</p><p style="text-align: left;">7. "Махно и гражданская война" , http://www.makhno.ru/st/84.php</p><p style="text-align: left;">8. В. А Савченко, Двенадцать войн за Украину, Харьков, Фолио, 2006</p><p style="text-align: left;">9. В. В.Эрлихман, Потери народонаселения в XX веке.: Справочник, М.: Издательский дом «Русская панорама», 2004. — ISBN 5-93165-107-1.</p><p style="text-align: justify;">10. ОГА СБУ, ф.64, д.4227</p><p style="text-align: justify;">11. ОГА СБУ, Фонд.12, Опись 1, Справа 4227, Том 1, c 1.</p><p style="text-align: justify;">12. ibidem, c 17.</p><p style="text-align: justify;">13. ibidem, c 3.</p><p style="text-align: justify;">14. ibidem, c 2.</p><p style="text-align: justify;">15. ibidem, c. 31.</p><p style="text-align: justify;">16. ibidem, c 2.</p><p style="text-align: justify;">17. ibidem, c.8.</p><p style="text-align: justify;">18. ibidem, c. 12.</p><p style="text-align: justify;">19 ibidem, c 18v.</p><p style="text-align: justify;">20. ibidem, c 20</p><p style="text-align: left;">21. Палачи НКВД: Как сложилась судьба людей, на чьей совести десятки тысяч загубленных жизней, https://kulturologia.ru/blogs/101217/36985/</p><p style="text-align: left;">22. Catherine Merridale. Night of Stone: Death and Memory in Twentieth-Century Russia. Penguin Books, 2002, p. 200</p><p style="text-align: left;">23. "Опытный стреляет в шею": составлен список главных сталинских палачей, newizv.ru/news/society/01-04-2019/opytnyy-strelyaet-v-sheyu-sostavlen-spisok-glavnyh-stalinskih-palachey</p><p style="text-align: left;">24. Человек в кожаном фартуке, Cпецвыпуск «Правда ГУЛАГа» от 02.08.2010 №10 (31)</p><p style="text-align: left;">25. "Опытный стреляет в шею": составлен список главных сталинских палачей, https://newizv.ru/news/society/01-04-2019/opytnyy-strelyaet-v-sheyu-sostavlen-spisok-glavnyh-stalinskih-palachey</p><p style="text-align: left;">26. В.П.Попов, Государственный террор в советской России. 1923-1953 гг.: источники и их интерпретация Отечественные архивы. 1992, №2. С.28. cf ГАРФ, ф.9401, оп.1, д.4157, л.201-205;</p><p style="text-align: left;">27. 3. В.Н. Земсков. ГУЛАГ (историко-социологический аспект), Социологические исследования. 1991, №6. c.15.</p><p style="text-align: left;">28. Виктор Земсков, К вопросу о масштабах репрессий в СССР, scepsis.net/library/id_957.html</p><p style="text-align: left;">29. Ion Varta, Executări în masă în teritoriile româneşti de la est de prut în perioada 1940-1941, hurmuzachi.ro/2012/01/executari-in-masa-in-teritoriile-romanesti-de-la-est-de-prut-in-perioada-1940-1941/</p><p style="text-align: left;">30. Mihai Tașcă, Aici au fost masacrați miile de basarabeni între 1940-41, historia.ro/sectiune/general/articol/iata-unde-calaii-nkvd-au-masacrat-3-400-de-basarabeni-in-1940-1941</p><p style="text-align: left;">31. ГДА, СБУ, Фонд № 2, опис № 1,2</p><p style="text-align: left;"><i><b><br /></b></i></p><p style="text-align: justify;"><i><b>Imagini fotografice utilizate:</b></i></p><p style="text-align: justify;">Fig. 1. sursa: https://cont.ws/@wunder/111177</p><p style="text-align: justify;">Fig. 2. ф.12, опис.1, справа 4227, т.1</p><p style="text-align: justify;">Fig. 3. sursa: https://newizv.ru/news/society/01-04-2019/opytnyy-strelyaet-v-sheyu-sostavlen-spisok-glavnyh-stalinskih-palachey</p><p style="text-align: justify;">Fig. 4. sursa: http://protivpytok.org/sssr/antigeroi-karatelnyx-organov-sssr/maggo-p-i</p><p style="text-align: justify;">Fig. 5. sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Vasily_Blokhin#/media/File:Vassily_Blokhin.jpg</p><p style="text-align: justify;">Fig. 6. sursa: https://zen.yandex.ru/media/zeitgeist/pri-otstuplenii-1941go-nkvd-rasstrelival-vseh-zakliuchennyh-tak-i-bylo-5b96fbc8c55e0500a9609f10</p><p style="text-align: justify;">Fig. 7. sursa: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/iata-unde-calaii-nkvd-au-masacrat-3-400-de-basarabeni-in-1940-1941</p><p style="text-align: justify;">Fig. 8. sursa: Cartea „Basarabia dezrobită”, 1942, cf. https://www.historia.ro/sectiune/ general/articol/iata-unde-calaii-nkvd-au-masacrat-3-400-de-basarabeni-in-1940-1941</p><p style="text-align: justify;">Fig. 9. sursa: https://point.md/ru/novosti/obschestvo/v-tiraspole-obnaruzheny-ostanki-rasstreliannykh-nkvd/2</p><div style="text-align: justify;"><br /></div>Mihai Dohothttp://www.blogger.com/profile/15863316284167684834noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203116047283887645.post-4997238160870477402019-12-04T03:34:00.004-08:002020-12-23T12:28:06.312-08:00ELEMENTE CLANDESTINE, TERORIȘTI ȘI REVOLUȚIONARI BOLȘEVICI ÎN IMAGINILE FOTOGRAFICE DIN PREAJMA MARII UNIRI ÎN BASARABIA<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: xx-small;">(material publicat în <i>Culegere de studii ROMANIA IN ANUL MARII UNIRI: 1918</i></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: xx-small;">coord: GHEORGHE SBARNA, IOAN OPRIS. </span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: xx-small;">Bucuresti: Editura Muzeul Literaturii Romane, 2018, </span><span style="font-size: xx-small;">pp. 163-180</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: xx-small;">ISBN 978-973-167-477-3)</span></div>
<br />
<b>În loc de introducere</b><br />
<br />
Evenimentele legate de Marea Unire din 1918 constituie acum un subiect prioritar pentru cercetătorii istorici, politologii și culturologii din întreaga țară. Fotografia în acest context, ca de altfel, în tot ce înseamnă cercetare a constituit doar un element complementar, un argument ce folosea în contextul materialelor prezentate spre analiză.<br />
<br />
Evenimentele din Basarabia din anii 1917-1918 au avut și au până acum o mare rezonanță atât în țară cât și în străinătate. În fiecare an la data aniversară a semnării actului Unirii din 27 martie sunt evocate momentele care au marcat profund istoria ulterioară a spațiului pruto-nistrean. Din moment ce argumentele pe parcursul celor trei decade de independență în Republica Moldova s-au împuținat, în prim plan iese în forță fotografia. Fotografia este martorul tăcut al istoriei basarabene dar nu și lipsit de o încărcătură adeseori grea de sensuri adânci pe care prea puțini le pot decripta la justa lor valoare. Fotografia este documentul de care mulți s-au temut și se tem pentru că reprezintă adeseori argumentul central și de necombătut pentru cei care-l folosesc. Din păcate, timp de o sută de ani de la Marea Unire s-au păstrat destul de puține imagini care să reflecte pe deplin realitățile vremii. <span><a name='more'></a></span><br />
Deși pentru perioada Primului Război Mondial în Basarabia nu sunt într-atât de multe fotografii încât să ne putem face o imagine absolut concludentă inclusiv în privința Marii Uniri, unele date interesante le putem selecta din colecția Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, Muzeul Național de Istorie a Moldovei și Arhiva Națională a Republicii Moldova. În ce privește prima instituție, cea mai mare parte a materialului se află pe suport de peliculă fotografică. Muzeul dispune de peste 100 000 negative și clișee fotografice în care putem găsi informații, chiar dacă și tangențiale evenimentului Marii Uniri, însă, după cum considerăm, deosebit de interesante pentru posteritate.<br /><br /></div><div style="text-align: justify;">O parte a acestei colecții o constituie și imaginile de propagandă cu activiști bolșevici și evenimente le gate de activitatea acestora din perioada țaristă, în timpul Revoluției Ruse și în perioada Marii Unirii și după aceasta timp de 22 de ani de cârmuire românească în Basarabia. Atât administrația țaristă cât și cea românească din spațiul pruto-nistrean a fost implicată în eradicarea elementelor teroriste reprezentate de activiști bolșevici clandestini. Pe lângă reprezentanții arhicunoscuți și forate mult tirajați, sunt și unele nume mai puțin sonore despre care s-a scris mai puțin însă chipurile cărora rămas în custodia celei mai mari colecții de imagini din Moldova, unele dintre care le vom prezenta probabil pentru prima dată publicului larg. <br />
<br />
Pentru a înțelege mai bine evenimentele ce au avut loc în prejma, în timpul și după Marea Unire în Basarabia este nevoie să-i cunoaștem în față pe cât mai mulți actori de pe ambele părți ale baricadei. Subiectul, din păcate a fost unul tabu în ultimele decenii ceea ce a făcut ca să rămână încă multe lacune și pete albe care dau motiv unor dispute continue și acum în spațiul academic și mediatic. Studiul acestei perioade din perspectiva imaginilor fotografice poate răspunde multor întrebări și să rezolve mai multe probleme legate de aceste evenimente ceea ce ne propunem și noi în continuare.<br />
<br />
<b>Contextul istoric</b><br />
<br />
Din imperiu țarist, Rusia devenise democratică și apoi bolșevică, însă pornirile imperiale rămăseseră. Deși Lenin a propovăduit dreptul popoarelor din cuprinsul imperiului de a-și decide singure soarta, adevărul era că pregătea pe toate căile menținerea în aria de interese geopolitice acestora, prin forța armelor, dacă nu se puneau sub protecția revoluției bolșevice, care ar urma să cuprindă întreg pământul. Așa a fost și în cazul Basarabiei, care își urma calea spre o viață separată de fostul imperiu, înaintând pe calea unirii cu România. Cu atât mai puțin bolșevicii nu doreau să lase din mână această bogată gubernie anexată la 1812. Ba mai mult, intențiile lor se îndreptau și împotriva României, pe care o doreau transformată într-una din republicile sale sovietice anexe.<br />
<br />
Pericolul era extrem, din moment ce Socola se afla lângă Iași, la câțiva kilometri de reședința regelui și a guvernului condus de I. C. Brătianu. Iată ce spunea acesta din urmă despre armata rusă bolșevizată, inclusiv despre acțiunile ei din Basarabia: „Armatele ruse au devenit bande fără conducători, otrăvite violent de anarhie, incapabile de a ține frontul și incapabile de a organiza demobilizarea pentru retragere, care fără aprovizionare constituie ea însăși o operă devastatoare".<br />
<br />
Pentru a organiza și iniția revoluția bolșevică în România, Lenin a trimis pe S. Rochal, instalat inițial ca și comisar al frontului românesc. Rochal avea doar 21 de ani, dar era un agitator bolșevic experimentat. În vara lui 1917 el crease republica Kronstadtului, cetatea insulară din Marea Baltică ce apăra intrarea în estuarul fluviului Neva, deci calea maritimă spre Petrograd, în Kronstadt fiind sediul marinei militare rusești. Au fost executați ofițerii, inclusiv amiralul flotei, puterea trecând în mâna marinarilor, care au fraternizat ulterior cu bolșevicii lui Lenin. După ce a trecut războiul civil, în 1921, când marinarii s-au trezit la realitate și și-au dat seama că au fost păcăliți și că Lenin își trădase idealurile promise, s-au revoltat, dar au fost exterminați de Armata Roșie. Rochal se afirmase ca lider și un agitator bolșevic, el chiar sechestrând la un moment dat ambasadorul englez de la Petrograd, cerând în schimbul eliberării lui ca guvernul englez să încheie pace, un act terorist de cea mai joasă speță. Intervenția lui Kerenski, care se mai bucura atunci de oarecare autoritate l-a salvat pe ambasador. <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkNZaOIQSxq7Ckb-YuGiPBMHUamkYKkCNXqXQVesygDy0T68Ifr9Y8rczsK2OEFAyGjmtUhtPuOiAMkrnRrQx6le21VH7wYeyKFYxKEBR1ZO7yteBm3Dd9KdPpf2fee1GaO1fPnRLwAJeR/s1600/4603.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1050" data-original-width="1600" height="261" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkNZaOIQSxq7Ckb-YuGiPBMHUamkYKkCNXqXQVesygDy0T68Ifr9Y8rczsK2OEFAyGjmtUhtPuOiAMkrnRrQx6le21VH7wYeyKFYxKEBR1ZO7yteBm3Dd9KdPpf2fee1GaO1fPnRLwAJeR/s400/4603.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCHvNlZ9sEYuIpLJIF3gHWvlnNWrjs5huqwLccppYN-S-Dkm2P-YiVLe_A4HAETL3tHl9pA5s_l4qXxBxOwh8qSYUgsRohiwcGWHM2aJYT_vrsjLAHfp2rkeHtsA24Dw0Ip6IPAeTIPQeT/s1600/4605.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1018" data-original-width="1600" height="253" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCHvNlZ9sEYuIpLJIF3gHWvlnNWrjs5huqwLccppYN-S-Dkm2P-YiVLe_A4HAETL3tHl9pA5s_l4qXxBxOwh8qSYUgsRohiwcGWHM2aJYT_vrsjLAHfp2rkeHtsA24Dw0Ip6IPAeTIPQeT/s400/4605.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 1 și 2.</b> Comitetul revoluționar bolșevic în cadrul Armatei a 8-a ruse pe frontul românesc. </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;">În mijlocul lor P.I. Baranov. 1917.</span></div>
<br />
Numirea lui Rochal în funcția de comisar al frontului românesc avea scop clar: eliminarea conducerii rusești a frontului, respectiv a generalului Scerbaciov și a ofițerilor săi, după modelul Kirilenko. Acesta din urmă, fost plutonier devenit generalisim, a eliminat conducerea cartierului general rus de la Moghilev, ucigându-l pe fostul comandant suprem, generalul Duhonin, cu ajutorul marinarilor baltici aduși de Kirilenko. Dar Rochal avea și o misiune suplimentară: eliminarea cartierului general românesc, a guvernului, alungarea sau suprimarea regelui și desăvârșirea transformării României în republică bolșevică. <br />
<br />
În drumul său Rochal s-a oprit și două zile la Chișinău, unde a pledat în fața sovietelor reunite formate din ruși și bolșevici, respectiv a adversarilor Sfatului Țării, ca să procedeze imediat la preluarea puterii în Basarabia, promițându-le ajutorul trupelor bolșevizate de pe frontul românesc și sosirea unor marinari de la Petrograd.<br />
<br />
În noaptea de 21 spre 22 decembrie se ține un consiliu de guvern care decide atacarea taberei de la Socola care devenise un focar bolșevic ce amenința România cu distrugerea, iar asta înainte ca restul trupelor bolșevice să ajungă acolo. Bolșevicii instalaseră deja tunurile pe dealul Aroneanu țintind capitala României neocupate, dar românii, prevăzători, aduseseră trupe suplimentare în Iași. În zorii zilei de 22 decembrie 1917 soldații români atacă tabăra la baionetă. După o luptă scurtă, bolșevicii sunt dezarmați, încărcați în trenuri și expediați sub pază dincolo de Prut. <br />
<br />
A fost prima luptă serioasă între români și rușii bolșevizați, dar nu cea din urmă. Cele două trenuri cu bolșevicii plecați de la Odessa pentru a-i întări pe cei de la Socola și a contribui la bolșevizarea României sosesc în gara Socola. Spre marea lor uimire, sunt întâmpinate de trupe române cu mitralierele și tunurile îndreptate spre ei. Li se cere capitularea și aceștia, înspăimântați, acceptă. Sunt dezarmați și expediați peste Prut, pe urmele celorlalți.[1] <br />
<br />
Conform istoricului Anton Moraru între 1917-1920, Lenin, Stalin, Troțki, Rakovski au trimis în Basarabia peste 800 de elemente teroriste. Printre aceștia au fost V. Volodarski, Mihail Breanski, Iakob Meleșin, Evgheni Venediktov, Ilia Garkavâi, Saul Userovici, P. Parfenov, Durasov, Korovin, Cerepanov, Kaabak, Șpunt, V. Perper, V. Iudovski, A. Kaminski etc. [2] <br />
<br />
La 3 decembrie 1917, la Chișinău vine banda de teroriști condusă de Semion Roșal. Ei au cerut de la bolșevicii locali să lupte cu burghezia, să cucerească puterea de stat. Apoi au plecat la Iași, unde aveau misiunea să-l aresteze pe regele Ferdinand și să instaureze puterea comunistă pe Frontul Român. Ei i-au eliberat pe Rakovski și pe alți socialiști revoluționari, care se aflau într-o închisoare din Iași, iar mai apoi i-au trimis la Odesa. <br />
<br />
În august 1917, la Chișinău bandele de soldați ruși bolșevizate i-au ucis pe Andrei Hodorogea și Simion Murafa. A fost omorât generalul Duhonin și distrus statul său major al armatei ruse. La Leova, bandele bolșevizate de soldați ruși au împușcat și au jefuit mai mulți comercianți și oameni gospodari.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_Ccg3Y3PV90ZN38cINNL1YBWxgDOZBVRZMkSr2vllX0lj6J_Dd_8O8B28RG-voNtQdB4PrDNjr0n7t2dGlYpVyuqR1EOYb_nKqLF49aUxWPB9z05SpYFYzKbr7L-UNrxhy2TliTLwmNpz/s1600/7187.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="427" data-original-width="623" height="272" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_Ccg3Y3PV90ZN38cINNL1YBWxgDOZBVRZMkSr2vllX0lj6J_Dd_8O8B28RG-voNtQdB4PrDNjr0n7t2dGlYpVyuqR1EOYb_nKqLF49aUxWPB9z05SpYFYzKbr7L-UNrxhy2TliTLwmNpz/s400/7187.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 3.</b> Un grup de soldați luați prizonieri.</span></div>
<br />
În ianuarie 1918 bolșevicii au dezarmat peste 850 de ostași ardeleni care veneau din Kiev, întorcându-se la Iași.<br />
<br />
La 6-7 ianuarie 1918, bandele rusești au arestat și au împușcat peste 40 de prizonieri români între stațiile Ghidighici și Strășeni. (Bessarabskaia jizn’, 1918, 8 ianuarie). La 7-8 ianuarie 1918 bandele rusești, l-au ucis pe generalul Nekrasov, comandantul Armatei a IX-a ruse și pe colonelul Sokolov, fiind împușcați, iar corpurile lor neînsuflețite le-au tăiat în bucăți și le-au aruncat la câini în stația Cornești.[3] Teroriștii ruși din Cornești Smokin și Mateevici au aruncat în aer calea ferată Cornești-Sipoteni.[4]<br />
<br />
La 22 decembrie 1917, V. Lenin a dat o nouă dispoziție de a fi trimise în Basarabia mai multe bande bolșevice cu denumirea de „detașamentele Gărzii Roșii”.[5]<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDiPbejVJyTaVcaFspWMoYlTAp7b1YAhhZRSqtXeC7n-EXKWlPa9Sy_Ubs4AaTsi_hV4oevZfezt9Bs24mYxAgwwgeLkJOl1TFhviIRfW5dyfS3HGqVyjEDKxf_CRJyJOocsFj0cfwqz-h/s1600/8570.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="382" data-original-width="308" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDiPbejVJyTaVcaFspWMoYlTAp7b1YAhhZRSqtXeC7n-EXKWlPa9Sy_Ubs4AaTsi_hV4oevZfezt9Bs24mYxAgwwgeLkJOl1TFhviIRfW5dyfS3HGqVyjEDKxf_CRJyJOocsFj0cfwqz-h/s400/8570.jpg" width="322" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 4.</b> Gărzile Roșii în Basarabia.</span></div>
<br />
La 9 ianuarie 1918, un tren cu ostașii români este atacat în gara Strășeni. Membrii comisiunii interaliate pentru aprovizionarea armatei sunt arestați și expediați la Odesa, iar fondurile financiare în valoare de câteva milioane sunt confiscate de bandiții bolșevici. Mai apoi au fost arestați și pedepsiți, maltratați generalul rus Kațeba și ofițerul Dediușin. La 22 mai 1917 au fost arestați generalul Skerski și ofițerii care-l însoțeau. La 23 noiembrie 1917, în Chișinău staționau mai mult de 12 000 de ostași și ofițeri ruși, dar n-au fost în stare să oprească activitatea Sfatului Țării. Ce-i drept, dintre acești ostași s-au format mai multe bande de dezertori, teroriști, bolșevici sub conducerea mai multor comuniști, precum A.Butin, Vorobiov, Troițki, Rogov, Aksionov, Arnoldov, Bâkov, Bakanov, Morozov etc. <br />
<br />
Teroristul Bucek s-a autoproclamat reprezentant al puterii sovietice la Hotin și la 2 februarie 1918 a început să lupte cu Sfatul Țării. În ianuarie-februarie anul 1918 marxiștii bolșevici ruși din județul Bălți au încercat să lupte cu Armata Română. La 20 ianuarie 1918 în satul Vărzărești au venit zece cavaleriști bolșevici și au început să-i mobilizeze pe țărani ca aceștia să se unească contra României. [6]</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3YNijhW2NHcNoCpqN8-LsGVgqdzk3O16lQaEhgKFTgMtdAlscMEFg_DSBurjxemyZG-g3l8WxovxI5OTRWfGLA9qTtCVgaS-HXu0vLPx0h98LwFaTx2hptrU1jI_c4mSBt20wpMEvlZ1r/s1600/4320.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="554" data-original-width="367" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3YNijhW2NHcNoCpqN8-LsGVgqdzk3O16lQaEhgKFTgMtdAlscMEFg_DSBurjxemyZG-g3l8WxovxI5OTRWfGLA9qTtCVgaS-HXu0vLPx0h98LwFaTx2hptrU1jI_c4mSBt20wpMEvlZ1r/s400/4320.jpg" width="263" /></a></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 5.</b> F.I. Rogov – președinte al mișcării bolșevice în Armata Română. 1917.</span></div>
<br />
La 19 ianuarie 1918 mai mult de zece bandiți ruși au încercat să împartă arme unor țărani basarabeni din comuna Bucovăț[7], dar au fost alungați din sat. Toți acești teroriști comuniști au fost finanțați de către guvernul lui Lenin. Numai la 10 ianuarie 1918 E.Venediktov și banda lui de bolșevici au primit de la Lenin peste 100 de mii de ruble.[8]<br />
<br />
Din păcate, pe parcursul anului 1918 era resimțită insuficientă conlucrare între companiile de grăniceri și diviziile din acoperire, cât și o oarecare neglijență manifestată de comandanții tuturor eșaloanelor în ceea ce privește evaluarea situației precum și menținerea vigilenței, în rândul trupelor române în Basarabia.[9] Deja la începutul anului 1919 la comandamentul Diviziei 1 Cavalerie la au sosit informații care indicau o creștere bruscă a efectivelor ruso-ucrainene în regiunea orașului Moghilău, precum și o intensificare a actelor teroriste și a diversiunilor, mai ales în nordul provinciei.[10] Un ordin al generalului Constantin Prezan din 6/19 ianuarie 1919 a cerut trupelor din Basarabia să acționeze „cu toată asprimea” față de cei care tulbură ordinea, cerându-le în același timp să aibă o atitudine binevoitoare față de populația pașnică, apărându-i avutul și viața.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjg8019SbECXtgtHH9134cLGGA7_itatYEfBzGA48oUrgjvDmRW-a6s4hTXfCwg98I1cZpVeeQD0hqGXimjoTqpiMcY-ui8n_nU386XSWhj4CHgW9IVpoLWUG8iD4wmidZ1qCs3ObbtR2c5/s1600/7011.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1499" data-original-width="1074" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjg8019SbECXtgtHH9134cLGGA7_itatYEfBzGA48oUrgjvDmRW-a6s4hTXfCwg98I1cZpVeeQD0hqGXimjoTqpiMcY-ui8n_nU386XSWhj4CHgW9IVpoLWUG8iD4wmidZ1qCs3ObbtR2c5/s400/7011.jpg" width="286" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 6.</b> D. Gavriliuc – membru al grupurilor bolșevice de luptă. 1918.</span></div>
<br />
Aceste ordine nu par a fi fost privite cu toată atenția și nu s-au luat măsurile care s-au impus.[11] Din motive necunoscute, Brigada 2 Roșiori nu s-a consolidat pe poziție și nici nu a urmărit cu atenția cuvenită mișcările și infiltrările inamice de peste Nistru.[12] În mod inexplicabil, deși la nord de Nistru concentrările de forțe militare erau vizibile și intensitatea raidurilor și incursiunilor peste fluviu a crescut, la începutul anului 1919 în sectorul Brigăzii 2 Roșiori s-a instalat în mod inexplicabil liniștea și inactivitatea. În condiții de pericol iminent, cei mai mulți dintre ofițeri și cea mai mare parte efectivului se complăceau într-o viață liniștită, instalați fiind la Hotin și în localitățile din jur.[13] <br />
<br />
Inamicul a fost la curent cu situația respectivă și s-a hotărât să profite de ea.[14] Bolșevicii s-au pregătit astfel fără a fi stingheriți pe ambele părți ale Nistrului, sub ochii comandanților militari din zonă. Din depozitele austro-ungare și germane lăsate în zonă după retragerea trupelor Puterilor Centrale, elementele ostile autorităților românești au putut să fure arme, deoarece depozitele în cauză nu au fost preluate de Armata Română sub o pază corespunzătoare.[15]<br />
<br />
D. Gavriliuc a fost unul din membrii grupurilor care se ocupau cu aprovizionarea cu arme și contrabanda pe teritoriul Basarabiei care mai apoi erau folosite pentru acte teroriste împotriva populației și a autorităților românești din Basarabia.<br />
<br />
Istoricul și cercetătorul Mihai Tașcă ne relatează un caz reprezentativ pentru acea perioadă, găsit de acesta printre documentele ANRM. Între 5 și 7 octombrie 1921, o bandă de bolșevici din stânga Nistrului, formată din 36 de indivizi, a organizat un atac banditesc asupra unor localități din sudul Basarabiei. Insurecția s-a soldat cu omorârea a doi cetățeni și trei militari români și zece răniți, bandiții având pierderi de șase persoane.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj22P0jKgcTncaapyblNKvUGrKNumwAL9iJtRsadvPNfwOtLzcIYhgDY5g74zdmizLsUB04nopMC9SZqgKcVLrGKc9t1UkW2mU0DoXv4WzjoHeRgQDwjDX6gu9dYxBPIDMXLmm4b-rXdw7L/s1600/8901a.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="503" data-original-width="692" height="290" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj22P0jKgcTncaapyblNKvUGrKNumwAL9iJtRsadvPNfwOtLzcIYhgDY5g74zdmizLsUB04nopMC9SZqgKcVLrGKc9t1UkW2mU0DoXv4WzjoHeRgQDwjDX6gu9dYxBPIDMXLmm4b-rXdw7L/s400/8901a.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 7.</b> Grup de „partizani” din Transnistria. 1918-1919.</span> </div>
<br />
<i>„Urmare raportului nostru telegrafic Nr. 148 din 7 octombrie a. c. am onoarea a Vă raporta detaliat desfășurarea atacului bolșevic de la 6 și 7 oct[ombrie] a.c. astfel după cum urmează:</i><br />
<i><br /></i>
<i>În noaptea de 5 spre 6 octombrie la orele 3½ o bandă de bolșevici compusă din 36 indivizi armați cu 2 mitraliere, 4 puști mitraliere, arme, granate franceze și engleze și bombarde și-au făcut apariția în comuna Alexandrovca, de unde îmbarcându-se prin forță în 9 căruțe cu cai și conducătorii lor, au luat direcția spre comuna Moldovca/Vodeni, unde ajungând pe la orele 7½ și intrând în comună, au împușcat pe evreul Coremazchi din Crocmaz pentru motivul ca a spionat românilor, luându-i și patru mii de lei, după care s-au dus la școala primară interesându-se în ce limbă se predau cursurile; întâlnind apoi Învățătorul Cula Ananie din Caplan, care venise la percepție spre a-și incasa un mandat, au intenționat să-l omoare, lăsându-l în viață numai în urma stăruințelor populației și luându-i biletul de identitate, cu care sus numitul se justificase în fața lor.</i><br />
<i><br /></i>
<i>Urmăriți de jandarmii de la postul Babei și Secția Staro Cazaci, bandiții au luat direcția Caplan și în drum a avut loc prima ciocnire. De aici văzându-se în de aproape urmăriți s-au îndreptat spre Olănești și, în drum, au omorât pe notarul comunei Crocmaz, Dinmcovschi, jefuindu-l de suma de 2000 lei.</i><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi102OUO0lYIjDpj0_gKfnRtovoF9IoxUC4GQhyphenhyphennydq5Ax5iu0MVecqP9Ng6eMM5s2b9r-r1hypkn2eNNXM2Au1OvoRjNwZb9Ktmu1u2PCg09tHiLD3-9fDt3RL_wCSSpYg1CyJrIvX032-/s1600/7254.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="398" data-original-width="597" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi102OUO0lYIjDpj0_gKfnRtovoF9IoxUC4GQhyphenhyphennydq5Ax5iu0MVecqP9Ng6eMM5s2b9r-r1hypkn2eNNXM2Au1OvoRjNwZb9Ktmu1u2PCg09tHiLD3-9fDt3RL_wCSSpYg1CyJrIvX032-/s400/7254.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 8.</b> Stafful așa zișilor „partizani” bolșevici din Balta. 1919.</span></div>
<br />
<i>În marginea comunei Olănești fiind întâmpinați de jandarmii postului și de populație adunată în apărarea satului, bandiții crezând că au în fața lor armata, au luat direcția spre Crocmaz, unde de asemeni întâmpinându-i populația și jandarmii, au fost siliți să ia direcția Staro Cazaci, acolo străjerii și populația înarmați cu furci de fier, topoare etc., i-au oprit și i-au forțat să-și schimbe direcția înapoi, astfel văzându-se urmăriți în de aproape de jandarmii posturilor învecinate din Babei, Staro Cazaci, Ivanovca, Han Clișa, Caplan, Gura Roșie, Olănești, Crocmaz, Seimeni și de Grăniceri, s-au retras în valea localității numită Baicazia, unde dând drumul căruțelor s-au fixat pe o poziție prielnică cu plantațiuni și șanțuri, deschizând focuri de mitralieră, arme și granate.</i><br />
<i><br /></i>
<i>La ora 3 a sosit de la Cetatea Albă și Detașamentul din Reg[imentul] 5 jandarmi, compus din 20 jandarmi, sub comanda Dlui căpitan Sandu, luând dispozițiunile de încercuirea lor. Lupta a durat până la ora 7 seara când bandiții profitând de întuneric și de faptul că frontul din spatele lor era format de populația din satele învecinate, înarmată numai cu furci și ciomege, s-au retras în direcția Han Câșla-Gura Roșie, lăsând pe teren șase morți. În aceeași luptă a căzut mort jandarmul sergent instructor Matei Mihai, șeful postului Han Câșla și strajerii Arion Morolenco din comuna Han Câșla și Vuhațev Eudochim din comuna Staro Cazaci.</i><br />
<i><br /></i>
<i>Răniți au fost jandarmul plutonier Claman Dumitru, Șeful postului Staro Cazaci, cap[itan] jandarm Dima Nicolae de la postul Gara Roșie, cap[itan] jandarm Vagner Petre din Reg. 5 jandarmi, soldatul jandarm Marin Ștefan de la postul Crocmaz, soldat jan[darm] Ciobanu Const. de la postul Seimeni, trei soldați Grăniceri și străjerul Izotov Iacov din comuna Staro Cazaci.</i><br />
<i><br /></i>
<i>Asupra unuia din bandiți care se crede a fi șeful lor s-a găsit o hartă militară a sudului Basarabiei, un carnet cu mai multe note și un tablou de numele a 4 indivizi.</i><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqVYg9vLfy_MzDnxG0cM6ygMXRcdjew7XJrccGGyzggEHfVhbzxrCk9BWLBryLrt_43tQOn_Swekp00QV73h63wN4j7GcInCWaiOLSbT1STF3JwSwX0vNIgIGFCYFeL7Q-mUwkaYWpBZT2/s1600/4310.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="461" data-original-width="679" height="271" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqVYg9vLfy_MzDnxG0cM6ygMXRcdjew7XJrccGGyzggEHfVhbzxrCk9BWLBryLrt_43tQOn_Swekp00QV73h63wN4j7GcInCWaiOLSbT1STF3JwSwX0vNIgIGFCYFeL7Q-mUwkaYWpBZT2/s400/4310.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 9.</b> Grup de „partizani” bolșevici în Basarabia. </span></div>
<br />
<i>Jandarmul Sergent Instructor Matei Mihai mort în luptă corp la corp cu bandiții, a fost desbrăcat de haine pe care le-au luat cu ei. </i><br />
<i><br /></i>
<i>În timpul retragerei bandiților spre Han Câșla și Gura Roșie, detașamentul Palanca din compania 6-a Reg[imentul] 7 infanterie a angajat cu ei o scurtă luptă, în urma căreia un soldat a fost rănit.</i><br />
<i><br /></i>
<i>Banda profitând însă de întuneric a reușit să dispară în direcția Gura Roșie - Han Câșla, îndreptându-se înspre pichetul de grăniceri Liman din fața localității Maiacki, unde se presupune că aveau bărcile cu care intenționau să treacă Nistrul, astfel că pe la ora 3 noaptea pichetul Liman care fusese deja prevenit, simțind apropierea bandiților a luat poziția de luptă, somându-i cu focuri.</i><br />
<i><br /></i>
<i>Unul din bandiți îmbrăcat acum în hainele jandarmului Matei Mihai, somat de grăniceri a se opri, a răspuns în românește „Ce mai întrebi nu vezi cine sunt”, însă grănicerilor părându-li-se suspect, au tras focuri asupra lui, omorându-l.</i><br />
<i><br /></i>
<i>În acest timp, între restul bandei și grănicerii Pichetului s-a angajat o luptă care a durat până aproape la ora 6 dimineața când bandiții au reușit să treacă Nistrul înot de cealaltă parte.</i><br />
<i><br /></i>
<i>În insula numită Toronciuc, pe locul de trecere a bandei, s-a găsit granate și aproape 20 bucăți dinamită, iar pe terenul de luptă de la Baicazia s-a luat de la bolșevici două puști mitraliere și 18 granate de diferite sisteme și mărimi.</i><br />
<i><br /></i>
<i>Din cercetările făcute până în prezent cum și din declarația din ultimele momente a șefului lor, reiese că această bandă a fost trimisă în Basarabia de organizația Bolșevică din Tiraspol în scopul de a răspândi teroarea și ideile bolșevice.</i><br />
<i><br /></i>
<i>În trecerea prin comuna Caplan au răspândit și unele numere din ziarul scris în limba română și cu caractere rusești intitulat „BOLȘEVICUL BASARABEAN”.</i><br />
<i><br /></i>
<i>Cercetările continuă spre a stabili dacă printre bolșevicii morți sunt și elemente locale, căci după felul cum au operat denotă că cunoșteau bine locurile și oamenii.</i><br />
<i><br /></i>
<i>Având în vedere cele arătate mai sus, ținem a semnala atențiunii Dvs, că atât jandarmii de la posturile menționate, cât și detașamentul de jandarmi de sub comanda dlui Căpitan Sandu Comandantul Companiei jand[armi] din Cetatea Albă, ajutați și de populație, cu curaj demn de toată lauda, și-au făcut datoria în chip eroic și în consecință propunem și vă rugăm să binevoiți a dispune ajutorarea familiilor celor morți și decorarea celor răniți, ca un exemplu și încurajare pe viitor, în îndeplinirea datoriei. </i>[16]<br />
<br />
<br />
Pentru a preveni în continuare multiplele cazuri de destabilizare a situației politico-economice în Basarabia agenții Siguranței au depus un efort considerabil pentru a descoperi spionii infiltrați în administrație, poliție, armată și chiar în organele de Siguranță. După arestările din vara anului 1919 (arestate circa 200 de persoane), urmate de cele de la începutul anului 1920, organele Siguranței din Basarabia au reușit să anihileze o întreagă echipă sosită fraudulos din stânga Nistrului. Cei arestați au depus mărturii și au divulgat alte nume ale persoanelor care se aflau de mai mult timp în atenția Siguranței. <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjERdi4aB6xNEx1b_v1zFqNd5XXq-Bu1fIagi87JO8OKjKkEeVpRIhk9RKPSQKdY2VbtZ0JqOWZQte_ntMRm-t-cWs0_XkctD7CFkFq_z1fdv6p3aCstSsXsGpjuHTjFviT0otc2PfhDy2u/s1600/4223.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="376" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjERdi4aB6xNEx1b_v1zFqNd5XXq-Bu1fIagi87JO8OKjKkEeVpRIhk9RKPSQKdY2VbtZ0JqOWZQte_ntMRm-t-cWs0_XkctD7CFkFq_z1fdv6p3aCstSsXsGpjuHTjFviT0otc2PfhDy2u/s400/4223.jpg" width="250" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 10.</b> I.C. Zoti – condamnat pentru spionaj în favoarea Rusiei.</span></div>
<br />
I.C. Zoti este un exemplu elocvent în acest sens. Deși numele lui nu a fost destul de mediatizat consider că dosarul său ar aduce lumină unor momente destul de interesante. <br />
<br />
În lunile mai-iunie 1920, a mai avut loc un val de arestări a agenților comuniști. Numai în luna mai 1920, au fost arestați 40 de membri ai comitetelor bolșevice și ai organizațiilor de spionaj din întreaga Basarabie. În timpul arestărilor, la agenții comuniști a fost găsit un aparat de cifrat utilizat în armată, documente în alb și ștampile care serveau la întocmirea actelor false. Din cercetările Siguranței din Basarabia reieșea că, agenții sovietici care desfășurau activități de spionaj, aveau misiunea să procure informații despre situația din România, despre atmosfera care domnea în Basarabia în timpul alegerilor, despre partidele politice și programele acestora, procurau presa care apărea în România și peste hotare. <br />
<br />
În eventualitatea inițierii tratativelor sovieto-române, guvernele sovietice rus și ucrainean au luat măsuri pentru înființarea în diferite orașe din România, a unor centre care să adune diverse informații politice, militare, sociale, economice etc. Asemenea centre trebuiau înființate la Chișinău, Tighina, Cernăuți, Galați, Constanța, Iași și București, iar de constituirea lor urma să se ocupe Comitetul bolșevic din Chișinău. Planurile de constituire a centrelor au fost elaborate la începutul anului 1920, iar în luna mai a aceluiași an, au avut loc arestări ale agenților comuniști. Activitatea lor s-a redus doar la unele legături cu cei din Iași și la procurarea unor ziare care urmau să fie trimise prin curieri în stânga Nistrului. <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7WN1D7uePYREY8FLbBFE7vcY3to8QgKETA7rf0WZbGT-2WhX-ijqgKu8AagQdIPtD0pfbld_Zl8HdevI-b22-Lq7Z4L2Wpo7KnB40sjoLmWwPOfxNGLInpuHOJTjduvsXfAFUwC64fkYg/s1600/4088.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="509" data-original-width="661" height="306" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7WN1D7uePYREY8FLbBFE7vcY3to8QgKETA7rf0WZbGT-2WhX-ijqgKu8AagQdIPtD0pfbld_Zl8HdevI-b22-Lq7Z4L2Wpo7KnB40sjoLmWwPOfxNGLInpuHOJTjduvsXfAFUwC64fkYg/s400/4088.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 11.</b> Membrii așa zisului „Comitet revoluționar bolșevic” din Chișinău. 1917.</span></div>
<br />
Cercetările au dus la descoperirea tipografiei ilegale, arhivei Comitetului Central, a unui număr mare de manifeste, broșuri cu caracter revoluționar, scrisori, ordine primite de la organizațiile din Rusia, de la alte organizații, note, informații despre întreaga activitate a organizațiilor basarabene din mai 1919 și până în iunie 1920, o ștampilă a Prefecturii Poliției Chișinău, cu care se falsificau documentele de identitate ale celor veniți de peste Nistru. La sediul tipografiei descoperite, au mai fost găsite revolvere sistem „Nagan” și cinci bucăți de piroxilină, pentru executarea actelor teroriste. După arestările din anul 1919 și 1920, a fost necesară o lungă perioadă de timp, ca mișcarea comunistă din Basarabia să se refacă și să-și reia activitatea.[17]<br />
<br />
<b>Elemente definitorii</b><br />
<br />
Am reușit să identificăm în colecția de negative fotografice a MNEIN mai mult de 150 de imagini atribuite perioadei respective. Deși în mare parte aceste imagini sunt inedite reprezentând copiile fotografiilor pe hârtie fotografică păstrate la muzeu în anii 50-60 ai secolului trecut, încă nu este în totalitate clar dacă anii în care originalul acestora a fost executat este acela care este scris în adnotația de pe plicurile cu negative și în registrele colecției. Dintr-acestea 58 de nume sunt rusești și doar 9 par a fi românești, restul sunt ale altor etnii.<br />
<br />
Unele din personajele din imagini au fost destul de cunoscute în perioada sovietică, dacă-i avem în vedere pe șefii mișcării bolșevice sau reprezentanții pe care propaganda comunistă i-a impus ca exemple pentru zeci de generații de elevi și studenți sovietici în Basarabia. Pentru generațiile actuale ei sunt cvasinecunoscuți ca și celelalte nume care nu au fost folosite în scopuri propagandistice.<br />
<br />
Pentru anii Primului Război Mondial în Basarabia și inclusiv ceea ce ține de perioada în care a avut loc Marea Unire, după cum am spus mai sus, sunt prea puține imagini fotografice care ar putea ilustra evenimentele ce s-au produs. Unul din motivele invocate ar fi că pe parcursul perioadei sovietice orice element complinitor care ar fi constituit un argument în favoarea reîntregirii spațiilor locuite de etnici români trebuia să fie șters din memoria colectivă. Un alt motiv pentru care nu se găsesc imagini din acele timpuri ar fi că prea puțini fotografi basarabeni ai începutului de secol s-au încumetat să riște și să practice meseria în zonele de risc.<br />
<br />
Până acum s-a discutat în general despre fenomene din mai multe perspective evenimentelor din perioada Marii Uniri și s-a evitat cercetarea concretă a lor. Astfel, în perioada sovietică s-a pus accent pe activiștii bolșevici, iar în ultimii 30 de ani s-a vorbit în cea mai mare măsură doare de personalitățile marcante ale Sfatului Țării și cei care au contribuit la înfăptuirea Marii Uniri în Basarabia. <br />
<br />
Subiect îndelung mediatizat ajungându-se a fi mitologizat în întreaga perioadă sovietică a avut și o altă latură mai puțin elucidată – soarta ulterioară a acestor personaje. Nimeni nu a scris despre activitatea acestor oameni în perioada anilor 1940-1941 și după 1944. Cu atât mai straniu pare faptul dispariției lor din rândul administrației sovietice în Basarabia. <br />
<br />
Stilul și prestanța fotografiilor este cu totul altul decât erau la acea vreme în Basarabia, ceea ce demonstrează influența externă sau executarea cu mult mai târzie a acestor imagini fotografice în spațiul pruto-nistrean.<br />
<br />
Am identificat portrete și fotografii de grup ale actorilor din acea perioadă din care am selectat câteva care mi s-au părut mai reprezentative pentru un eventual studiu comparat. Acum având acces mai larg la arhivele din țară și de peste hotare consider că se pot trage concluzii din mult mai multe date concrete.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijQVCTkhBG9AHjZ3dRH0hNUR-nxCPRx1ge6DZXGa2ev1epNO-SkMO4ngpIyMYC4FIn_V9WVBPMd7PRzXI5CKycsSzy4SjvO_lqbR7cdaMYW3s_1o8J2bte9In7Xt3bGeOfUdo-zG3knJ15/s1600/4345.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="852" data-original-width="1295" height="262" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijQVCTkhBG9AHjZ3dRH0hNUR-nxCPRx1ge6DZXGa2ev1epNO-SkMO4ngpIyMYC4FIn_V9WVBPMd7PRzXI5CKycsSzy4SjvO_lqbR7cdaMYW3s_1o8J2bte9In7Xt3bGeOfUdo-zG3knJ15/s400/4345.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNeSCatLon4qEsiXz7OAkAUahSG5JVwtwYJGPQYQsOALVJbGnqdlCiApnLSmWusAuMjKpRCxMueXiL8rNnz90PDJnihDzLCJoWlvc8UQpIA6xdgHmKE_XK3FYNTTUX0WgtcIPtI83q15Ku/s1600/4546.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="397" data-original-width="754" height="210" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNeSCatLon4qEsiXz7OAkAUahSG5JVwtwYJGPQYQsOALVJbGnqdlCiApnLSmWusAuMjKpRCxMueXiL8rNnz90PDJnihDzLCJoWlvc8UQpIA6xdgHmKE_XK3FYNTTUX0WgtcIPtI83q15Ku/s400/4546.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 12 și 13.</b> Grupuri subversive de bolșevici </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;">care au activat pe teritoriul Basarabiei în anul 1917.</span></div>
<br />
O parte din acești activiști se regăsesc ulterior în fotografiile de grup în închisorile din spațiul basarabean și al României fiind prinși de pentru acțiuni subversive de către Poliție sau Siguranță fiind amintiți și în procesele intentate lor pe parcursul întregii perioade interbelice.<br />
<br />
În ce constă fotografiile portretistice ale activiștilor bolșevici ai perioadei respective unii se regăsesc, după cum am menționat mai sus, în enciclopediile și manualele sovietice, cum ar fi Osip Gorbaciov și Vasili Rudiev, iar alții au rămas mai puțin cunoscuți chiar și acum.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZ0MfMicbr6RT_LZxT7bariAz_WrS8IvlBdzA9GVI6hIouFjqgC7OgJ8k9YAd_qP5fXQFlVvQjisIGN5sEMTEg5jKZsTSBCqsb7k_y_3ZnGuxoPEFwVVPibV-ljcRravl4VzD_xb0ujeLI/s1600/4214.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="432" data-original-width="287" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZ0MfMicbr6RT_LZxT7bariAz_WrS8IvlBdzA9GVI6hIouFjqgC7OgJ8k9YAd_qP5fXQFlVvQjisIGN5sEMTEg5jKZsTSBCqsb7k_y_3ZnGuxoPEFwVVPibV-ljcRravl4VzD_xb0ujeLI/s400/4214.jpg" width="265" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 14.</b> Osip Gorbaciov cu soția, 1917, </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;">unul din fondatorii organizației bolșevice din Basarabia.</span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghBm38-LMJoZn-qeafC9v9G2wt3vtNfoyslpbuJd-Wv9plenaMf0Puc1yoz37aDoI9VNl7alYejdjlNmtkbYiX0hF8Cv_XCu-gCZVGvVdB0YoYqe6FczhGwKiA5HfsuGwCvcAZrhMTohFm/s1600/14424.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="440" data-original-width="337" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghBm38-LMJoZn-qeafC9v9G2wt3vtNfoyslpbuJd-Wv9plenaMf0Puc1yoz37aDoI9VNl7alYejdjlNmtkbYiX0hF8Cv_XCu-gCZVGvVdB0YoYqe6FczhGwKiA5HfsuGwCvcAZrhMTohFm/s400/14424.jpg" width="306" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 15.</b> Vasilii Rudiev – șeful așa zisului stat major revoluționar din Basarabia </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;">care a luptat împotriva Sfatului Țării.</span></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiw_oCCntvYSbINd98Kyw8DzW4DejyW3yLR6oCC5pYlAYbPsl28GWOVVsGwfKwggLIc_Ff0QsXA-cZ-D4HSthcfGdZoV0YJ9q3jBaL1qaz4rGFtuNDptobR8RJhyphenhyphenFNp4WKUBeYRq98U0FgV/s1600/7017.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1584" data-original-width="950" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiw_oCCntvYSbINd98Kyw8DzW4DejyW3yLR6oCC5pYlAYbPsl28GWOVVsGwfKwggLIc_Ff0QsXA-cZ-D4HSthcfGdZoV0YJ9q3jBaL1qaz4rGFtuNDptobR8RJhyphenhyphenFNp4WKUBeYRq98U0FgV/s320/7017.jpg" width="217" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiy7hQP7UUocjyaqV16ishqoWxKzi8hscvsd6C-LpuFNy7hFQ1CLlfW2puLi4tM7U1TqMQHuBgdHlEO_UKn1W2bS0o6CMAlBnMPOJXlA4H7OWAwa7QWqt1RWI0NofkMF1gxvbI4Q9ONEwpS/s1600/7101.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1407" data-original-width="950" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiy7hQP7UUocjyaqV16ishqoWxKzi8hscvsd6C-LpuFNy7hFQ1CLlfW2puLi4tM7U1TqMQHuBgdHlEO_UKn1W2bS0o6CMAlBnMPOJXlA4H7OWAwa7QWqt1RWI0NofkMF1gxvbI4Q9ONEwpS/s320/7101.jpg" width="224" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 16 și 17.</b> F. M. Kalașnikov (stânga) și M.D. Mocan (dreapta) - </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;">liderii grupurilor de luptă împotriva Armatei Române din Bender. 1919.</span></div>
<br />
<b>În loc de concluzii:</b><br />
<br />
- fiind intens finanțați și susținuți prin rețelele de contrabandă membrii mișcării bolșevice ilegale din Basarabia dispuneau de o bază logistică bine închegată având, posibil, și ateliere fotografice clandestine, alături de tipografii;<br />
<br />
- luând în considerație contextul istoric în care au fost executate fotografii putem spune cu siguranță că reprezentanții bolșevismului în Basarabia întipăriți pe acestea au fost părtași la actele de violență atât în spațiul pruto-nistrean cât și în afara lui, urmează doar să stabilim gradul de implicare al fiecărui personaj în parte la un scenariu bine pus la punct și cunoscut de destabilizare;<br />
<br />
- un amalgam de romantism și nebunie generat de anarhism și marxism în timpul I Război Mondial au adus Rusiei și ulterior Uniunii Sovietice milioane de victime în rândul propriului popor și în rândul populațiilor asuprite și exterminate în GULAG-uri sau împușcați în temnițele NKVD-iste. Mărturii de necontestat pentru acele evenimente au rămas pentru totdeauna fotografiile care s-au păstrat și se vor păstra în colecțiile Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău și în alte instituții publice și private gestionare ale patrimoniului.<br />
<br />
<div style="text-align: right;">
doctorand <b>Mihai Dohot</b>,</div>
<div style="text-align: right;">
Univeristatea „VALAHIA”, Târgoviște</div>
<br />
<b>Note:</b><br />
<br />
<span style="font-size: x-small;">[1] Cristian Negrea, Primele lupte ale Armatei Române cu bolşevicii (1917 - 1918), http://www.istoria.md/articol/851/Primele_lupte_ale_Armatei_Rom%C3%A2ne_cu_bol%C5%9Fevicii</span><br />
<span style="font-size: x-small;">[2] http://www.literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=45&id=4418&zidc=1</span><br />
<span style="font-size: x-small;">[3] Constantin Chiriţescu, Istoria războiului pentru reîntregirea României, p. 85</span><br />
<span style="font-size: x-small;">[4] Ibidem, p. 59</span><br />
<span style="font-size: x-small;">[5] Istorik-marxist, 1938, nr. 1, p. 23</span><br />
<span style="font-size: x-small;">[6] ANRM, f. 619, inv. 1, d.4803, p. 66-67</span><br />
<span style="font-size: x-small;">[7] Ibidem, p. 67</span><br />
<span style="font-size: x-small;">[8] Ibidem, p. 308</span><br />
<span style="font-size: x-small;">[9] Dumitru Seserman, Acțiunile Armatei Române în spațiul dintre Carpații Orientali și Nistru (1917-1920); Editura Universității Naționale de Apărare; București; 2004, p. 177</span><br />
<span style="font-size: x-small;">[10] M. Stănescu, Hotin - ianuarie 1919. Răscoală sau agresiune? (Hotin, 1919. Révolte ou agression?). Magazin Istoric, 1995, 29, nr. 7, p.22-26., p. 22</span><br />
<span style="font-size: x-small;">[11] Ibidem, p. 23</span><br />
<span style="font-size: x-small;">[12] Ibidem, p. 22</span><br />
<span style="font-size: x-small;">[13] Dumitru Seserman, Op. cit., p. 182</span><br />
<span style="font-size: x-small;">[14] Ibidem, p. 182</span><br />
<span style="font-size: x-small;">[15] M. Stănescu, , Op. cit., p. 23</span><br />
<span style="font-size: x-small;">[16] https://www.timpul.md/articol/atacuri-bolsevice-asupra-basarabiei-dupa-1918-20169.html</span><br />
<span style="font-size: x-small;">[17] http://www.cnaa.md/files/theses/2016/50625/pavel_moraru_abstract.pdf </span><br />
<br />
<br />
<b>Bibliografie:</b><br />
<br />
<span style="font-size: x-small;">1. Alexandru Boldur, Imperialismul sovietic și România, Editura Militară, București, 2000;<br />2. Anton Moraru, Istoria romanilor - Basarabia si Transnistria 1812-1993, Chisinau, 1995;<br />3. Constantin Chirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României (1916-1919), ediția a doua, 1934;<br />4. Pantelimon Halipa, Anatolie Moraru – Testament pentru urmași, Editura Hyperion, Chișinău, 1991;<br />5. Ștefan Ciobanu, Unirea Basarbiei, Editura Alfa, Iași, 2001;<br />6. Vasile Harea, Basarabia pe drumul unirii, editura Eminescu, 1995.</span><br />
<br />
<b>Fotocredit:</b><br />
<br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 1: MNEIN Nr. Inv. 4603</span><br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 2: MNEIN Nr. Inv. 4605</span><br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 3: MNEIN Nr. Inv. 7187</span><br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 4: MNEIN Nr. Inv. 8570 </span><br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 5: MNEIN Nr. Inv. 4320 </span><br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 6: MNEIN Nr. Inv. 7011</span><br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 7: MNEIN Nr. Inv. 8901a </span><br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 8: MNEIN Nr. Inv. 7254 </span><br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 9: MNEIN Nr. Inv. 4310 </span><br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 10: MNEIN Nr. Inv. 4223</span><br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 11: MNEIN Nr. Inv. 4088 </span><br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 12: MNEIN Nr. Inv. 4345 </span><br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 13: MNEIN Nr. Inv. 4546 </span><br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 14: MNEIN Nr. Inv. 4214 </span><br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 15: MNEIN Nr. Inv. 14424 </span><br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 16: MNEIN Nr. Inv. 7017</span><br />
<span style="font-size: x-small;">Imaginea 17: MNEIN Nr. Inv. 7101</span></div>
Mihai Dohothttp://www.blogger.com/profile/15863316284167684834noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203116047283887645.post-52588723713215727132018-03-08T05:39:00.001-08:002018-03-08T08:04:32.357-08:00STIL ȘI ELEGANȚĂ ÎN FOTOGRAFIA BASARABEANĂ ÎN CEA DE-A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI XIX<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">(material publicat în Revista <i>Tyragetia</i>, serie nouă,</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">vol. XI [XXVI], nr. 2, Istorie. Muzeologie</span>,<b> </b><span style="font-size: x-small;">p. 147-163)</span><b><br /></b></div>
<br />
<b>În loc de introducere</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea ca și imaginarul în același rând cu muzica și puterea cuvântului au fost, pe parcursul întregii istorii umane, un catalizator al proceselor sociale – un instrument al comunicării și al transmiterii mesajulului în lume. Ca și o continuare a acesteia, fotografia a ajutat omul să se afirme așa cum n-a mai putut-o face niciodată până atunci, chiar dacă nu dispunea de celelalte talente și daruri. Ca o formă de exprimare mult mai accesibilă, destul de repede, s-a impus în toate domeniile sociale, de la politică până la disciplinele științifice și cele artistice.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3NEyK3TM_nsV4_uoel_esnfZbzpxQmiS5IjqWh3UGrKmQGfqRnyWE7VSnIrhY8x0lcHGaZGrMEL_mgBhLhAASTfncTyUEZlDeAqsLAWH1YH5aczC7EStSWmk0eZ3UjDBzs3W1hePtAZNM/s1600/fig.+1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1238" data-original-width="1600" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3NEyK3TM_nsV4_uoel_esnfZbzpxQmiS5IjqWh3UGrKmQGfqRnyWE7VSnIrhY8x0lcHGaZGrMEL_mgBhLhAASTfncTyUEZlDeAqsLAWH1YH5aczC7EStSWmk0eZ3UjDBzs3W1hePtAZNM/s400/fig.+1.jpg" width="560" /></a></span></div>
<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: x-small;">Fig. 1. Moda vremii în Grădina publică din Chișinău, sf. sec. XIX.</span></b></div>
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fotografia a ajuns o sursă de incontestabilă de cunoaștere, ca o poartă într-o realitate de mult uitată, pe care acum o descoperim în numeroasele albume de epocă care au supraviețuit vicisitudinilor timpului. Spațiul dintre Prut și Nistru, aflat la interferența marilor puteri, a fost influențat nu numai sub aspect politic dar și al discursului cultural imprimat și transmis prin operele maeștrilor scrisului cu lumină din Basarabia surprinzând societatea basarabeană modernă așa cum era ea la acel moment.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Evenimentele care au determinat viitorul Europei s-au desfășurat într-o oarecare concomitență atât în occidentul cât și pentru centrul și orientul acesteia. Revoluția franceză din 1848 și Războiul Crimeii din 1853-1856, Războiul franco-prusac și Comuna din Paris din 1871, pe de o parte, și Războiul ruso-turc din 1877-1878, implicit Războiul de Independență al României, pe de altă parte, fiind una dintre cele mai extravagante perioade în istorie caracterizate printr-o dezvoltarea vertiginoasă a atât a modei cât și a fotografiei (vintageromania.com 2011).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În această perioadă Basarabia a fost vizitată de numeroși oaspeți occidentali: francezi, englezi, italieni, etc. Unii dintre ei, chiar dacă într-un număr mai restrâns, au rămas aici ca profesori, artiști și chiar fotografi. Însă și elitele sociale autohtone nu s-au arătat mai prejos completându-și garderoba și expunându-și achizițiile în imaginile fotografilor atât în capitala basarabeană (<b>fig. 1</b>), împodobind peisajul urbei, cât și în marile centre culturale europene.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După Revoluția din 1848, dezvoltarea capitalismului în țările Europei intră într-un ritm alert. Extinderea producției și concentrarea acesteia conduc spre ultima fază a cestuia – imperialismul. În Europa acestor ani crește vertiginos antagonismul între burghezie și muncitorime. În dezvoltarea culturală înalta burghezie începe să joace un rol determinant. Impunându-se prin stilul Empire, predominant în culoarele clasei înstărite, a fost preluat ca etalon pentru imitație Imperiul Roman, ca urmare a ambițiilor imperiale franceze și a descoperirilor arheologice din Pompei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Istoricul de modă și directorul Muzeului Institutului tehnologiei modei din New York, dr. Valerie Steele, menționează că invenția fotografiei a venit în același moment al revoluției tehnico-științifice când au apărut și primele mașini de cusut produse în serie și ca urmare - saloanele de frumusețe. Moda oglindea și întruchipa în sine acele metamorfoze care au avut loc cu femeia din acea vreme pe parcursul a câtorva decenii dramatice până la primul Război Mondial (Стил 2013).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În ultimul sfert al secolului al XIX-lea şi până la Primul Război Mondial, Europa a cunoscut o perioadă de pace şi relativă bunăstare, numită „la Belle Epoque”, perioadă în care a apărut şi curentul „Art Nouveau”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Diriguitorii stilului</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă vorbim de începutul sec. XIX, lider incontestabil în domeniul modei feminine a fost Josephine Bonaparte, împărăteasa Franței. Odată cu aceasta, în perioada Imperiului au intrat vizor ornamentele antice „grele”, rochiile cu fir aurit designul cărora a fost gândit încă de la încoronarea soțului său Napoleon Bonaparte. Atracția față de exotic și trecutul antic au fost componente artistice predominante ale curentului romantic. Însă toate până într-un anumit punct. Se spune că odată Napoleon văzând o tânără într-o ținută foarte îndrăzneață a scos-o din mulțime și i-a zis: „Doamnă, sunteți dezgolită, vă rog să vă îmbrăcați!”. La aceasta moda ținutelor îndrăznețe a rămas mult timp în trecut.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhr7l5FTHf27gTRUUAMssoMKNeQXvSwxLByKW4RST-iWce9x15jr-DkhmmqYvda-QILdKqN1DHCD5gwQWkCnY8xvE4AXtbdaONqSp-fLNA1nhxu00wPyxGMAaI18NbssBZLml8HCxRoZhRk/s1600/fig.+2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="766" data-original-width="660" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhr7l5FTHf27gTRUUAMssoMKNeQXvSwxLByKW4RST-iWce9x15jr-DkhmmqYvda-QILdKqN1DHCD5gwQWkCnY8xvE4AXtbdaONqSp-fLNA1nhxu00wPyxGMAaI18NbssBZLml8HCxRoZhRk/s640/fig.+2.jpg" width="548" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 2. Regina Victoria și Prințul Albert la Palatul Buckingham, 1860.</b></span></div>
<br />
Anul 1837 a fost începutul domniei de 63 de ani a reginei Victoria în Regatul Unit, unul din cei mai puternici și influenți monarhi ai Europei care a stabilit propriile standarde sociale până la moartea sa în 1901 (<b>fig. 2</b>). Accentul pentru valorile conservatoare a reprezentat un adevărat tabu pentru această perioadă în Marea Britanie. Impactul revoluției industriale și depresia economică într-o bună parte a lumii, inclusiv în Australia și Statele Unite, au fost reflectate în vestimentație începând cu anii `40. Însă spre mijlocul sec. XIX Parisul era centrul de necontestat al modei în ciuda turbulențelor din politica franceză.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVc0J1z025f1HTicoVFKbu7F7TbYuRO2GrSAPNQWtF4PO5IWHh9A7ZrwLWRc6FHoCGJmo5DlCA-CKNC9UxZjkoOViqFdCrb1FFcDWVK9MCIrkButowtzknebQ3BKwoR2_Jx1JomkCK2vPn/s1600/fig.+3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1098" data-original-width="684" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVc0J1z025f1HTicoVFKbu7F7TbYuRO2GrSAPNQWtF4PO5IWHh9A7ZrwLWRc6FHoCGJmo5DlCA-CKNC9UxZjkoOViqFdCrb1FFcDWVK9MCIrkButowtzknebQ3BKwoR2_Jx1JomkCK2vPn/s640/fig.+3.jpg" width="396" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 3. Vestimenația unei doamne din elitele sociale basarabene, fotografie „carte de visite”, al treilea sfert al sec. XIX.</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Odată cu cel de-al Doilea Imperiu, când în 1852 președintele Louis Napoleon Bonaparte s-a proclamat Împărat cu numele Napoleon al III-lea membrii curții franceze, în special soţia lui, împărăteasa Eugenia (Eugénie de Montijo), influența întreaga societate în materie de modă. Hainele ei, în nuanţe delicate de gri, albastru safir, mov, galben şi alb, create de faimosul designer Charles Frederick Worth, au fost copiate peste tot în lume inclusiv și în Basarabia.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTrabLzza8XEfDUUz1sOCCYhuem1gnwDPSLdL94nCoe1kY8d_zKox1-3qUkP_sfCSoXnGM3go-LzkXURHHGdfpY-4GVDoIuiBuRljN2WOJ0ORLPEkhq-z7DnWrc8IhAKIjC7BFl6MT96HO/s1600/fig.+4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="472" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTrabLzza8XEfDUUz1sOCCYhuem1gnwDPSLdL94nCoe1kY8d_zKox1-3qUkP_sfCSoXnGM3go-LzkXURHHGdfpY-4GVDoIuiBuRljN2WOJ0ORLPEkhq-z7DnWrc8IhAKIjC7BFl6MT96HO/s640/fig.+4.jpg" width="376" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 4. Împărăteasa Eugenia a Franței, circa 1858.</b></span></div>
<br />
Împărăteasa folosea ţesături foarte delicate - tul, tifon, dantele foarte fine - şi le schimba de mai multe ori de-a lungul unui bal sau petreceri (<b>fig. 4</b>). Purta rochii lungi cu multe volane, se folosesc în continuare cercurile dar unele rochii sunt doar scrobite. Frumoasele epocii stăteau în picioare în caleştile lor ca să nu îşi şifoneze rochiile până la bal. (vintageromania.com 2011)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Corsetele erau în continuare la modă, fiind încheiate până la gât cu nasturi şi au gulere mici. Mânecile erau lungi şi strâmte, uneori se purta un al doilea set de mâneci din dantelă sau muselină. Ca noi accesorii pot fi amintite bonetele mici şi pălăriile, mantii din dantelă neagră purtate drept şaluri şi mănuşi din dantelă. E perioada în care erau la modă locurile comune de îmbăiat - apar costumele de baie. Femeile măritate și cele în etate purtau o eșarfă lungă din pene numită „boa”. Dintre bijuterii erau foarte populare brățările pe mâini și picioare. (manon-legko.livejournal.com 2013)</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmRAlIANUi_RZRTgctm9XJP-l5_lbMUKqBu1Et46bvinFONreLJyoYZ1IMUDm9MdXb7g7Sd709ocFa85-xyMwp3veYDfHpy9F8zCsPXMZaen2REMRLFj1c5YGf2Mwtj-cZqW20ptZfTc-u/s1600/fig.+5.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1128" data-original-width="706" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmRAlIANUi_RZRTgctm9XJP-l5_lbMUKqBu1Et46bvinFONreLJyoYZ1IMUDm9MdXb7g7Sd709ocFa85-xyMwp3veYDfHpy9F8zCsPXMZaen2REMRLFj1c5YGf2Mwtj-cZqW20ptZfTc-u/s640/fig.+5.jpg" width="400" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 5. Imaginea unei doamne cu un copil în brațe din elitele sociale basarabene, fotografie „carte de visite”, al treilea sfert al sec. XIX.</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O altă promotoare a modei vestimentare în sec. XIX a fost împărăteasa Austriei și Regina Ungariei Elisabeta (<b>fig. 6</b>). Aceasta a ajuns să fie obsedată de aparițiile sale, fiind deosebit de compulsivă, fapt pentru care a dezvoltat chiar și o tulburare alimentară.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4Jh7xOqUuBFXXdcaHCvTLgSagBhXz9eIau2nOgagPLSfRMEjaqQjuE5BE4FpF-IeTCXAC3B4S0Az_iVFKn6EOjXFnzVQ9UYLNvmSEzVBA3NLn68MIY71QDZn2DmmPN9UlnlKxU9U8LkPa/s1600/fig.+6.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="796" data-original-width="511" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4Jh7xOqUuBFXXdcaHCvTLgSagBhXz9eIau2nOgagPLSfRMEjaqQjuE5BE4FpF-IeTCXAC3B4S0Az_iVFKn6EOjXFnzVQ9UYLNvmSEzVBA3NLn68MIY71QDZn2DmmPN9UlnlKxU9U8LkPa/s640/fig.+6.jpg" width="409" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: x-small;">Fig. 6. Împărăteasa Austriei și Regina Ungariei Elisabeta, mijlocul anilor 60.</span></b></div>
<br />
În aceeași ordine de idei, în Țările Romăne, conform muzeografului Ştefania Dinu, de la Muzeul Naţional Cotroceni, la sfârşitul secolului XIX, femeile din România, care se bucurau de o situaţie materială favorabilă, îşi asigurau, zilnic, toalete de dimineaţă, de după-amiază şi de seară, cea de vizită şi de plimbare (pe jos sau în trăsură). Toaletele erau diferite dacă purtătoarea era oaspete sau gazdă, existând, de asemenea, toalete pentru petrecerea verii la ţară sau la băi, la munte sau la mare. În total româncele din elitele sociale schimbau pe parcursul unei singure zile chiar şi cinci ţinute vestimentare. (Bardulete 2014) (<b>fig. 7</b>).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Odată cu anul 1890 au început să se croiască în special costume compozite, influenţate de moda secolelor XVI - XVIII, culorile fiind în general pastelate (crem, roz, bleu, gri, auriu).</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIwne2pomFOHmWHj8UQDpRnaeB85Fk9KL34DnXaNu_SUr_yE0Rh_zDKOnnlNTwCq8kOaSZiPweo_-YHll3A4PgsgICiSdcBHZHZ4mDqpbB-RDiWlLfTy_kQQJU-HGx_bxxo2nVLOmxkvKk/s1600/fig.+7.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1177" data-original-width="723" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIwne2pomFOHmWHj8UQDpRnaeB85Fk9KL34DnXaNu_SUr_yE0Rh_zDKOnnlNTwCq8kOaSZiPweo_-YHll3A4PgsgICiSdcBHZHZ4mDqpbB-RDiWlLfTy_kQQJU-HGx_bxxo2nVLOmxkvKk/s640/fig.+7.jpg" width="392" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 7. Doamnă din elitele sociale basarabene pozând într-un atelier fotografic, imagine tip „carte de visite”, al treilea sfert al sec. XIX.</b></span><br />
<br />
Spre deosebire de moda feminină, unde toate noile tendiţe în domeniu erau dictate de Paris, în privinţa costumului bărbătesc la acest capitol aveau cuvântul hotărâtor Londra şi Viena. Vestimentația bărbatească a fost dominată de două personalități prin contrastul punctelor lor de vedere: George Bryan “Beau” Brummell viitorul rege George al VII-lea și lordul Byron (George Gordon Byron). </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iată ce scrie despre vestimentația masculină a acelor ani Louis Charles Delescluze în „Amintiri de 60 de ani” – „Aristocratismul în bărbat este considerat talentul iar în femeie frumusețea. Femeile poartă acele haine care le accentuează calitățile fizice. Bărbații contemporani se îmbracă - nu se chitesc”. (Комиссаржевский 2005, 222)</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-nkJQ4B9ZQYlmWbJtBp6MVim5PK-eb5Cxkq0TfoO35XIFT-4f92XnbflUuySAM05mZvbeBVydDNIgUL1A8UgjofFijKTFyGTBUaSAqBGTw2hn-b6g-rjl9Qrc3DZXSQ2RphEk5pSfnenR/s1600/fig.+8.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="822" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-nkJQ4B9ZQYlmWbJtBp6MVim5PK-eb5Cxkq0TfoO35XIFT-4f92XnbflUuySAM05mZvbeBVydDNIgUL1A8UgjofFijKTFyGTBUaSAqBGTw2hn-b6g-rjl9Qrc3DZXSQ2RphEk5pSfnenR/s640/fig.+8.jpg" width="512" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 8. Regele Eduard al VII-lea al Regatului Unit, 1860. </b></span></div>
<br />
Statutul de capitală a modei Londra a căpătat-o anume graţie regelui Eduard al VII-lea (<b>fig. 8</b>). Inovaţiile sale în domeniul vestimentar au fost adeseori mult mai apreciate decât cele politice. Este cunoscut faptul că, odată după ce a servit masa acesta şi-a descheiat nasturele la de jos de la vestă, care din acel moment nu se mai încheie, iar în timpul unei ploi şi-a răsuflecat pantalonii după care toți croitorii au început să coase pantaloni cu manjetă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Stilul vestimentar al hainelor pentru bărbaţi a rămas unul sobru şi demn, mai conservator. În acea perioadă, în trend erau costumele de culori întrunecate – negre, sure, albastre, gri și cu guler înalt. La evenimentele de importanță deosebită ținuta obligatorie era de obicei fracul negru, însă pe parcursul zilei bărbaţii purtau redingote şi geci de purpură.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, costumul pentru bărbați nu a suferit modificări substanțiale, în schimb au fost adăugate unele elemente vestimentare noi. Modelel costumelor au devenit mult mai stricte după stil și utilizare: de vizită, de bal, pentru acasă și de fiecare zi care a devenit „de lucru”. Noul tip de costum zis și „de vizită” era un elegant costum de stradă, îmbrăcat și pentru diferite serbări mai mici (<b>fig. 9</b>). </div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEje8hlQr3jZJy_kSp730eLIArc5K7IoxNeDfzlbLHrJbfkNHCGfK9rW31EuTV71Yk28PrQs94UNLKkm2noZJLNwHNzajP9vghVM4Q9MJkkh-lvSKtK3AYS0nFudPoUK4_avVrE1dD5d0ctu/s1600/fig.+9.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1153" data-original-width="727" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEje8hlQr3jZJy_kSp730eLIArc5K7IoxNeDfzlbLHrJbfkNHCGfK9rW31EuTV71Yk28PrQs94UNLKkm2noZJLNwHNzajP9vghVM4Q9MJkkh-lvSKtK3AYS0nFudPoUK4_avVrE1dD5d0ctu/s640/fig.+9.jpg" width="401" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 9. Domn din elitele sociale basarabene, fotografie „carte de visite”, al treilea sfert al sec. XIX.</b></span><br />
<br />
În ce privește fasonul, costumul bărbătesc nu ieşea în evidenţă, însă la el erau asortate o mulțime de accesorii cu utilitate diversă, destul de răspândite fiind jobenele, pălăriile cu fetru tare, chipiurile și pălăriile Derby (Bowler) purtate mai ales în ultimul deceniu al secolului XIX. Costumul a fost completat cu un baston subțire din lemn sau umbrelă, monoclu, batistă în buzunarul superior al redingotei. Domnii își lăsau, de regulă mustaţă, şi purtau favoriţi conform statutului social. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Istoricul și criticul de artă, dr. Adrian-Silvan Ionescu dedică un întreg studiu intitulat „Moda și societate urbană”, cu peste 600 de pagini, cu zeci de fotografii de epocă, unde analizează în amănunt vestimentația elitelor sociale a epocii . Autorul ne arată, cu tact și bun-gust, românii au știut întotdeauna să se îmbrace conform ocaziei și chiar dacă unii au făcut paradă de lux, confundându-o cu eleganța, au fost obligați, într-un sfârșit, să se alinieze tendinței generale de decență și sobrietate pentru a nu deveni ținta umoriștilor în căutare de subiecte pentru revistele satirice. Iată ce spune acesta: <i>„Boierimea moldavă era mai bogată, mai occidentalizată și mai cultivată, implicit mai luxoasă și mai la modă decât cea munteană, mai arhaică și mai orientală aceasta, cu averi mai modeste și o mai slabă influență apuseană"</i>. (Mihailescu 2007) </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă vorbim de sobrietate și tact în vestimenația domnilor din elitele sociale ale vremii ar trebui să atragem atenția și asupra detaliilor din inventarul garderobelor pesonale. Iată ce spune Adrian-Silvan Ionescu despre unul din repezentanții acestor elite, avocatul, politicianul și colecționarul Toma Stelian care avea „cu ale sale patru pardesie, trei paltoane, 17 sacouri, 20 veste, 52 pantaloni, 210 gulere, 145 cravate, cinci jachete, trei redingote, 40 cămași de noapte, patru halate de baie, bască, frac, smoking și 124 cămași...” (Ionescu 2006, 192)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Tradiția vestimentară s-a păstrat în ce privește vestele de tip Spencer (după lordul Spencer care primul a îmbrăcat această haină) care au continuat să fie purtate pe parcursul celei de-a doua jumătăți a sec. XIX. La fel a fost și haina de ploaie cu mai multe gulere purtată prima dată de actorul David Garrick care dat tonul acestei mode vestimentare pe cuprinsul întregii Europe și nu numai.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAB80oblBwBXC_n6R14CgbEZjDdL3hPjQmX58aKEELAGcT_VhYbHo2ITzpPElVFaTI7cjibedOq58GjAz658jfaYZ9uh49Qco3F7LyWZFzsn4nk1kfISxL35xWKMABoeRCJ4ZVi38RiY7C/s1600/fig.+10.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1086" data-original-width="690" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAB80oblBwBXC_n6R14CgbEZjDdL3hPjQmX58aKEELAGcT_VhYbHo2ITzpPElVFaTI7cjibedOq58GjAz658jfaYZ9uh49Qco3F7LyWZFzsn4nk1kfISxL35xWKMABoeRCJ4ZVi38RiY7C/s640/fig.+10.jpg" width="404" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 10. Domn din elitele sociale basarabene, fotografie „carte de visite”, al treilea sfert al sec. XIX.</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe de altă parte, pantalonii și-au schimbat însă forma peste fiecare deceniu: în anii `50 s-au purat pantaloni cu bretele, în anii `60 acestea au dispărut, pentru că ajungeau mai jos deja peste încălțăminte. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La fel, în anii `50-`60 cravatele erau purtate în formă de papillion, la început mai larg iar apoi mult mai îngust. La începutul anilor `70 apar cravatele în formă de panglică, aproape cum arată și în zilele noastre. La frac se purta întotdeauna cravată albă legată ca papillion.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Încălțămintea în anii `50 avea botul ascuțit, iar în anii `60 era în formă opacă, dar cu toc înalt. În anii `70 tocul putea ajunge la 5 cm. Deseori se purtau cizme și pantofi cu butoane sau cu cheotori. Pantofii deschiși erau purtați numai la baluri. În anii '50 au existat moda pantofilor de cauciuc.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îmbrăcămintea de iarnă era populară prin şubele stufoase care adeseori ajungeau până la pământ iar blănunurile cele mai răspândite erau din nutrie, veveriţă, vidră, nevăstuică sau vulpe roşcată (<b>fig. 11</b>). </div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2YKG96wz2vw9k082It8Xo8B0ti1VFQ0Fql5M6TWJqz4jiUCgdKrlMcZqGS563y6WD0HjH_pDQvIUpaXMDIkQ4bjSu8fQj9B4hGMuZYhWADoJ9d54XANe6xGW4bhZSdsuAvCvlSOrL2JH9/s1600/fig.+11.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1152" data-original-width="606" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2YKG96wz2vw9k082It8Xo8B0ti1VFQ0Fql5M6TWJqz4jiUCgdKrlMcZqGS563y6WD0HjH_pDQvIUpaXMDIkQ4bjSu8fQj9B4hGMuZYhWADoJ9d54XANe6xGW4bhZSdsuAvCvlSOrL2JH9/s640/fig.+11.jpg" width="336" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: x-small;">Fig. 11. Îmbrăcămitea de iarnă în imaginile de epocă basarabene, fotografie „carte de visite”, a doua jum. a sec. XIX.</span></b><br />
<br />
Schimbările în garderoba bărbaţilor au venit însă puțin mai târziu - odată cu începutul primului Război Mondial când acesta a pus capăt prelungirii inapropriate a sec. XIX în domeniul „haute couture”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Revoluția industrială - croiul braț la braț cu fotografia</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În periaoda anilor 1850-1890, moda reflecta ultimele descoperiri în domeniul ingineriei, chimiei și a căilor de comunicații și implicit dezvoltarea industriei confecțiilor. După răspândirea artei fotografice și invenția colorantului pe bază de anilină și mașinile de cusut toate împreună au avut un impact hotărâtor asupra designului, manufacturilor și a distribuției vestimentare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Această perioadă a fost marcată de spiritul experimentării și, am putea spune, chiar al rebeliunii. În artă și design, istoricismul și orientalismul a continuat să fie un factor determinant în designul vestimentar. Academia de Arte Frumoase din Paris și Academia Regală din Londra a promovat, ca unul din cele mai importante genuri, picturile pe subiect istoric, în timp ce reprezentările vieţii de zi cu zi erau considerate la cel mai de jos nivel de exprimare artistică. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După înfrîngerea Comunei din Paris (1871), artiștiilor progresiști le-a venit mult mai greu să-și apere dreptul la libertatea de creație în lupta împotriva tendinței oficiale reacționare. Gusturile, dictate de moda înaltei burghezii continuă. În loc de modelul mic-burghez - Biedermeier - vine domnia luxului fără margini, subliniind în continuare privilegiile clasice ale marii burgheziei. (Киреева 1970, 147)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Spre deosebire de acesta, într-un avânt de independență față de academism, curentul impresionist începe oficial în Parisul anului 1874 cu o expoziție organizată de Societatea Artiștilor Anonimi, printre membrii căreia făceau parte Claude Monet, Edgar Degas, Pierre-Auguste Renoir, Gustave Caillebotte, and Berthe Morisot. Aceștia s-au inspirat din lumea din jurul lor, prezentând scene de plibări cu barca, oameni pe plajă, peizaje de la țară sau imagini din viața orășenilor și a țăranilor care trecea la viteză maximă. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Artiști precum Dante Gabriel Rossetti și William Holman Hunt au copiat vestimentația din trecut pentru a-și îmbrăca modele simple fără corsete sau crinoline. Din moment ce stofa sintetică își făcea apariția pe piață la fel cu noii coloranții chimici care erau mult mai accesibili artiștilor ce au început să exploateze în mod spectaculos noile posibilități. Din moment ce moda s-a integrat în viața contemporană impresioniștii au capturat stilul deosebit al domnilor și doamnelor din cafenele, teatre, la picnicuri în mijlocul naturii etc</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe de altă parte, artiștii romantici ca Eugène Delacroix și Jean-Leon Gerome au perpetuat viziunea romantică a Asiei la fel ca a Egiptului și a Africii de Nord. În 1871 compozitorul Giuseppe Verdi a creat versiunea sa idealizată a Egiptului Antic în „Aida” – operă în patru acte. Gustul parizian pentru exces teatralizat a fost surprins și redat de Jules Massenet care surprins publicul din Asia de Sud cu opera „Regele Lahore” (1877) și Bizanțul cu „Esclarmonde” (1889). Giacomo Meyerbeer’s în „L’Africaine” (1865) și Léo Delibes’ în „Lakmé” (1883) au descris iubirile uitate dintre un domnii elitelor sociale europene și fiicele orientului. Baletul, de asemenea, a contribuit la la trendul orientalist prin operele lui Cesare Pugni în „Fiica Faraonului” (1862). Ajungând aproape de ridicol cu implicații halucinogene cu opium și mumii reanimate. (Cole, Deihl 2015, 17)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În domeniul literar, Emile Zola în nuvela sa din 1883 „Au Bonheur des Dames” a descris aspectul seductiv al consumismului, dar și partea mai puțin plăcută a acestuia.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În arhitectură și designul de interior s-au impus tendințele eclectice așa încât în anii `50-`60 de un succes aparte s-a bucurat stilul mijlocului sec. XVIII – rococo. Sub influența acestuia a apărut și mobilierul în stil eclectic luxuriant, așa-numitul „al doilea rococo“, sau „stilul expozițional“.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgejkrcfCwQCPeIX_JR3XZRETZuoyY21DJAmmW_9CPkMZ_9OEsAh9v70191QQZgIDpNdKBQpijwE1Dm3DVSBU0v8bWH_zapUGNQ4lLujqQ4SV-3R_RYSvGaxE-ewzpks-NGSEj9tRJazICU/s1600/fig.+12.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="660" data-original-width="473" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgejkrcfCwQCPeIX_JR3XZRETZuoyY21DJAmmW_9CPkMZ_9OEsAh9v70191QQZgIDpNdKBQpijwE1Dm3DVSBU0v8bWH_zapUGNQ4lLujqQ4SV-3R_RYSvGaxE-ewzpks-NGSEj9tRJazICU/s640/fig.+12.jpg" width="456" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: x-small;">Fig. 12. Modelul Olga de Meyer, fotografie executată de Baronul Adolph de Meyer, 1900.</span></b></div>
<br />
În acest context, chiar dacă primele fotografii în domeniul modei apar la scurt timp după inventarea și prezentarea acesteia în cadrul Academiei de Științe din Paris, până aproape de sfârșitul sec. XIX, nu putem vorbi de fotografia propriu zisă specializată în „haute couture”. Primul fotograf de modă este considerat baronul Adolph de Meyer (1868-1946). Prima sa operă fotografică a apărut în 1894 în diverse expoziții din Londra, Paris, New York și Bruxelles, unde a fost menționat ca un amator dedicat (<b>fig. 12</b>). </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Portetul fotografic a început să crească în popularitate nu numai în mijlocul înaltei burghezii dar și în clasele medii. Celebrități ca și Virginia Oldoini, Contesa de Castiglione și Lillie Langtry au folosit puterea fotografiei pentru capta imaginația publicului prin ținutele sale. Maeștrii scrisului cu lumină precum Nadar - cronograful ai vârstelor și Julia Margaret Cameron au surprins prin intermediul obiectivului fotografic spiritul și suflul intelighenției britanice. Chiar și cetățenii de rând preferau la fotograful local să achiziționeze portretele pe suport fotografic în stil „carte de visite”, fotografiile de grup fiind primite cu entuziasm de acest nou mediu social. </div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBM_FADrsB-teh3-ktjkN2rDRr8smauuyUIJrx_IJyqhQBPxJ12QHi2S69ErdWxT0szlCnf_GPPWEVXofvgOl2JbUfP9lHwSvARFI3HB3WyDIbkRXkOPbedGo2tkVh-f0ge671V7htj4Q9/s1600/fig.+13.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1194" data-original-width="646" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBM_FADrsB-teh3-ktjkN2rDRr8smauuyUIJrx_IJyqhQBPxJ12QHi2S69ErdWxT0szlCnf_GPPWEVXofvgOl2JbUfP9lHwSvARFI3HB3WyDIbkRXkOPbedGo2tkVh-f0ge671V7htj4Q9/s640/fig.+13.jpg" width="345" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 13. O doamnă din elitele sociale basarabene îmbrăcată conform ultimelor tendințe ale modei, fotografie „carte de visite”, al treilea sfert al sec. XIX.</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În aceeași ordine de idei, publicațiile franceze în domeniul modei ilustrau cu prisosință, prin imaginile pe care le publicau noile tendințe vestimentare, accesoriile, coafura și standardele în domeniul frumuseții. „La Mode Illustreé”, „Le Moniteur de la Mode”, „L’Art et la Mode”, și „La Mode Pratique” au fost doar câteva din cele mai populare jurnale franceze ale timpului pe care le putem găsi atât în colecțiile publice cât și în cele private basarabene (<b>fig. 14</b>).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Periodicele au fost importante transmițătoare de idei și practică pentru un public avid de cunoştinţe și informații în domeniul modei și stilului vestimentar. Scriitorii și publiciștii de la majoritatea publicațiilor înțelegeau responsabilitatea pe care o au în fața cititorilor intitulându-și articolele cu „Scrisori din Paris” și altele la fel. Vocabularul de modă utilizat în magazine includea deja cuvintele „toaletă” și „costum”. </div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMc9GyKW87h3O9HZZmXZ2YAYZ0mKkjdiupPZVdF0GTL6W1ZEHIJgbmNr9ugMVsFm89uN5EQvt6hUAFysLx51lm99DuONCIr5VL-y2m9BX5XF1ejAh8I8vsRFZ1yNnKjTFhOt72XO_XlwmG/s1600/fig.+14.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="539" data-original-width="400" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMc9GyKW87h3O9HZZmXZ2YAYZ0mKkjdiupPZVdF0GTL6W1ZEHIJgbmNr9ugMVsFm89uN5EQvt6hUAFysLx51lm99DuONCIr5VL-y2m9BX5XF1ejAh8I8vsRFZ1yNnKjTFhOt72XO_XlwmG/s640/fig.+14.jpg" width="473" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 14. Revista „La Mode Pratique”, sf. sec. XIX. </b></span></div>
<br />
Expresia „frumusețe profesională” – a femeilor doar pentru șarmul lor fizic – a coincis cu dezvoltarea fotografiei și a cererii crescânde față de maeştrii modelelor „carte de visite” și „cabinet” în care erau reprezentate bine îmbrăcate și deosebit de frumoase.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Străinii veniți din Occident erau prețuiți în Basarabia, Țările Române, Balcani și Imperiul Rus pentru cunoașterea tendințelor din moda vremii din prima sursă. Astfel, în această parte a Europei erau deschise concomitent magazinele vestimentare și atelierele fotografice care, de multe ori, lucrau braț la braț. Peste câteva decenii cele două tendințe se vor cumula într-o adevărată industrie a fotografiei de modă. Până atunci modistele și croitoresele luau pentru ceea ce făceau bani enormi, iar cameristele, bonele și guvernantele puteau doar să viseze la o „garderobă la modă”. Eleganța era accesibilă doar reprezentantelor păturii înstărite a socității. (Николюкина 2009, 5)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Designerii și modelierii epocii victoriene</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Odată cu războiul franco-pruisian și sfârşitul celui de al Doilea Imperiu piața vestimentară de modă s-a confruntat cu un declin acut, însă puţin după aceasta a întâmpinat un adevărat bum. „Haute cauture” nu numai că a supraviețuit crizei dar și a înregistrat o creștere spectaculasă. Cu casele de modă „Worth”, „Pingat”, „Laferrière”, „Poynter” și „Félix” Parisul a devenit centrul întregii lumi vestimentare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgb8HZF4Rsms5TAVHFj3_SSKaKjx9zh14Rk36hq4jiJdO1mfyc2mPiU8t345zDEAGxkXAXcTGwQLUe2uk6J2dCvp3xH04tbmemRBr14qiRxTJG-jIu5zADc7aFYk5tDB6jFbb-jo5H3cM8H/s1600/fig.+15.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="700" data-original-width="432" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgb8HZF4Rsms5TAVHFj3_SSKaKjx9zh14Rk36hq4jiJdO1mfyc2mPiU8t345zDEAGxkXAXcTGwQLUe2uk6J2dCvp3xH04tbmemRBr14qiRxTJG-jIu5zADc7aFYk5tDB6jFbb-jo5H3cM8H/s640/fig.+15.jpg" width="393" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 15. Virginia Oldoini, Contesa de Castiglione, fotografie executată de Louis Pierson, 1860. </b></span><br />
<br />
Spre sfârşitul anilor '60 şi începutul anilor '70 doamnele au obosit de voluminoasele „crioline” iar în schimbul acestuia a venit mult mai comodul, însă absurd în viziunea actuală, „tournure” (<b>fig. 15</b>). Pernuța din piele amplasată sub fustă în spate la talie, după părerea fashionistelor acelor vremuri dădea un aspect deosebit siluetei doamnelor. Însă o astfel de abordare nu era pe placul tuturor – se spune că pentru a dezrădăcina interesul doamnelor pentru tournuri era în plan introducerea unei taxe. Prin 1878 aceste fuste sunt reduse la una singură, îmbrăcată peste coapsa corsetului rigid, la care nu se renunţase încă. (Адцеева 2013)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cel care a propus renunțarea la crinoline, în favoarea turnurilor, a fost englezul Charles Frederick Worth (1825–1895) întemeietorul Casei de modă „Worth” (<b>fig. 16</b>). Părintele designului vestimentar, cum i se mai spune, s-a născut în Anglia. El a fost primul creator de modă și totodată cel care a dat tonul creațiilor „haute couture” fiind supranumit „Le Pere de Haute Couture”, acesta a revoluționat întreaga lume a modei. </div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0yG4l0-HaJF0f-zMWUIuhoXViiGdY5-Z6TulxP8p4s_ESC0X1f-iasDFGiy_25W0XB3Dikdk_x0YmGHXDP3qFrM6-1DJrmX1NWUW92e1Ad9tGfLN3sunFkA-bnxj2DVMw587X58D__yFz/s1600/fig.+16.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="839" data-original-width="599" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0yG4l0-HaJF0f-zMWUIuhoXViiGdY5-Z6TulxP8p4s_ESC0X1f-iasDFGiy_25W0XB3Dikdk_x0YmGHXDP3qFrM6-1DJrmX1NWUW92e1Ad9tGfLN3sunFkA-bnxj2DVMw587X58D__yFz/s640/fig.+16.jpg" width="456" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 16. Părintele designului vestimentar, Charles Frederick Worth, fotografie executată de Nadar, 1895.</b></span> <br />
<br />
Din punct de vedere al stilului, Charles Worth a slăvit formele feminine și feminitatea. O marcă personală erau detaliile, domeniu căruia i-a acordat multă atenție și studiu; pe când toată lumea mergea pe simetrie, el a mizat pe zone asimetrice cu broderii din diverse materiale. De la început, Charles a folosit materiale de calitate foarte bună.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După ce a lucrat la o fabrică, a continuat cu bussinessul în domeniul stofei în Londra, după care, în 1846, a ajuns în Paris unde pe parcursul a doi ani a lucrat pentru „Gagelin-Opigez et Cie. Gagelin-Opigez” unde s-a specializat în crearea accesoriilor de damă dar și în vestimentrație. Curios este faptul că Worth nu a primit nici o mentiune importantă în moda franceză până în 1863. De asemenea, până în 1864 Worth și Bobergh nu au foslosit denumirea „Breveté de S. M. l’Impératrice”. (Cole, Deihl 2015, 34)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Moldeilerul englez a făcut ravagii printre casele regale și nobilimea europeană. A vrăjit regalitatea franceză și numeroase personalități, cum ar fi Împărăteasa Elisabeta a Austriei, prințesa austriacă Pauline von Metternich care a ajuns la Paris în 1859 și frumoasa Virginia Oldoini, Contesa de Castiglione. Fascinate de fotografie și îndrăgostite de propria frumusețe, și-a dezvoltat obsesia în a sta în fața oglinzii și a camerei fotografice (<b>fig. 17</b>). Din 1856 ea a colaborat cu fotograful Pierre-Louis Pierson.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUGhclW_npsSCxbVA6xdSJC43YZqsE8guogMBa6GMmrSVPfyhYGFah3SG20Py-AZmGNG0wBDlp215l77egDvWsL0YxkEW-KpchsfmeZuTNpVbqMYRjHkMOPN6Khcivj6qtDvlqwAz0R06u/s1600/fig.+17.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="949" data-original-width="564" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUGhclW_npsSCxbVA6xdSJC43YZqsE8guogMBa6GMmrSVPfyhYGFah3SG20Py-AZmGNG0wBDlp215l77egDvWsL0YxkEW-KpchsfmeZuTNpVbqMYRjHkMOPN6Khcivj6qtDvlqwAz0R06u/s640/fig.+17.jpg" width="379" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 17. Virginia Oldoini, Contesa de Castiglione, fotografie executată de Louis Pierson, 1860.</b></span><br />
<br />
Casa Worth a atins un asemenea prestigiu, încât Charles Worth a început să-și aleagă clientela. Criteriile de alegere erau variate, neoprindu-se la avere, acestea se refereau la reputația potențialelor cliente, conformația corpului, greutatea și nu în ultimul rând vârsta. Crea doar pentru cine dorea. Dacă nu-i plăcea personalitatea unei cliente, aceasta ieșea din grațiile creatorului de modă. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Afacerea lui Worth a fost preluată de fii săi Gaston (1853–1924) și Jean-Philippe (1856–1926). Primul fiind cel care s-a ocupat de partea organizatorică iar al doilea de partea creativă până la moartea tatălui în 1889. Ei au fost cel care a dat tonul prezentărilor de modă, pentru a informa publicul interesat despre ce se va purta. Casa Worth a dăinuit timp de aproape un secol, fiind închisă în anul 1952, când strănepotul lui Charles Frederick Worth s-a retras din afacere.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisbTS281W6jN03SqvjSdDXu-ctoMTG9DzVv9PTi1U0TqHhxC2Ed6pGCzSiw5P3kL94JGgJVHxcYLHWxK0tk7-4h9U_A5drq6LBGG_mVTFZJMkK5-1xV8TkDmzW9Fcrk_EASjVr5tPGoSKY/s1600/fig.+18.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1091" data-original-width="950" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisbTS281W6jN03SqvjSdDXu-ctoMTG9DzVv9PTi1U0TqHhxC2Ed6pGCzSiw5P3kL94JGgJVHxcYLHWxK0tk7-4h9U_A5drq6LBGG_mVTFZJMkK5-1xV8TkDmzW9Fcrk_EASjVr5tPGoSKY/s640/fig.+18.jpg" width="555" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 18. Modelierul Paul Poiret, începutul sec. XX.</b></span> </div>
<br />
Cea mai importantă schimbare în doimeniul modei sfârșitului de secol XIX a înfăptuit-o Paul Poiret (<b>fig. 18</b>), care a și dat tonul gusturilor vestimentare feminine la începutul secolului XX. El a introdus în modă tunicile largi şi rochiile simple care permiteau femeilor să se simtă liber în timpul mersului. Noua modă a început să se răspîndească cu repeziciune la sfârşitul sec. XIX când femeile au început să se implice mult mai activ în viaţa socială primind educaţie ce necesita o ținută mai severă. Accesoriul cel mai la modă de la sfârşitul secolului XIX - începutul secolului XX erau pălăriile mari cu flori şi pene care erau o continuare armonioasă a rochiilor pe silueta în formă de S. Unele doamne iubeau să îmbrace în locul bluzelor feminine cămeşile de factură bărbătească cu manjete şi cravate. (Адцеева 2013)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Moda a evoluat încet dar sigur, fiind evitate din ce în ce mai mult cercurile pentru rochii şi femeile fiind din ce în ce mai mult atrase de libertatea de mişcare şi sport. Rochiile aveau în continuare trene dar erau mai puţin voluminoase, bogat împodobite cu jabouri, pasmanterie şi mărgele. Majoritatea erau făcute din tafta scrobită iar culorile purtate erau magenta, verde, galben şi albastru. Corsetele erau strâmte, cu nasturi până la gât, cu gulere şi jabouri din dantelă, mâneci strâmte, fie trei-sferturi sau lungi, dantelate. Rochia Watteau continuă să inspire moda. Apare „poloneza". Apar totodată costumele cu linie masculină influenţate de costumele de călărie (<b>fig. 19</b>). Hainele şi jachetele erau create în această perioadă cu mâneci dolman. Se purtau pălării mici, bijuterii cameo, evantaie şi umbrele. (vintageromania.com 2011)</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC7BKokEh-N8wkyac9x2rcE1LxNHXkZhvZbGgk-_yV-s3tBygqImvm8-V3_bVf9GGSz4IEX8JCLyQ7JZVBtI-7dQsx6CHgE8cX0BlJwHHSVV3gqQc-JlwrIiiJCQVAOIaBMkbsucV_FM-1/s1600/fig.+19.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1024" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC7BKokEh-N8wkyac9x2rcE1LxNHXkZhvZbGgk-_yV-s3tBygqImvm8-V3_bVf9GGSz4IEX8JCLyQ7JZVBtI-7dQsx6CHgE8cX0BlJwHHSVV3gqQc-JlwrIiiJCQVAOIaBMkbsucV_FM-1/s640/fig.+19.jpg" width="408" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 19. Împărăteasa Austriei și Regina Ungariei Elisabeta, mijlocul anilor `70, secolul XIX.</b></span><br />
<br />
Sfârşitul secolului al XIX-lea a fost o perioadă de occidentalizare a întregi societăţi româneşti, care pendula între modelul francez şi cel german mai cu seamă, dar care prelua şi elemente din modelul englez sau din cel italian. De fiecare dată când o doamnă admira într-un magazin o rochie sau o pălărie, vânzătorul spunea că este vorba de „un model şic – din Rue de la Paix”. George Costescu descrie în lucrarea sa „Bucureştii vechiului regat”, cu lux de amănunte, moda de la sfârşitul secolului al XIX-lea:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>„Rochiile cu malankof (un schelet făcut din oase de balenă purtat sub jupe cu rolul de a le ţine înfoiate) care se mai purtau încă pe la 1870 încep să fie înlocuite de „cucoanele mai tinere” cu fuste de pânză scrobite puse câte două-trei, unele peste altele. Taliile rochiilor treceau puţin peste cingătoare şi aveau mânecile lungi şi largi, iar la gât se încheiau până sus cu un rând de nasturi. La gât şi la mâneci rochiile erau „chenărite cu dantelă îngustă”. Prin 1878 aceste fuste sunt reduse la una singură, îmbrăcată peste coapsa corsetului rigid, la care nu se renunţase încă, iar „jupele rochiilor au fost şi ele restrânse din croială, la atât cât cereau deschizăturile paşilor în mersul întins. În schimb înfoiala a fost făcută pe-afară prin două şorţuri de stofă la fel cu a fustei, drapate în faţă şi în spate şi printr-un volan de două palme, încreţit şi cusut peste marginea de jos a fustei”. Tot acum a crescut puţin şi „scobitura din dreptul gâtului”, mânecile s-au strâmtat iar la talie se purtau „şiruri spumoase de dantelă lată sau de mousselină plisată – podoabă ce se numea jabot “</i>. (deieri-deazi.blogspot.md 2014)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Moda a șters granița care împărțea „le monde” – a elitelor sociale și „demimonde” – fantomatica „lume a doua” în care tronau curtezanele și actrițele. Acele dame de lume bună și curtezanele, franțuzoaicele și cele de peste graniță se învârteau în aceleași ateliere de modă. Anume curtezanele și actrițele din Parisul secolului XIX jucau rolul modelelor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Până la sfârșitul sec. XIX croitoria era prestată în general la mod individual, la fel și în cazul confecționării încălțămintei și a pălăriilor. Începând cu ultimul deceniu al sec.XIX producerea de-a gata a vestimentației devine o nouă direcție în dezvoltarea industrială.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Înțelesul expresiei „costum de oraș” includea de obicei costumul reprezentanților acelor pături sociale ale orașului care se îmbrăcau după moda Europei Occidentale. În același context, „gustul ales” – dacă este să credem jurnalelor de modă rusești ale anilor 1890-1900 – se definea prin capacitatea de a alege stofa și fasonul în conformitate cu destinația viitoarei haine (<b>fig. 20</b>). </div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhte4lO_Oa9YAfUkL_8ktP2yq7TvU2cc2PFPfI1MeBnKS_YWaCJ5gyLw5GmV41Y8suiWysR2fsX7OT9ogkbLRZjXEI_Ov48iKckffl0rUK42ENalb0KdiZbSaSTcsei1kxyHaY8AGnn2TpW/s1600/fig.+20.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1190" data-original-width="666" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhte4lO_Oa9YAfUkL_8ktP2yq7TvU2cc2PFPfI1MeBnKS_YWaCJ5gyLw5GmV41Y8suiWysR2fsX7OT9ogkbLRZjXEI_Ov48iKckffl0rUK42ENalb0KdiZbSaSTcsei1kxyHaY8AGnn2TpW/s640/fig.+20.jpg" width="356" /></a></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 20. Un domn din elitele sociale basarabene, fotografie „carte de visite”, atelier A. Sumovschi, Chișinău, al treilea sfert al sec. XIX.</b></span> <br />
<br />
Fotografia a fost utilizată pentru a promova celebritățile și a consemna moda vremii și alte fenomene sociale. Prin intemediul expoziţiilor universale cum ar fi cea la care a fost construit Turnul Eiffel la Paris în 1889, unde a fost a fost inclusă o galerie a mașinilor și noilor invenții a deschis după o sută de ani de la revoluție o altă era a eleganței și a spiritului modernității combinată cu reprezentările vestimentare a lumii în general.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>În loc de încheiere</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Moda a devenit destul de repede un fenomen social de masă. Adevărata realizare a fotografiei cu componenta vestimentară aleasă a fost abilitatea de a crea o „bancă de memorie” despre felul în care au arătat femeile și bărbații la un moment dat în societate. După apariția propriu zisă a fotografiei cu accentul pe moda vestimetară s-a înregistrat o adevărată transformare socială. În istoria fotografiei de modă a consemnat pentru eternitate imagini de o frumusețe rară create de acei artiști fotografi extraordinari pe care i-am avut în acea de-a doua jumătate a secolului XIX în Basarabia.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe de altă parte, fotografia de modă a acceptat întotdeauna morala marii burghezii și a fost dominată și forțată de mentalitatea ei. Fotografia de modă a fost o acțiune a marii finanțe, exercitată pentru propriile ei scopuri, ascunzându-se sub masca de artă. De la începuturile ei, odată cu acest secol, fotografia a acționat ca aripa de extremă dreaptă a mijloacelor de comunicare, o poziție incompatibilă cu un nivel înalt de cultură sau de expresie. (Iarovici 1989, 175)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Într-un alt context, fotografi care nu erau mulțumiți pur și simplu cu copierea naturii doreau ca imaginea „să scoată în evidență frumusețea și nu numai să prezinte adevărul” căutau să execute portrete fotografice fiind una dintre variantele portretelor tradiționale pictate cu încercarea de a crea un portret psihologic. Acesta a reprezentat vârful măiestriei fotografice care a tins să împace aspectul teluric și spiritual al modelelor vremii care au devenit atât de rare în zilele noastre. (Панфилов 1982, 6-7)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mărturii ale stilurilor vestimentare „haute couture” în muzee le avem cu prisosință însă imaginile fotografice ne pot da un tablou mult mai complex al epocii împreună cu celelalte surse. Elitele sociale basarabene s-au racordat într-un mod armonios standardelor eleganței și stilului european manifestând aceleași gusturi alese și simțuri rafinate cu ale înaltelor case nobiliare preluând într-un mod destul de reușit tonul și eticheta occidentală a vremii. Este un motiv în plus de a studia aprofundat acest subiect și de a aprecia la justa valoare fenomenul modei vestimentare în Basarabia mijlocului de secol XIX.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: x-small;">Rezumat</span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;">Autorul prezintă, prin prisma descoperirii fotografiei, tendințele vestimentare din Europa Occidentală, Țările Române și Basarabia pe parcursul celei de a doua jumătăți a sec. XIX. Este descrisă, pe de o parte, influența caselor regale și imperiale europene asupra modei timpului, iar pe de altă parte emanciparea artistică și culturală care-și pune amprenta asupra societății prin intemediul artelor vizuale. Sunt enumerați designerii și modelierii epocii care au marcat evoluția modei, implicit, prin intermediul fotografiei.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;">Termeni cheie: fotografie, vestimentație, modă, stil, Basarabia, Europa, fotograf, modelier, elite sociale.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
doctorand <b>Mihai Dohot</b>,</div>
<div style="text-align: right;">
Univeristatea „VALAHIA”, Târgoviște</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Bibliografie:</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iarovici 1989: Iarovici E., “Fotografia și lume de azi”, Ed. Tehnică, București, 1989, 256 p. </div>
<div style="text-align: justify;">
Ionescu 2006: Ionescu Adrian-Silvan, “Modă și societate urbană în România epocii moderne”, Editura Paideia, București, 2006, 626 p. </div>
<div style="text-align: justify;">
Cole, Deihl 2015: Cole D.J., Deihl N. - The History of Modern Fashion – 2015, 480 p.</div>
<div style="text-align: justify;">
Комиссаржевский 2005: Комиссаржевский Ф., История костюма, АСТ, Астрель, Люкс, Москва, 2005, 336 с.</div>
<div style="text-align: justify;">
Киреева 1970: Киреева Е. В. , Мужской костюм второй половины 19 века (1850-1906), История костюма. Европейские костюмы от античности до XX века, Москва, "Просвещение", 1970, 165 c.</div>
<div style="text-align: justify;">
Николюкина 2009: Николюкина Т., Рядиться никогда не лень. Одежда горожан конца XIX — начала XX века , Газета «Кижи». №5 (56) июнь 2009, 8 c. </div>
<div style="text-align: justify;">
Панфилов 1982: Панфилов Н. Д., Мастерство фотолюбителя. Учебное пособие, Москва, 1982, 68 с.</div>
<div style="text-align: justify;">
Bardulete 2014: Bardulete M., Cum s-a schimbat îmbrăcămintea femeilor din România în 60 de ani: perioada 1850-1910, http://www.b365.ro/cum-s-a-schimbat-imbracamintea-femeilor-din-romania-in-60-de-ani-perioada-1850-1910-galerie-foto_204453.html#n, publicat 20.09.2014, accesat 07.04.2017</div>
<div style="text-align: justify;">
Mihailescu 2007: Mihailescu D. C., Lecturi la tava - "Moda si societatea urbana", http://jurnalul.ro/cultura/carte/lecturi-la-tava-moda-si-societatea-urbana-2336.html, publicat 11.02.2007, accesat 07.04.2017</div>
<div style="text-align: justify;">
deieri-deazi.blogspot.md 2014: Modă şi stil la sfârşitul secolului al XIX-lea, https://deieri-deazi.blogspot.md/2014/02/moda-si-stil-la-sfarsit-de-secol-xix.html , publicat 02.2014, accesat 07.04.2017</div>
<div style="text-align: justify;">
vintageromania.com 2011: Moda de-a lungul timpului, http://www.vintageromania.com/antichitati-pentru-toti/moda-de-a-lungul-timpului, publicat 16.02.2011, accesat 07.04.2017</div>
<div style="text-align: justify;">
Адцеева 2013: Адцеева Б., Модный рубеж: освобождение от корсета и равнение на английского короля, https://ria.ru/Tsarist_Russia/20130614/943372861.html, publicat 14.03.2013, accesat 07.04.2017</div>
<div style="text-align: justify;">
Стил 2013: Стил В., Femme fatale:парижская мода и визуальная культура на рубеже XIX-XX веков , ТЕОРИЯ МОДЫ. Одежда. Тело. Культура № 28 (лето 2013), http://www.nlobooks.ru/node/3688, pubilcat 2013, accesat 07.04.2017</div>
<div style="text-align: justify;">
manon-legko.livejournal.com 2013: Mода конца 18-начала 19 веков, http://manon-legko.livejournal.com/375140.html, publicat 15.08.2013, accesat 07.04.2017</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Lista ilustrațiilor:</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.1. Moda vremii în Grădina publică din Chișinău, sf. sec. XIX, fotocredit: MNEIN FB-1763</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.2. Regina Victoria și Prințul Albert la Palatul Buckingham, 1860, fotocredit: http://www.bbc.com/news/entertainment-arts-32781964 (accesat la 07.04.2017) </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.3. Vestimentația unei doamne din elitele sociale basarabene, fotografie „carte de visite”, al treilea sfert al sec. XIX, fotocredit: MNEIN FB 24108/74</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.4. Împărăteasa Eugenia a Franței, circa 1858, fotocredit: http://www.npg.org.uk/collections/search/portraitLarge/mw127141/Eugnie-Empress-of-France-Eugnie-de-Montijo (accesat la 07.04.2017)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.5. Imaginea unei doamne cu un copil în brațe din elitele sociale basarabene, fotografie „carte de visite”, al treilea sfert al sec. XIX, fotocredit: MNEIN FB-24108/95</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.6. Împărăteasa Austriei și Regina Ungariei Elisabeta, mijlocul anilor 60, secolul XIX, fotocredit: https://alchetron.com/Empress-Elisabeth-of-Austria-1166084-W (accesat la 07.04.2017)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.7. Doamnă din elitele sociale basarabene pozând într-un atelier fotografic, imagine tip „carte de visite”, al treilea sfert al sec. XIX, fotocredit: MNEIN FB-24108/86</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.8. Regele Eduard al VII-lea al Regatului Unit, 1860, fotocredit: http://www.gettyimages.com/license/3070147 (accesat la 07.04.2017)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.9. Domn din elitele sociale basarabene, fotografie „carte de visite”, al treilea sfert al sec. XIX, fotocredit: MNEIN FB 24108/99</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.10. Domn din elitele sociale basarabene, fotografie „carte de visite”, al treilea sfert al sec. XIX, fotocredit: MNEIN FB 24108-89</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.11. Îmbrăcămitea de iarnă în imaginile de epocă basarabene, fotografie „carte de visite”, a doua jum. a sec. XIX, fotocredit: MNEIN FB 24108-54</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.12. Modelul Olga de Meyer, fotografie executată de Baronul Adolph de Meyer, 1900, fotocredit: https://pt.wikipedia.org/wiki/Ficheiro:Woman_before_Arch_1900s.jpg (accesat la 07.04.2017)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.13. O doamnă din elitele sociale basarabene îmbrăcată conform ultimelor tendințe de modă, fotocredit: MNEIN FB-24108/58 </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.14. Revista „La Mode Pratique”, sf. sec. XIX, fotocredit: http://fashioninstitute.canalblog.com/archives/2011/03/09/20587262.html (accesat la 07.04.2017)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.15. Virginia Oldoini, Contesa de Castiglione, fotografie executată de Louis Pierson, 1860, fotocredit: http://www.rocaille.it/virginia-oldoini-contessa-di-castiglione/ (accesat la 07.04.2017)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.16. Părintele designului vestimentar, Charles Frederick Worth, fotografie executată de Nadar, 1895, fotocredit: http://theredlist.com/wiki-2-23-1249-1250-view-before-1900-profile-charles-frederick-worth-4.html (accesat la 07.04.2017)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.17. Virginia Oldoini, Contesa de Castiglione, fotografie executată de Louis Pierson, 1860, fotocredit: https://www.pinterest.com/pin/368239707013953487/ (accesat la 07.04.2017)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.18. Modelierul Paul Poiret, începutul sec. XX, fotocredit: http://www.ecofashiontalk.com/2016/07/business-of-fashion-fashion-history-paul-poiret/ (accesat la 07.04.2017)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.19. Împărăteasa Austriei și Regina Ungariei Elisabeta, mijlocul anilor `70, secolul XIX, fotocredit: https://www.piphoweson.com/explore/yarns/empress-elisabeth-of-austria (accesat la 07.04.2017)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fig.20. Un domn din elitele sociale basarabene, fotografie „carte de visite”, atelier A. Sumovschi, Chișinău, al treilea sfert al sec. XIX, fotocredit: MNEIN FB 24108-129</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Mihai Dohothttp://www.blogger.com/profile/15863316284167684834noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203116047283887645.post-78388007192481810902018-03-07T13:55:00.003-08:002018-03-08T08:10:28.110-08:00FOTOGRAFII ȘI MAEȘTRI AI FOTOGRAFIEI ÎNTR-UN ALBUM INEDIT DIN COLECȚIILE MNEIN<div style="text-align: right;">
<i><span style="font-size: x-small;">(material publicat în Buletinul Ştiinţific MNEIN. </span></i></div>
<div style="text-align: right;">
<i><span style="font-size: x-small;">Revistă de Etnografie, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie, </span></i></div>
<div style="text-align: right;">
<i><span style="font-size: x-small;">fascicola Etnografie şi Muzeologie, serie nouă, </span></i></div>
<div style="text-align: right;">
<i><span style="font-size: x-small;">vol. 25(38), Chişinău, 2016, p.177-187)</span></i></div>
<br />
<b>Albumul de fotografii – carte de vizită a fotografului și atelierului fotografic.</b><br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Într-o lume în care adevăratele valori rezistă prin secole, patrimoniul
muzeal revine în atenția elitelor sociale și culturale, ca un factor
catalizator al identității naționale, care nu și-a pierdut niciodată din
actualitate, ba din contra, reprezintă o pârghie pentru a putea mișca
spre bine starea de lucruri.<b> </b></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9eEQAso915l4gutTfv9e_FBKUjaYOHyaD6ULxZ19yEeU98RhVORX-lgEWR20HviFGc4Ve8yJ1GoZ5zPnpYk1Vgshmq-N4ZSq1w53YPAqWU9vixro88j3mA3I60P7b7hglr31b3HCtCLPf/s1600/imaginea+1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="780" data-original-width="1170" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9eEQAso915l4gutTfv9e_FBKUjaYOHyaD6ULxZ19yEeU98RhVORX-lgEWR20HviFGc4Ve8yJ1GoZ5zPnpYk1Vgshmq-N4ZSq1w53YPAqWU9vixro88j3mA3I60P7b7hglr31b3HCtCLPf/s400/imaginea+1.jpg" width="560" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig 1. Albumul fotografic expus la Vernisajul „Aventură în lumea fotografiei (sec. XIX-XX)”.</b></span> </div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală contribuie la construirea și promovarea identității culturale, prin patrimoniul său care cuprinde importante colecții de țesături și covoare, vestimentație și port popular, obiecte de uz casnic, obiecte de artă populară, unelte, piese de mobilier, cunoscute mediului științific și publicului. Până în prezent, mai puțin a fost pusă în valoare colecția de imagini fotografice și negative, destul de numeroasă și valoroasă. Ca gestionar al colecției de documente audiovizuale a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, mi-a revenit onoarea, pe care numeroși cercetători ar fi dorit s-o aibă, de a cunoaște îndeaproape valorile acestei colecții.<br />
<br />
<a name='more'></a><br />
Imaginea fotografică, pe diferite suporturi, are un rol aparte în exprimarea bogăției și valorii deosebite a patrimoniului muzeal. Aproximativ 5% din colecțiile muzeale revin fotografiilor pe suport de hârtie, ceea ce reprezintă în jur de 12.000 de unități de păstrare. Este impresionant și fondul de negative fotografice, constituit odată cu organizarea muzeului la 1889, important atât ca număr de piese, vechime, reprezentativitate, cât şi ca valoare istorică, patrimonială. Baza de date a imaginilor păstrate în depozitele muzeului este foarte mare şi variată ca tematică, funcţionalitate şi utilitate academică. Aici trebuie să precizăm că cele mai vechi documente fotografice datează din perioada întemeierii muzeului în 1889, însă în colecție sunt piese mult mai vechi, astfel încât acest patrimoniu punctează istoria apariției fotografiei în spațiul basarabean și cea a dezvoltării ei până în prezent. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Au contribuit la constituirea colecțiilor mai mulți muzeografi. Primii gestionari ai patrimoniului Muzeului Zemstvei Guberniale din Basarabia, Franz şi Albina Ostermann, au fost și fotografi. Ei au pus baza acestor colecții, incluzând în ea clişee ce surprind etapele construcţiei clădirii muzeului, vederi ale localităţilor rurale şi urbane, exponate taxidermice executate de aceştia, precum și numeroase imagini etnografice ale drumurilor, podurilor, peisajelor culturale etc. Interesul muzeografilor pentru domeniul imaginilor fotografice a coincis cu răspândirea fotografiei în Europa și în spațiul nostru. Astfel încât patrimoniul fotografic al muzeului constituie o sursă foarte relevantă în recuperarea istoriei fotografiei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Despre etapele de început ale fotografiei în Basarabia a scris Dr. Elena Ploșniță, în cartea sa Fotografia basarabeană [13], punând în valoare activitatea primelor ateliere, primilor fotografi și realizările acestora. Revista „ART-hoc” (Chișinău) a dedicat un număr special temei fotografiei, elucidându-i parcursurile, inclusiv debutul acesteia în spațiul nostru cultural [6]. Dintr-o altă perspectivă s-a referit la istoria fotografiei în Basarabia Mihai Potârniche, albumul său propunând o viziune de ansamblu asupra evoluției domeniului până în prezent <b>[10, p. 9]</b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Între obiectele ce alcătuiesc patrimoniul fotografic, prezintă interes albumele de fotografii, care prin definiție au rostul de a păstra și prezenta imagini după teme, perioade, deținători etc. Într-un studiu consacrat fotografiei, ca sursă etnografică, Dr. Olga Lukianeț s-a referit la albumul familiei sculptorului Alexandru Plămădeală și Olga Plămădeală, păstrat la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală <b>[18, p. 64-70]</b>. Cercetătoarea remarca faptul că scrisul cu lumină este o sursă de informație importantă, ce ne permite să reconstruim istoria vieții de zi cu zi, acoperind arealul tradițional al diferitor grupuri sociale, etnice, culturale, fotografia fiind un adevărat „document de viață” <b>[18, p. 69]</b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În această lucrare, am ținut să prezentăm un album de fotografii, cel mai expresiv dintre toate albumele de profil păstrate în patrimoniul muzeal. Este un album-model de fotografii, de la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX, care a aparținut unui fotograf local, iar ulterior a fost moștenit de descendenții familiei, în final, intrând în patrimoniul muzeal. Albumul era ca o carte de vizită, foarte convingătoare, privind oferta fotografică și abilitățile fotografului. După noi, încununarea succesului activităţii unui atelier sau al unui maestru al fotografiei, oriunde s-ar fi aflat el, era realizarea albumelor cu imagini reuşite, pe care le-a surprins într-o anumită perioadă a activităţii. O adevărată carte de istorie în imagini, una conștientizată, dorită să rămână în atenția lumii prin fotografii. Ideea acestor albume a pornit din Occident și a ajuns inclusiv în Basarabia, facilitând în bună parte relația fotograf-client, dar și promovarea culturii fotografiei în timp, stimularea răspândirii ei în societate și dezvoltarea acestui gen de artă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vom aduce câteva exemple privind rolul albumelor chiar de la debutul fotografiei ca artă. Pe parcursul sec. XIX, au fost create mai multe albume cu imagini de pe câmpul de luptă. Carol Popp de Szathmári (1812-1887), pictor și fotograf român de origine maghiară, participă cu albumul său fotografic la Expoziţia Universală de la Paris, din 1855, fiind remarcat și obținând distincţii. În anul 1856, pionierul fotografiei britanice și primul fotograf recunoscut de război, Roger Fenton, dă publicităţii trei volume, cunoscute sub diverse titluri, precum: Întâmplări din viaţa în campament, Portrete istorice sau Peisaje şi vederi fotografiate în Crimeea, în timpul primăverii şi verii anului 1855. Ecourile acestor performanțe au stimulat apariția altor albume.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgc_qLSOUu83V4aoroD62mA_IDPQs5yCNxzVEpcaRO5LkDiFruiTSYHhabxKl59k-kMShBqoZkX5OV5DYw0pkpEBJjaSN0WOW1jd_i6E0ErD_-WcQaO1scpX2oYVM1t0oEhhmA2x7ckPeFw/s1600/imaginea+2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="335" data-original-width="576" height="232" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgc_qLSOUu83V4aoroD62mA_IDPQs5yCNxzVEpcaRO5LkDiFruiTSYHhabxKl59k-kMShBqoZkX5OV5DYw0pkpEBJjaSN0WOW1jd_i6E0ErD_-WcQaO1scpX2oYVM1t0oEhhmA2x7ckPeFw/s400/imaginea+2.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: x-small;">Fig. 2. Album fotografic din timpul Războiului civil American (1861-1865).</span></b> </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În Statele Unite, fotograful Alexander Gardner, iniţial colaborator al lui Mathew B. Brady, unul dintre primii fotografi americani, de care s-a despărțit pentru a lucra pe cont propriu, a strâns o bogată documentaţie, fotografiind pe câmpurile de luptă de la Antietam şi Gettysburg, în timpul Războiului Civil din SUA (1861-1865). În anul 1865, la editura lui Philip şi Solomon din Washington, a apărut un carnet de schiţe fotografice din război, purtând semnătura lui Gardner <b>[12]</b>. După încheierea ostilităților de la sud de Dunăre, din timpul războiului de Independență al României (1877-1878), Szathmári editează elegantul album Suvenir din Resboiu 1877-78, iar Franz Duschek – pe cel intitulat: Resboiu 1877-78.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Astfel, se instituie moda albumelor, fie ele cu fotografii, fie cu desene sau planșe litografiate, deschizând în acest mod epoca marilor sinteze ilustrate, ce va dăinui până după prima conflagrație mondială. Tot în anul 1878, Victor von Strantze adună majoritatea gravurilor apărute în revista Illustrirte Zeitung din Leipzig şi editează volumul Illustrirte Kriegs-Chronik: Gedenkbuch an den russisch-türkischen Feldzug von 1876-1878 [Cronica de război ilustrată: Carte memorială din campania ruso-turcă din 1876-1878]. Asemenea tomuri comemorative încep să fie tipărite şi cu ocazia comemorării anumitor evenimente: la 50 de ani de la Revoluția din 1848, la Budapesta apare volumul O mie opt sute patruzeci şi opt. Istoria revoluţiei maghiare din 1848-49 în imagini <b>[7, p. 28]</b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La 25 de ani de la încheierea conflictului fratricid dintre nordul şi sudul american, apar două volume impozante, vizând condiția soldatului în războiul civil. Este o istorie ilustrată a conflictului din anii 1861-1865 <b>[16]</b>, iar fostul reporter de front al periodicului Leslie's Illustrated Newspaper, Edwin Forbes, dă publicităţii tomul După treizeci de ani – Amintirile unui artist al Războiului Civil, care impresionează atât prin textul memorialistic, bogat în informaţii, cât şi ilustrațiile ample. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În anul 1902, la Editura I.V. Socec din București, apare micul album al Războiului de Independență, la 25 de ani de la dobândirea acesteia, compus din fotografiile lui Carol Szathmári, Franz Duschek şi Andreas D. Reiser, precum şi din reproduceri ale picturilor cu subiect batalist, inspirate de acea campanie şi datorate lui Johann Nepomuk Schonberg şi Oscar Obedeanu <b>[7, p. 30]</b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxm2VRv0UE7aQ7yCqxf5Y4J2atNsUuYPFCZYUjnMqSVMjU4W1Nt8f4Gfcx7w1SqeRDNibL3X-2YFehS7u8Eipl6fFH518rrlCRK4T2S9Au2lka2FAm1_Nhr3KL3c_3lTkIPOPsJ51WQl2z/s1600/imaginea+3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="655" data-original-width="800" height="327" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxm2VRv0UE7aQ7yCqxf5Y4J2atNsUuYPFCZYUjnMqSVMjU4W1Nt8f4Gfcx7w1SqeRDNibL3X-2YFehS7u8Eipl6fFH518rrlCRK4T2S9Au2lka2FAm1_Nhr3KL3c_3lTkIPOPsJ51WQl2z/s400/imaginea+3.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: x-small;">Fig. 3. Album cu fotografii, tip carte de visite, cu figuri proeminente ale Erei Războiului civil American.</span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A.I. Denier este primul dintre pictorii academiști care şi-a deschis un atelier ce se deosebea de altele prin măiestrie artistică. La el au lucrat şi s-au perfecţionat iluștrii fotografi Kramskoi, Radlov, Sokolov şi Griner. Atelierul lui Denier avea mare succes în cercurile pictorilor din Sankt-Petersburg. Primele fotografii ale multor scriitori, pictori şi artişti ai timpului aparțin lui Denier. În anul 1865, acesta a editat Albumul portretelor fotografice ale personalităților celebre din Rusia <b>[21, p. 15]</b>. Lucrările portretistice ale lui Denier, ca şi ale lui S. L. Leviţki, fotograful de curte al țarului, au obţinut cele mai înalte premii la expoziţiile fotografice din Imperiul Rus şi la cele internaţionale.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În cea de-a doua jumătate a sec. al XIX-lea, tematica fotografiilor s-a extins simţitor. Pe lângă portrete şi peisaje, au apărut şi imagini cu subiecte istorice. La acestea se referă şi albumul lui A.D. Ivanov Campania balcanică 1877-1878 <b>[19, p. 8]</b>. Acest fotograf ce locuia la stația Gavrilovka, de pe calea ferată Harkov-Azov, a creat din propriile fonduri un laborator ambulant şi s-a dus pe front. Împreună cu armata rusă, a trecut prin România şi a ajuns în Bulgaria. Din albumul acestuia fac parte 170 de fotografii – imagini ale localităţilor pe unde a călătorit, ale taberelor militare, câmpurilor de luptă, ale regimentelor, echipelor sanitare, portretele participanților la operațiile militare şi ale locuitorilor din zonă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Așa cum aminteam mai sus, prin pozele din 1854, făcute pe frontul de la Dunăre, în timpul Războiului Crimeii, Szathmáry devine primul fotograf de război din lume, lucru puţin cunoscut pe plan mondial. Ca să înțelegem impactul fotografiei asupra contemporanilor, trebuie să amintim că Szathmáry a alcătuit un album cu 200 de fotografii, în câteva exemplare, pe care îl oferea capetelor încoronate ale țărilor participante direct sau indirect la conflictul menționat. Astfel, a fost primit personal, printre alţii, de Regina Victoria a Marii Britanii, de împăratul habsburgic Franz Joseph, de Napoleon III, de sultanul turc Abdul Aziz şi de Regele Victor-Emanuel II al Sardiniei. Aceste întâlniri au fost adevărate evenimente. De exemplu, Societatea Fotografică din Paris a anunțat cu pompă sosirea lui şi întrevederea cu Napoleon III. În unele cazuri, audiențele s-au prelungit ore întregi – scrie unul dintre biografii lui, Adrian-Silvan Ionescu –, pentru că monarhii erau extrem de curioși să vadă aceste mărturii vii de pe front, precum şi portretele generalilor şi ofiţerilor. Ironia sorții a făcut ca niciunul dintre albumele cu Războiul Crimeii să nu supraviețuiască. Doar câteva fotografii disparate au rămas în diverse colecţii <b>[5]</b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginile realizate de frații Milton și Ianaki Manakia constituie valoroase documente ce reflectă viaţa tradiţională a comunităților românești de la sud de Dunăre. Multe dintre fotografiile respective au fost adunate în Albumul etnografic macedo-român. Tipuri, porturi şi localități ale aromânilor, tipărit la Paris, la Imprimeria L. Delye, în anul 1903. Valoarea etnografică a acestor fotografii a fost recunoscută de contemporanii români. În anul 1906, profesorul universitar și istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaş a achiziționat 200 de fotografii pentru viitorul Muzeu al Țăranului Român <b>[9]</b>, iar mai târziu 5 albume, cuprinzând imagini realizate de frații Manakia, au ajuns în colecţia Bibliotecii Academiei Române. Dar cea mai mare recunoaştere au adus-o domeniului reproducerile fotografiilor lor în lucrări ştiinţifice.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Primul album fotografic atestat în Basarabia este cel din familia lui Serghei Lazo. Acesta amintea, în jurnalul său, că familia a păstrat un album cu fotografii din anii 1854-1865, executate în atelierul fotografului al lui Eduard Glewski. Însă până în zilele noastre s-au păstrat doar câteva din fotografiile cu marca acestui maestru, două dintre acestea aparținând familiei fabulistului basarabean Ioan Sârbu. Prima este datată cu anul 1864, Ioan Sârbu fiind reprezentat cu fratele său, Mihail, iar a doua – din 1865, împreună cu mama, Smaranda <b>[6, p. 3</b>].</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0NFBQmgHIa4ocrdLnIyO2rs7eABx5NvK9ip9J4RWsnk91O26JB265nApIQGpNBeB8-5XRtIKFF7n4ueA4STLiYATjLfIkqxGBnuOxyKgxyxPKpzMUxqRxzwoY-Iic6zBiuICsRCqCUeVA/s1600/imaginea+4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="780" data-original-width="1170" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0NFBQmgHIa4ocrdLnIyO2rs7eABx5NvK9ip9J4RWsnk91O26JB265nApIQGpNBeB8-5XRtIKFF7n4ueA4STLiYATjLfIkqxGBnuOxyKgxyxPKpzMUxqRxzwoY-Iic6zBiuICsRCqCUeVA/s400/imaginea+4.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: x-small;">Fig. 4. Primele imagini ale Chișinăului, 1867, expuse în cadrul expoziției „Aventură în lumea fotografiei (sec. XIX-XX)”. </span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Din aceiaşi ani provin şi primele vederi ale Chişinăului când, probabil, cu ocazia venirii țariței Maria Alexandrovna, a fost invitat din or. Moghilev-Podolsk (Movilău – oraș, în acea perioadă, majoritar românesc) fotograful Iosif Kordâş, pentru a înveșnici acest eveniment. Precum putem observa pe verso-ul fotografiilor semnate de el, fotograful a surprins imagini elocvente ale orașului, care actualmente se găsesc atât în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, cât şi în cel al Muzeului Național de Etnografie şi Istorie Naturală.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La cercetarea mai atentă a acestor exponate muzeale, cred oportun să menţionez că acestea ar fi putut face parte dintr-un album. Un prim argument, în acest sens, este faptul că imaginile, imprimate pe o foiță fotografică fină, sunt lipite pe ambele părţi ale unui carton subţire de culoare maro. Acesta din urmă prezintă urme de prindere pe la margini. Pentru a face mai multe constatări referitor la aceste imagini, consider că este nevoie de a studia aceste fotografii prin prisma laboratorului de expertize criminalistice.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În spațiul basarabean, cele mai cunoscute sunt albumele executate începând cu sfârșitul anilor ’70 ai sec. al XIX-lea. Odesitul de origine turcă Jan Antonopoulo a fost martor al construcţiei căii ferate militare Bender-Galaţi, începută la 24 iulie şi terminată la 4 noiembrie 1877, construcție care a durat doar 58 de zile. Fotograful a realizat la acest subiect peste 300 de imagini cu dimensiunile 18×24 cm, preferând fotografia în sepia. Circa 100 dintre aceste imagini au constituit obiectul unui remarcabil album. La 25 octombrie 1879, urmare a îmbolnăvirii, fotograful își întrerupe activitate <b>[1, p. 90]</b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
J. H. Raulle, din Odessa, de origine franceză, fotograf şi etnograf, practica fotografia de gen şi a călătorit cu aparatul în spate prin Ucraina şi Basarabia [20, p. 45], executând mai multe fotografii impresionante. La sfârşitul anilor ’70 ai secolului XIX, el a editat un album cu 224 de imagini din viaţa socială a Ucrainei şi a Basarabiei, de fapt, un album cu tematică etnografică, premiat la Expoziţia Universală din 1878, de la Paris. În perioada războiului ruso-turc din 1877-1878, J. H. Raulle a realizat fotografii de pe câmpurile de luptă, precum și în România şi în Bulgaria. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A.D. Ivanov a fotografiat şi în Basarabia zeci de unităţi militare, soldați în timpul luptelor şi în puţinele momente de odihnă. Din arhiva sa fotografică fac parte şi portrete de împărați sau de generali de armată. Fotografiile din campania militară, în total 170 de exemplare, le-a adunat într-un album, Zabalkanskii pohod 1877-1878 [Campania din Balcani 1877-1878], pe care îl putem răsfoi în colecţiile muzeale ale mai multor instituţii de profil din republica noastră, din Rusia şi România.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În anul 1889, Pavel Kondraţki realizează primul album fotografic ce se intitula Imagini ale Chişinăului şi împrejurimilor sale, însumând 120 de fotografii ale locului şi oamenilor, inclusiv 41 de poze de la Expoziţia Agricolă şi Industrială din 1889, de la Chişinău. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A. Greculov, fondator al Muzeului Zemstvei din Bender, era şi el un pasionat al fotografiei. Se pronunța pentru utilizarea cât mai largă a acesteia ca ilustrație de carte. Cu concursul său, au apărut în anul 1916 albumele Prin Basarabia şi Ciobanii. Albumele au apărut sub redacția lui G. I. Tanfilev, profesor la Universitatea din Odessa, fiind tipărite pe hârtie cretată şi montate pe carton fin. A. Grekulov este primul fotograf din Basarabia, care a realizat fotografii de revistă <b>[10, p. 9]</b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
M. Kraevski, fotograf din Odessa, după ce s-a aflat un timp prin Basarabia, unde a realizat zeci de imagini, a editat un album cu fotografii etnografice din spaţiul dintre Prut şi Nistru <b>[8, p. 87</b>].</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
S. Lenker, un alt fotograf de la noi, la 1900 a fotografiat diverse aspecte din viaţa Regimentului 53 Infanterie, încartiruit la Chişinău, pe care le-a inserat într-un frumos album, ce poate fi găsit şi astăzi în unele familii şi colecţii publice <b>[13, p. 34]</b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fotograful M. Greim, din Kameneţ-Podolsk, a fotografiat în satele din nordul Basarabiei, adunând fotografiile într-un album, care a fost donat în 1889 Societăţii Imperiale de Geografie din Rusia, în legătură cu jubileul de 50 de ani al înființării acestei societăți. Albumul includea 175 de imagini cu chipuri de basarabeni – țărani, vânzători ambulanți, evrei, ţigani <b>[13, p. 86]</b>. Cópii ale acestor fotografii se păstrează și în colecția Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O bună parte dintre aceste imagini, executate cu o măiestrie deosebită, au fost colectate sau achiziţionate de la locuitorii capitalei, dar şi de la cei din spaţiul pruto-nistrean. În împrejurări deocamdată prea puţin elucidate, aceştia au intrat în posesia unor fotografii şi albume fotografice ce reflectă războiul ruso-turc din 1877-1878<b> [2]</b>, războiul ruso-japonez din 1904-1905 <b>[3]</b>, Primul Război Mondial <b>[4]</b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
S-au păstrat unele albume ale vechilor ateliere fotografice, având pe lângă funcţia de raportare a lucrului executat pe parcursul anului către conducerea de stat, şi cea de etalare a măiestriei fotografice. Albumele cu copertă din piele erau poleite cu aur şi încrustate cu diferite pietre scumpe, iar fotografiile ce trădau moda timpului ne prezintă, până acum, chipuri de oameni, numele cărora, de cele mai multe, ori nu le regăsim în nici un registru. Paginile din carton erau frumos ornate cu elemente geometrice şi decor cu motive florale, zoomorfe sau antropomorfe.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Interesul pentru fotografie a fost manifestat în mod constant, încă de la pătrunderea ei în spațiul basarabean, atât din partea nobilimii locale, cât și a protagoniștilor noii arte, care veneau din alte state. Însă, treptat, se poate observa și o turnură de interese în sens invers a reorientare a intereselor elitelor sociale locale, care aveau pasiune pentru domeniu, spre marile centre culturale europene, precum Parisul, Viena sau Sankt-Petersburgul. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>2. Un album fotografic al elitelor europene, de la sf. sec. XIX – înc. sec XX, din patrimoniul MNEIN.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGQbaRx1P2-qLggtUlynCCg9LlwTLe35h0WJk9UB8EN-QCCfjZdeyun_mH-Y1_M_Gl85XutbWyVZtYHGZrlaz3Vk-tN0Rw0vlqcv_KbmA3YAVCdg8kGKPekuGEXXUqkUEmulyFEkqGH-84/s1600/imaginea+5.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGQbaRx1P2-qLggtUlynCCg9LlwTLe35h0WJk9UB8EN-QCCfjZdeyun_mH-Y1_M_Gl85XutbWyVZtYHGZrlaz3Vk-tN0Rw0vlqcv_KbmA3YAVCdg8kGKPekuGEXXUqkUEmulyFEkqGH-84/s400/imaginea+5.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4mEEpCiPFcTrM7sTKijPvclokVD7CKOh2lc3JkvD8dfVC5ElXvL6mdsP1po17edD0hb8vPcpnDCpNYsVb9dSLNjPYTak2EYrdHIQFISTkyo-LrIn8910wzAioA-ssUk5e3JkZxHAhe0hJ/s1600/imaginea+6.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4mEEpCiPFcTrM7sTKijPvclokVD7CKOh2lc3JkvD8dfVC5ElXvL6mdsP1po17edD0hb8vPcpnDCpNYsVb9dSLNjPYTak2EYrdHIQFISTkyo-LrIn8910wzAioA-ssUk5e3JkZxHAhe0hJ/s400/imaginea+6.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfv-DAn5BUbVhAe_ANXvjRBPEX8XM0Zjh8RwLAGFJpz3-PU911m7t0dgPfAKhiwd-W6KlimtHcWsp31tUv-NEugBMavLkrC1BgQ3dL8mKkNZl7yS2keBcXImodZYaiUTABICDdqumT4wPL/s1600/imaginea+7.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfv-DAn5BUbVhAe_ANXvjRBPEX8XM0Zjh8RwLAGFJpz3-PU911m7t0dgPfAKhiwd-W6KlimtHcWsp31tUv-NEugBMavLkrC1BgQ3dL8mKkNZl7yS2keBcXImodZYaiUTABICDdqumT4wPL/s400/imaginea+7.jpg" width="300" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiC5FMupbhUq3xDblH6oP2r7j8XZjTyH6CF_8YcP-Lal2V_3HehAeQ1HYS7rqZSe36QIHJGn3oV8WXCrExWCAdHDhh1YTYC9wmfvIzjiDpPnO3CmU5SW_mYhFJYBMr2gJnnbDdD0KhYGMX/s1600/imaginea+8.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiC5FMupbhUq3xDblH6oP2r7j8XZjTyH6CF_8YcP-Lal2V_3HehAeQ1HYS7rqZSe36QIHJGn3oV8WXCrExWCAdHDhh1YTYC9wmfvIzjiDpPnO3CmU5SW_mYhFJYBMr2gJnnbDdD0KhYGMX/s400/imaginea+8.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 5-8. Caracteristicile exterioare ale albumului. MNEIN FB-24108.</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Albumul fotografic la care mă voi referi în continuare a fost cumpărat de muzeu în anul 1990 de la o doamnă în vârstă care, în perioada țaristă, a locuit în casa unei familii nobiliare din Chișinău. Odată cu evenimentele din 1917, nobilii au emigrat în Franța lăsând, în condiții încă puțin elucidate, o bogată moștenire foștilor angajați. În aceste condiții, doamna a obținut acest album fotografic și alte câteva piese fotografice de epocă, acum aflate în expoziția de bază a muzeului, Natura. Omul. Cultura.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Albumul de fotografii are dimensiunile de 30×5×25 cm. Este prevăzut cu o copertă acoperită (încrustată) cu pietre de sidef, în formă de romb (38 unități) și triunghi (11 unități), dispuse regulat pe perimetrul acesteia. De pe prima copertă lipsesc 34 pietre de sidef, în formă de romb, și 15 pietre de sidef, în formă de triunghi. Pe la margine, coperta este încrustată cu pietre de abalone (haliotis) din care lipsesc 9 unități. Albumului îi lipsește coperta din spate, care, presupunem că, la fel, ar fi fost încrustată cu pietre de sidef și abalone. Cotorul albumului este învelit cu piele vopsită în roșu, cu ornament în timbru sec, cu figuri romboidale și cuvântul „Album” care este scris cu litere latine și orientat cu picioarele în sus.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Piesa are 50 de pagini, cu câte 4 spații libere (sloturi), pentru a fi introduse fotografii tip carte de visite, pe ambele părți ale fiecărei foi de carton. Acestea din urmă sunt poleite cu aur, pe la margini. Conține un forzaț, o foaie de gardă și foaie de titlu, pe care este scris în limba engleză, cu litere mari, pe întreaga foaie: „Photographic Album”. Pe cealaltă parte a foii de titlu este scris indexul albumului, având 200 de numere care, spre regret, nu au fost completate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Albumul conține 191 de imagini portretistice, în format carte de visite, cu 209 persoane, dintre care 121 de bărbați, 67 de femei și 21 de copii. Această reprezentativitate gender corespunde, după toate probabilitățile, rolului acestor grupuri în societate. În rândul bărbaților, putem remarca 25 de militari și un portret de preot. Diferența dintre numărul de persoane întipărite în imagini și în fotografii se explică prin faptul că, în 16 dintre acestea, sunt prezenți părinții cu copii lor, soții cu soțiile sau prietenii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Fotografiile au fost realizate în 22 de orașe din Europa, Imperiul Rus și Basarabia, dar ținem să specificăm că 58 dintre aceste fotografii ale albumului, în afară de portretele propriu-zise, nu au scrise pe ele localitatea unde au fost executate. Pe de altă parte, în acest album și-au lăsat amprenta măiestriei scrisului cu lumină 67 de artiști fotografi. Însă, cum am remarcat și puțin mai sus, 53 de imagini au rămas fără semnătura autorilor. Încă nu știm cu exactitate istoria apariției acestor fotografii în Basarabia, dacă sunt rezultatul unor călătorii ale boierilor moldoveni în Occident sau ale vizitelor prietenilor acestora în spațiul pruto-nistrean. Dar un lucru este clar: în ciuda vicisitudinilor vremii, legăturile culturale cu Occidentul european s-au păstrat și au evoluat în timp.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dintre curiozitățile albumului, pe care țin să le accentuez, sunt și imaginile executate de Felix Nadar – legenda fotografiei universale, pe numele său adevărat Gaspard-Félix Tournachon (1820-1910), între altele, caricaturist și pionier aeronautic francez. Félix Tournachon a început prin a studia medicina, devenind apoi jurnalist și romancier. El a fost cunoscut mai întâi prin caricaturile executate personalităților din Paris, care se regăseau în diverse ziare, de exemplu, în Journal amusant, Le Charivari sau Revue Comique, ultima înființată de el însuși în 1849. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIow_ZH_K_aJ7cqbNEnywLYZ3OLVqhCnDvvc95DX_qMHab1ULErS-BRkYvdLh1CefawrunEsM0YXjKdQfhTA7-QFTfL_6y3z9cQL5g7zAdyWZTZuOBVSLHL9-NFF1-PvOY1TOIblBBAGen/s1600/imaginea+9.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1018" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIow_ZH_K_aJ7cqbNEnywLYZ3OLVqhCnDvvc95DX_qMHab1ULErS-BRkYvdLh1CefawrunEsM0YXjKdQfhTA7-QFTfL_6y3z9cQL5g7zAdyWZTZuOBVSLHL9-NFF1-PvOY1TOIblBBAGen/s400/imaginea+9.jpg" width="253" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqUK2Tz5l-1urM0mwzhtQ6H2DhCg8hgqfE6J0E4BItT8LK5tzxlIl_WIc6yv011-X7kZc5IlKVvXYkGLDQxdDtfpOR4o-oenuWICmpb4Qc0YVTLXyMlTTG5dftdOlseIYuly1POWk9IxgI/s1600/imaginea+10.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1007" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqUK2Tz5l-1urM0mwzhtQ6H2DhCg8hgqfE6J0E4BItT8LK5tzxlIl_WIc6yv011-X7kZc5IlKVvXYkGLDQxdDtfpOR4o-oenuWICmpb4Qc0YVTLXyMlTTG5dftdOlseIYuly1POWk9IxgI/s400/imaginea+10.jpg" width="251" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 9-10. Fotografie executată de Gaspard-Félix Tournachon.</b></span> </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilFAi3pt4G9df-N3V0zWwzdoax5rqcYZt8h3Eq9uK_yKC81DXZ9k4IpBcPDwiKmG9kljpHqRzRn_M8ko_lJ8sIGZcttuugJBgvOR_lo4bHrWcLyxRfZDMwLz1FRZMJdyi4KjDN68v2TMtH/s1600/imaginea+11.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="827" height="307" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilFAi3pt4G9df-N3V0zWwzdoax5rqcYZt8h3Eq9uK_yKC81DXZ9k4IpBcPDwiKmG9kljpHqRzRn_M8ko_lJ8sIGZcttuugJBgvOR_lo4bHrWcLyxRfZDMwLz1FRZMJdyi4KjDN68v2TMtH/s400/imaginea+11.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: x-small;">Fig. 11. Alexandre Dumas tatăl, 1856. Fotografie de F. Nadar<i>.</i></span></b> </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După anul 1852, Nadar a deschis un atelier fotografic care a ajuns a fi destul de prolific. În cadrul acestuia, fotograful a început să experimenteze procedee de obținere a imaginilor fotografice cu ajutorul iluminării electrice (în anul 1879, experimente similare a întreprins și Serghei Leviţki, în Imperiul Rus). Nadar a fost un cunoscut experimentator, în acea perioadă, inclusiv a aparatelor de zbor. A inventat un asemenea aparat, a întreprins cu balonul numit Le Géant mai multe călătorii <b>[22]</b>, cu ajutorul căruia a străbătut distanța dintre Paris și Hanovra. Cu acea ocazie, el a făcut primele fotografii aeriene ale Parisului, pe care le-a prezentat în mod metodic, în cererea de patent pentru un Nouveau système de photographie aérostatique din 1858 <b>[25]</b>. Lui îi aparțin, de asemenea, primele fotografii făcute cu lumină artificială în subteran, publicate într-o culegere din anul 1861, care ilustra catacombele Parisului <b>[23]</b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgH1Ek5ufzQIRja8m7sWq8R0dtQhRALTolB2DcAGxcHVxyu9l3yxatysywCuCOVK4__eTZouyFjc6cF9tYr553QUsfQIntcJGEI0LiJYFiHMz-FKX-3YuE1VEaQ5rZzWt12H4SJISvLqP2b/s1600/imaginea+12.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="665" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgH1Ek5ufzQIRja8m7sWq8R0dtQhRALTolB2DcAGxcHVxyu9l3yxatysywCuCOVK4__eTZouyFjc6cF9tYr553QUsfQIntcJGEI0LiJYFiHMz-FKX-3YuE1VEaQ5rZzWt12H4SJISvLqP2b/s400/imaginea+12.jpg" width="258" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 12. Felix Nadar în gondola balonului, circa 1863.</b></span><i> </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Lui Nadar i se datorează unele din cele mai celebre portrete fotografice ale personalităților de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Datorită producției de masă, portretele sale par azi oarecum stereotipe, dar se disting prin depășirea canonului de înfrumusețare a vremii, prin stafaje și retușuri. Celebrul pictor francez Edgar Degas a folosit fotografii executate de Nadar ca mijloc de inspirație pentru unele din compozițiile sale <b>[24]</b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă un maestru al imaginii, precum Nadar, era cunoscut în Basarabia, pe drept cuvânt, putem presupune că și alți reprezentanți de vază ai noii arte, de talia acestuia, să fie prezenți prin creațiile lor în album. Un exemplu relevant, în acest sens, este o fotografie semnată de Disderi – un alt nume greu, deja într-o adevărată industrie a scrisului cu lumină.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
André-Adolphe-Eugène Disdéri (1819-1889) a fost și el un fotograf francez care și-a început cariera lucrând cu daghereotipul însă și-a câștigat faima după ce și-a patentat propria versiune a tipului de fotografie, cunoscută ulterior sub numele de carte de visite <b>[28]</b>. Disdéri și-a început activitatea, la fel ca Nadar, îmbrățișând mai multe ocupații, iar printre altele studiind și artele frumoase. Ca autor de dagherotipuri acesta și-a început activitatea în Brest, prin anul 1848, iar pe la sfârșitul lui 1852 s-a mutat la Nîmes. El a fost ajutat în lucrul său de alți doi maeștri ai fotografiei: Joseph Jean Pierre Laurent și Edouard Boyer, cu experimente în domeniul chimiei. După aproape un an, el se mută din Nîmes la Paris, unde a ajuns mult mai aproape de clienții săi și de subiectele fotografiilor de tip carte de visite <b>[15, p. 14-15]</b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiK0K30Y0s-OBvPTOPHZYvszGk2QBMY_1BqZpxCfEDIfLlRjvMup7LCXB58sMw2izyYdrmdM1-64fG5CH1p0etGs7fgZSOgCnxH1sXzwOGhtWgbpZbpWzKxMdrzQwHKXEWED6efG-2nOptM/s1600/imaginea+13.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1264" data-original-width="752" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiK0K30Y0s-OBvPTOPHZYvszGk2QBMY_1BqZpxCfEDIfLlRjvMup7LCXB58sMw2izyYdrmdM1-64fG5CH1p0etGs7fgZSOgCnxH1sXzwOGhtWgbpZbpWzKxMdrzQwHKXEWED6efG-2nOptM/s400/imaginea+13.jpg" width="237" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTM2qn2BJaUhprCJxDKNHYVxBCHVga3fW4W58gzfvUyFAFaa79BLRCD0uD_BEPjWr_EJO8UEXw8iZ2Z0CikfIFCyZjGnl9yx6PLAtnwrAjJ5lN_ssrIxMbOzX0DltsQnRBhq-2qg7dZ07i/s1600/imaginea+14.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1280" data-original-width="756" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTM2qn2BJaUhprCJxDKNHYVxBCHVga3fW4W58gzfvUyFAFaa79BLRCD0uD_BEPjWr_EJO8UEXw8iZ2Z0CikfIFCyZjGnl9yx6PLAtnwrAjJ5lN_ssrIxMbOzX0DltsQnRBhq-2qg7dZ07i/s400/imaginea+14.jpg" width="236" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: x-small;">Fig. 13-14. Fotografie realizată de André-Adolphe-Eugène Disdéri.</span></b> </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La 27 noiembrie 1854, Disdéri a patentat sistemul de imprimare a zece fotografii pe o singură hârtie fotografică. Noutatea repede a făcut înconjurul lumii. Potrivit unui oaspete din Germania, studioul lui Disdéri a ajuns „un adevărat Templu al Fotografiei – un loc unic al eleganței și al luxului. Într-o singură zi, acesta putea să vândă fotografii în valoare de câteva sute de franci” <b>[14, p. 8]</b>. Faptul că imaginile fotografice puteau fi reproduse mult mai ieftin și într-o cantitate considerabil mai mare a constituit și începutul declinului daghereotipiei, iar în rezultat, acest tip de fotografie a căpătat o popularitate enormă atât în Europa, cât și în Statele Unite ale Americii <b>[27]</b>. Marele Nadar, fiind într-o adevărată competiție cu Disderi, scria în cartea sa autobiografică, Quand j'étais photographe, despre apariția cărții de vizită a lui Disderi: „A însemnat un dezastru. În orice caz trebuia să cedezi: să urmezi trendul sau să te dezici de ceea ce faci” <b>[26]</b>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_5j0oYa-SI_B4gw4DW7Cd5WR4M9YkPPYIyYHc1bHBel3EZ3uXK2YTrPeB1H10_ysn3b4Apll1kx0tlUnZG19jIZfY8j8YgS5UxsfFdXDGwvTnuodha_fNC7MyoPaX4FTpi4sqEyX9EpWM/s1600/imaginea+15.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="957" height="333" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_5j0oYa-SI_B4gw4DW7Cd5WR4M9YkPPYIyYHc1bHBel3EZ3uXK2YTrPeB1H10_ysn3b4Apll1kx0tlUnZG19jIZfY8j8YgS5UxsfFdXDGwvTnuodha_fNC7MyoPaX4FTpi4sqEyX9EpWM/s400/imaginea+15.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 15. Ducesa Anne Sutherland-Leveson-Gower, Barcelona, cca 1860. Autor André-Adolphe-Eugène Disdéri.</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mai aproape de noi, dar nu mai puțin important ca valoare a operei fotografice și a moștenirii patrimoniale pe care ne-a lăsat-o, este și Ludwig Angerer (1827-1879) – un fotograf austriac care a înființat primul studio în Viena şi a ajuns fotograful împăratului Franz Joseph I. Născut în Malaka, Slovacia de azi, a fost fiul unui pădurar. Angerer a studiat farmacia şi chimia la Universitatea Regală din Pesta, ceea ce i-a fost destul de util în activitatea de fotograf. În 1854, este înrolat în armată, unde este farmacist militar, iar în 1856 ajunge la București, cu trupele austriece de ocupație, activând la spitalul de campanie. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbu6YQEGulL10Mc8QHe3YFyEMRoRoVa9RXW44_SuTjjcMma-OmjtqD_kw1lTYiqhPuPeIBnjCFHgu3gOuZg5si7OjGxi86P-vnpfH1a0hE1VLbVNnyYiWf6ww4L7x0X2RVJbJh2WmNSt2x/s1600/imaginea+16.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="967" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbu6YQEGulL10Mc8QHe3YFyEMRoRoVa9RXW44_SuTjjcMma-OmjtqD_kw1lTYiqhPuPeIBnjCFHgu3gOuZg5si7OjGxi86P-vnpfH1a0hE1VLbVNnyYiWf6ww4L7x0X2RVJbJh2WmNSt2x/s400/imaginea+16.jpg" width="241" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNPEFayIbUGDxhAP9LPP2tSrgw5bLPAGmTHGmq_uwPzqezTlEXdISG29vs2FgRdxbC3OX8_su-RPgoiUrnv6vbu8_KQQZ4bCirOkGB4R2J71OJhydPwwNIkmUv1oaRfFVBcTDVnnC8eXyX/s1600/imaginea+17.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="943" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNPEFayIbUGDxhAP9LPP2tSrgw5bLPAGmTHGmq_uwPzqezTlEXdISG29vs2FgRdxbC3OX8_su-RPgoiUrnv6vbu8_KQQZ4bCirOkGB4R2J71OJhydPwwNIkmUv1oaRfFVBcTDVnnC8eXyX/s400/imaginea+17.jpg" width="235" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 16-17. Fotografie executată de Ludwig Angerer.</b></span><i> </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În timpul celor doi ani de şedere în capitala Ţării Româneşti, Angerer, având toate componentele chimice, practică în paralel şi fotografia, înregistrând primele imagini ale Bucureștiului. După retragerea trupelor austriece în martie 1857, Angerer se întoarce la Viena, peste un an renunță la serviciul militar şi se concentrează asupra artei fotografice, deschizându-şi propriul studio. Pe 24 decembrie 1860, ajunge fotograful curții imperiale habsburgice <b>[11, p. 223]</b>.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYs1k9X9s89ZR5wGV09obydIlGJ_KhciU2JtfUCbA87lxu5bx5b2Q_U74b9wHAzrRnj74A1NwBeGBb_5bb9CEZgmVOISz8ntFA9iGuyA-hrDgBwlYlO88dPH1TnFhJk7ZQbkIe1jaHuBnw/s1600/imaginea+18.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1246" data-original-width="1500" height="331" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYs1k9X9s89ZR5wGV09obydIlGJ_KhciU2JtfUCbA87lxu5bx5b2Q_U74b9wHAzrRnj74A1NwBeGBb_5bb9CEZgmVOISz8ntFA9iGuyA-hrDgBwlYlO88dPH1TnFhJk7ZQbkIe1jaHuBnw/s400/imaginea+18.jpg" width="400" /></a></b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 18. Prințul Louis Philippe Ferdinand Gaston d’Orléans, conte d’Eu și prinț imperial al Braziliei.</b></span><i> </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru reprezentanții elitelor sociale basarabene din acea perioadă se pare că nu existau frontiere pe care nu le-ar putea trece, indiferent unde erau acestea: pe Prut, pe Tisa, pe Rhin sau Tamisa. Imagini fotografice realizate cu aceștia găsim în atelierele de pe întreg cuprinsul Europei. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Noile descoperiri în domeniul științei și tehnicii erau urmărite cu mare atenție și de savanții din orientul european. În Sankt-Petersburg, fotograful Serghei Livovici Levițki, la fel ca și colegii lui din Basarabia, urmărea destul de activ toate noutățile ce puteau ușura lucrul fotografului, contribuind la ridicarea nivelului tehnic şi artistic al portretizării. În anul 1879, acesta a introdus în procesul fotografic lumina electrică. De o mare valoare artistică şi istorică a creaţiei lui Levițki rămân a fi portretele oamenilor iluștri din timpul său: scriitori, pictori, activiști sociali. Creațiile atelierelor sale sunt prezente astăzi în sălile muzeelor de artă şi istorie, în cărţile de cultură şi ştiinţă. Câteva din fotografiile sale se regăsesc și în colecțiile Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9WmhDOQVLbd1TftM-X2ENFrr9HvMc_1GOxGlXiF8IP26EQB5R2nc7ywhZ0icZy-PPvpYNDz_eB4C5iQzD80OqImDcAUmePHm0pURPfHeROzSUg94R9Oic3enL91qJnGYt-e-1GVLnhg8a/s1600/imaginea+19.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="958" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9WmhDOQVLbd1TftM-X2ENFrr9HvMc_1GOxGlXiF8IP26EQB5R2nc7ywhZ0icZy-PPvpYNDz_eB4C5iQzD80OqImDcAUmePHm0pURPfHeROzSUg94R9Oic3enL91qJnGYt-e-1GVLnhg8a/s400/imaginea+19.jpg" width="238" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 19. Imagine executată de fotograful rus Serghei Levițki.</b></span> </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fotografului rus S.L. Leviţki, a cărui fotografie o găsim și în acest album, a studiat procesul de fotografiere în Paris şi Italia, şi şi-a deschis propriul atelier în 1839, în Sankt-Petersburg. Între anii 1859-1864, acesta a activat în Paris, pe strada Choiseul, nr. 22 – adresă care o regăsim marcată și pe fotografiile sale <b>[13, p. 108-110]</b>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrOl43NJVxsJvFphTioYiQSlzERR7woYg81SPhY7UStlU7nGaJpZ_-c1D1xoFqwfisIeBelfSmXqabHQ2GquwzbmbtqZD-CPWEFzs5fQ-BR0V3l2I2zVSXia4WA5IHKCgI_XX6AckbZtDg/s1600/imaginea+20.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="428" data-original-width="262" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrOl43NJVxsJvFphTioYiQSlzERR7woYg81SPhY7UStlU7nGaJpZ_-c1D1xoFqwfisIeBelfSmXqabHQ2GquwzbmbtqZD-CPWEFzs5fQ-BR0V3l2I2zVSXia4WA5IHKCgI_XX6AckbZtDg/s400/imaginea+20.jpg" width="243" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 20. Prințesa Louise a Regatului Unit al Marii Britanii. Autor: S. L. Levițki</b></span><i>.</i> </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe lângă lucrările acestor mari fotografi, – legende vii ale noii arte, – între apropiații nobililor basarabeni se numără și reprezentanții familiilor împărătești. Într-una din imaginile fotografice din acest album se regăsește și Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei (1827 –1892) al cincilea copil și al doilea fiu al țarului Nicolae I al Rusiei, surprins, se pare, la vârsta adolescenței<b> [17]</b>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmqCy3qesS-fIe6EgcQDMLfWa2cJY0OpYBybQUklZ3OFIPN57ulUb5LC32TdpHhf1xl21KqThCqOt_9A6V8LgNcoCPEONxB5nzuaYpDOnEuXyuc3NJxI7U25-vOL_E2keeQJgwuJU4_fA2/s1600/imaginea+21.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1264" data-original-width="768" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmqCy3qesS-fIe6EgcQDMLfWa2cJY0OpYBybQUklZ3OFIPN57ulUb5LC32TdpHhf1xl21KqThCqOt_9A6V8LgNcoCPEONxB5nzuaYpDOnEuXyuc3NJxI7U25-vOL_E2keeQJgwuJU4_fA2/s400/imaginea+21.jpg" width="242" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1TaY8uUHkuIoG64S9OJSoC72K6Pov04zuAUvWhtJ8iJ0T1yRbmT5c6d9vQ2PKmT-A4c6eJ_PBaW3tQ8Qrf6piBNoznpn72SaTtRr_0h24evR-XirIXXx6EEoTQTw3lcb9yf1TmURHLI8Z/s1600/imaginea+22.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1276" data-original-width="773" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1TaY8uUHkuIoG64S9OJSoC72K6Pov04zuAUvWhtJ8iJ0T1yRbmT5c6d9vQ2PKmT-A4c6eJ_PBaW3tQ8Qrf6piBNoznpn72SaTtRr_0h24evR-XirIXXx6EEoTQTw3lcb9yf1TmURHLI8Z/s400/imaginea+22.jpg" width="241" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Fig. 21-22. Fotografia Marelui Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei.</b></span><i> </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Prezența unor astfel de personalități în albumul studiat și însăși faptul că acesta s-a păstrat din sec. al XIX-lea, supraviețuind multiplelor intemperii ale vremurilor, ca să ajungă către sfârșitul sec. XX în muzeu, ne demonstrează că oamenii au apreciat foarte mult această artă, au oferit continuitate europeană tradiției fotografice, pe aceste meleaguri, și că operele maeștrilor basarabeni ai scrisului cu lumină sunt un bun cultural nu numai de nivel regional, ci și universal, fiind direct legate de întemeietorii acestei arte care a revoluționat întreaga lume. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Astfel, în albumul examinat, observăm fotografii ale atelierelor europene de renume, în care s-au fotografiat nobili, boieri moldoveni și înalți demnitari sau personalități ale acelor timpuri din Europa. Acest album ne ajută să formulăm concluzia că înalta prestație intelectuală, atât din domeniul teoriei artelor, cât și din punct de vedere științific, în Basarabia secolului XIX – începutului sec. XX, răspundea cerințelor elitelor vremii și a constituit un factor catalizator spre o evoluție culturală pozitivă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Bibliografie:</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
1. Arhiva Națională a Republicii Moldova, F. 2, inv. 1, d. 8539, f. 90 (Raportul poliţmeisterului nr. 4972).</div>
<div style="text-align: justify;">
2. Muzeul Național de Istorie a Moldovei, КП-18721: Фотоальбом «Воспоминание из Турецкой кампании».</div>
<div style="text-align: justify;">
3. Muzeul Național de Istorie a Moldovei, В.4600 38: Фотографии участников русско-японской войны 1904-1905 гг. Большая группа солдат.</div>
<div style="text-align: justify;">
4. Muzeul Național de Istorie a Moldovei, O/1486: Album cu imagini din Primul Război Mondial (1914-1915).</div>
<div style="text-align: justify;">
5. National Geographic România, Octombrie 2013, Nr. 126: 125 de ani de fotografie. 122 p.</div>
<div style="text-align: justify;">
6. Bâzgu E. File din istoria artei fotografice în spaţiul basarabean. În: Revista ART-hoc, Chişinău, 2002, nr. 18 (supliment), p. 3-5, 7-9, 11-16, 21-23, 25-26..</div>
<div style="text-align: justify;">
7. Ionescu A.-S. Artişti documentarişti şi corespondenţi de front în Războiul de Independenţă 1877-1878. București: Editura Biblioteca Bucureştilor, 2002. 320 p. </div>
<div style="text-align: justify;">
8. Ploşniţă E. Fotografia basarabeană. Chişinău: „Cartdidact”, 2005. 137 p. </div>
<div style="text-align: justify;">
9. Popescu I. Priveşte! Fraţii Manakia. Album-supliment al revistei Martor, nr. VI, 2001. 49 p.</div>
<div style="text-align: justify;">
10. Potârniche M. Antologia fotografiei basarabene. Chişinău: Ed. Princeps, 2014. 320 p.</div>
<div style="text-align: justify;">
11. Savin M. Ludwig Angerer, unul din primii fotografi ai Bucureştilor. În: Materiale de Istorie şi Muzeografie, București, 1968, vol. VI.</div>
<div style="text-align: justify;">
12. Brooks J. An Enduring Interest: The Photographs of Alexander Gardner. Norfolk, Virginia: The Chrysler Museum 1991. 133 p.</div>
<div style="text-align: justify;">
13. Buerger J. French daguerreotypes. University of Chicago Press, 1989. 256 p.</div>
<div style="text-align: justify;">
14. Liesegang E. Geschichte der Firma Ed. Liesegand. Düsseldorf, 1929. 28 S.</div>
<div style="text-align: justify;">
15. McCauley E. A. A. A. E. Disdéri and the Carte de Visite Portrait Photograph. Yale University Press, 1985. 562 p.</div>
<div style="text-align: justify;">
16. Mottelay Paul F., Campbell-Copeiand T. The Soldier in our Civil War. A. Pictorial History of the Conflict. 1861-1865. New York: Stanley Bradley Publishing Company, 1890. 476 p.</div>
<div style="text-align: justify;">
17. Кузьмин Ю. А. Российская императорская фамилия (1797-1917): Биобиблиографический справочник. 2-е изд. СПб., 2011. 440 c.</div>
<div style="text-align: justify;">
18. Лукьянец О. С. Фотографии семейного альбома как этнографический источник. În: Buletin Ştiinţific. Revisăt de Etnografie, Științele Naturii şi Muzeologie. Serie Nouă. Fascicula Etnografie și Muzeologie, No.15 (28), 2011, p. 64-69.</div>
<div style="text-align: justify;">
19. Миролюбова Г. А., Петрова Т.А. Русская Фотография. 1840-1910 годы. Из собрания Эрмитажа. Ленинград: Государственный Эрмитаж, 1991. 53 c.</div>
<div style="text-align: justify;">
20. Морозов С. A. Русская художественная фотография. Очерки из истории фотографии. 1839-1917. 2е изд. Москва: Искусство, 1961, 152 с.</div>
<div style="text-align: justify;">
21. Фельдман Я.Д., Курский Л.Д. Техника и технология фотосъёмки. Москва: Издательство «Легкая и пищевая промышленность», 1981. 240 с.</div>
<div style="text-align: justify;">
22. artic.edu/aic/collections/artwork/92202 (accesat la 07.11.2016). </div>
<div style="text-align: justify;">
23. commons.wikimedia.org/wiki/ Category:Photographs_of_the_catacombs_of_Paris_by_Nadar (accesat la 07.11.2016).</div>
<div style="text-align: justify;">
24. degas-painting.info/degasstyle.htm (accesat la 07.11.2016).</div>
<div style="text-align: justify;">
25. etudesphotographiques.revues.org/916 (accesat la 07.11.2016).</div>
<div style="text-align: justify;">
26. gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k61731n (accesat la 07.11.2016).</div>
<div style="text-align: justify;">
27. mpritchard.com/photohistory/index.html (accesat la 07.11.2016).</div>
<div style="text-align: justify;">
28. photographymuseum.com/histsw.htm (accesat la 07.11.2016).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Fotocredite:</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea 1: fotocredit: http://madein.md/news/evenimente/inaugurarea-expozitiei-aventura-in-lumea-fotografiei-sec-19-20-la-chisinau-foto</div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea 2: fotocredit: http://tntoday.utk.edu/2013/11/11/libraries-marks-battle-fort-sanders-lecture</div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea 3: fotocredit: http://www.skinnerinc.com/auctions/2616M/lots/200</div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea 4: fotocredit: http://madein.md/news/evenimente/inaugurarea-expozitiei-aventura-in-lumea-fotografiei-sec-19-20-la-chisinau-foto</div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea 9, 10: MNEIN FB-24108/82</div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea 11: fotocredit: https://www.fostinum.org/nadar.html</div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea 12, fotocredit: http://www.laboiteverte.fr/nadar</div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea 13, 14: MNEIN FB-24108/171</div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea 15: https://lalbumdeljep.wordpress.com/2014/09/27/notes-sobre-la-carte-de-visite-arribada-i-popularitzacio-a-barcelona-i-madrid-1854-1862/</div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea 16, 17: MNEIN FB-24108/72</div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea 18: http://www.ebay.com/itm/Angerer-Wien-Comte-d-039-Eu-prince-imperial-du-Bresil-CDV-vintage-albumen-c-/351811691478?hash=item51e99c63d6:g:0NgAAOSwawpXsudR</div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea 19: MNEIN FB-24108/125</div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea 20: http://www.npgprints.com/image/342282/sergey-lvovich-levitsky-augustin-aime-joseph-le-jeune-augustin-aima-joseph-le-jeune-princess-louise-caroline-alberta-duchess-of-argyll</div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea 21, 22: MNEIN FB-24108/104</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: x-small;">Abstract</span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;">PHOTOS AND MASTERS OF PHOTO IN AN UNPUBLISHED PHOTO ALBUM FROM THE COLLECTIONS OF THE NATIONAL MUSEUM OF ETHNOGRAPHY AND NATURAL HISTORY. The study is dedicated to photo albums, viewed as important work-tools for photographs, in their relationships with society. Albums are some kind of visit cards that present the photographs and have enjoined this art since its origins. The author highlights the role of photos in the development of the photo art. He examines an album that is very important as photographic, historical and museum value. The portraits it contains range from high military men from Bessarabia, to peculiar pretty faces of ladies of the Belle Epoque. We find here photos made by legendary masters of the portrait style: from Nadar and Disdéri, to Duschek and Glewski. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Keywords:</b> photography, album, heritage, Bessarabia, collection, museum, „carte de visite”.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<b>Mihai Dohot</b>, </div>
<div style="text-align: right;">
Doctorand, Facultatea de Științe Umaniste, </div>
<div style="text-align: right;">
Universitatea „Valahia”, Târgoviște</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Mihai Dohothttp://www.blogger.com/profile/15863316284167684834noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203116047283887645.post-15306865711298425412018-03-03T13:07:00.003-08:002018-03-08T08:05:04.770-08:00O FOTOGRAFIE - SIMBOL Al SFÂRȘITULUI DE SECOL XIX ÎN BASARABIA<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">(material publicat în <i>Studii de arhondologie și genealogie, </i></span><br />
<span style="font-size: x-small;"><i>Vol. IV</i>, 2017, 386 p., ISBN 978-9975-139-43-4, p. 36-42)</span><br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
În colecțiile Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală printre cele o sută de mii de imagini fotografice pe care le are în gestiune se află una cu o deosebită conotație istorică, politică și culturală în viața Basarabiei. Aceasta este o fotografie executată de Pavel Kondrațki - unul din cei mai prolifici maeștri ai artei scrisului cu lumină de la noi în ultimul sfert al sec. XIX.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjC-0rDRQGtkZA4XwotdBsuNSp0mkVkuGxkrACDPsvFLshX8fa_6b-AXaRXohCpyTW_Q1AHOZYie99KXbCLdsBrvoS8AoCdxHlEvpUydv_LNMfDFHV8U9yL2X9ylzb4kX7ADsEP7SdbPAmK/s1600/foto.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjC-0rDRQGtkZA4XwotdBsuNSp0mkVkuGxkrACDPsvFLshX8fa_6b-AXaRXohCpyTW_Q1AHOZYie99KXbCLdsBrvoS8AoCdxHlEvpUydv_LNMfDFHV8U9yL2X9ylzb4kX7ADsEP7SdbPAmK/s640/foto.jpg" width="560" /></a></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Anul 1889 a marcat istoria culturală și industrială a lumii prin una dintre cele mai de amploare expoziții din lume, la o sută de ani de la Revoluția Franceză, organizată la Paris prin inaugurarea Turnului Eiffel, într-o variantă mai mică a Statuii Libertății și a pavilioanelor la care au fost prezentate exponate din aproape toate țările europene. În același an și în aceeași perioadă, în capitala basarabeană a fost organizată o expoziție care dorea să amintească de marele eveniment din Occident la care tindea întreaga lume civilizată.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<br />
Evident că la acest eveniment de anvergură au fost invitate mai multe personalități remarcante ale vieții politice și culturale ale guberniei țariste. Împreună cu aceștia au venit și reprezentanții uneia din cele mai prestigioase profesii a timpului – fotografii – cei care au surprins și au imortalizat chipurile participanților precum și obiectele amplasate în pavilioanele expoziționale.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Printre ei, după cum am amintit mai sus, s-a aflat și Pavel Kondrațki - un nume cunoscut cercetătorilor în domeniu prin fotografiile sale de o calitate foarte înaltă în format „carte de visite” și „cabinet”. Acest un mic burghez din Odessa a început să practice fotografia mai mulţi ani la rând și-a înfiinţat atelierul în anul 1883. Fotografiile acestuia au fost distinse la Expoziţia agricolă din 1889 cu medalia de argint (mică) a zemstvei <span style="font-size: x-small;"><b>[1]</b></span>. Ca şi majoritatea fotografilor din Basarabia, acesta a acordat prioritate genului portretistic. Fotograf extrem de talentat opere sale le putem găsi pe cuprinsul întregii țări și chiar peste hotarele acesteia.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Kondrațkii avea un atelier fotografic în mijlocul Chișinăului, într-o clădire special amenajată pentru aceasta în Grădina Publică Centrală construită de unul din pionierii artei scrisului cu lumină din Basarabia cu numele Afanasie Sumovschi care a încheiat un contract în acest scop cu administrația Chișinăului <b><span style="font-size: x-small;">[2]</span></b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Împreună cu Kondrațkii la expoziție a venit și un alt membru al familiei Sumovski – Zahar, care pentru fotografiile sale a primit medalia <b><i>За трудолюбие и искусство</i></b> <b><span style="font-size: x-small;">[3]</span></b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Primul album de fotografie a fost realizat în 1889 de Pavel Kondraţki şi se intitula <b><i>„Imagini ale Chişinăului şi împrejurimilor sale”</i></b>, însumând 120 de fotografii ale locului şi oamenilor, inclusiv 41 de poze de la <b><i>„Expoziţia Agricolă şi Industrială din 1889”</i></b> de la Chişinău <b><span style="font-size: x-small;">[4]</span></b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În afară de aceasta au fost transferate imagini realizate de Pavel Kondraţchi la Expoziţia Agricolă din 1889 prin care a fost întemeiat muzeul. Au fost fotografiate pavilioanele expoziţionale ale fiecărui participant surprinzând specificul activităţii producătorilor locali. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Una dintre cele mai reprezentative imagini ale acestei expoziții este fotografia cu membrii Dumei Orășenești din Chișinău. În această poză vedem mai mulți domni îmbrăcați în haine de epocă, în redingote, cu pălării, jobene și bastoane în mâini. Printre ei putem remarca nume sonore ale vieții publice precum ar fi general-locotenentul Аlexandru Constantinovici (25 august 1832 – 12 septembrie 1903) (al cincilea din partea stângă, în primul rând), al 19-lea guvernator al Basarabiei (în funcție din 30 iunie 1883 – 4 iulie 1899). Artilerist de profesie a absolvit cursul de artilerie la Școala din Mihailovsk. A participat la campania din Hivin pentru care a și fost decorat. În afara carierei de militat pe care a îmbrățișat-o a fost cadru didactic, profesor de matematică, lucrând din 1860 ca pedagog la Corpului de cadeți din Kiev, iar din 1865 – la gimnaziul militar din Kiev. Anterior funcției de guvernator al Basarabiei acesta a fost guvernator de Turgai <b><span style="font-size: x-small;">[5]</span></b>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O altă mare personalitate a Basarabiei ultimului sfert de secol XIX a fost mareșalul nobilimii basarabene, consilierul de stat Ioan Cristi (1823 – 1902) (al șaselea din partea stângă, în primul rând) și președinte al Upravei Zemstvei Guberniale, în funcție din 2 februarie 1888 – 27 ianuarie 1900 <b><span style="font-size: x-small;">[6]</span></b>. Absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii din Sankt Petersburg, a ocupat funcţii importante în structurile administrative ale Basarabiei, inclusiv cea de preşedinte al Tribunalului Comercial din Basarabia (2 aprilie 1865 – noiembrie 1873). Numele lui îl vedem înscris pe foișorul din spatele grupului de personalități. Se pare că acesta a participat și el la Expoziția Agricolă cu produsele din marea sa moșie. A fost descendentul unei unei importante familii de nobili basarabeni <b><span style="font-size: x-small;">[7]</span></b> cu legături de rudenie în diplomația rusă din Franța, a senatorilor și guvernatorilor din Imperiul Rus <b><span style="font-size: x-small;">[8]</span></b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îl regăsim în această fotografie și pe Carol Schmidt (al șaptelea din partea stângă, în primul rând) - o figură marcantă ca primar al Chişinăului, ales şi reales consecutiv pe o perioadă trienală de vreo şase-şapte ori între anii 1877 și 1903. Ca primar era consilier de drept la Zemstva judeţeană şi la cea gubernială <b><span style="font-size: x-small;">[9]</span></b>. A fost căsătorit cu Maria Cristi, fiica moșierului Ioan V. Cristi, conducator al nobilimii basarabene și președinte al Zemstvei guberniale, si a Alexandrei Nelidov (tatăl acesteia din urma era Alexandru Nelidov, un basarabean ajuns ambasadorul Imperiului Rus la Constantinopol) <b><span style="font-size: x-small;">[10]</span></b>. Activitatea de primar și-a început-o constituind o bună echipă în care figura-cheie a devenit arhitectul Chișinăului Alexandru Bernardazzi. Ei au impus arhitecturii orășenești o nouă estetică, iar orașului o dezvoltare pe mai multe planuri, adică de la amenajare până la extindere.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La acest eveniment a fost prezent și arhitectul Alexandru Bernardazzi (primul din partea stângă, al doilea rând) care pe parcurs a proiectat pentru viitorul muzeu un havuz și un foișor care se află până acum în Grădina Botanică a instituției. Născut în 1831 în familia unui elvețian aflat în Rusia, Alexandru Bernardazzi a studiat arhitectura şi construcțiile la Sankt Petersburg, apoi se stabilește în Basarabia <b><span style="font-size: x-small;">[11]</span></b>. Alexandru Bernardazzi este autorul a peste 30 de edificii cu valoare arhitecturală din Chișinău şi din alte localități din Moldova. Primarul Carol Schmidt era foarte mulțumit de rezultatatele muncii lui Bernardazzi. În 1875 edilul propune ca să i se atribuie acestuia titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Chişinău <b><span style="font-size: x-small;">[12]</span></b>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu putea să lipsească din această fotografie fondatorul și primul lui director al Muzeului Zemstvei Alexandru Stuart (1842-1917) (al optulea din partea stângă, în primul rând) care din anul 1884 locuiește la Chișinău și activează în cadrul Administrației Zemstvei din Basarabia. A fost unul din inițiatorii Expoziției agricole și industriale din Basarabia din anul 1889 și al Muzeului Zemstvei, creat în baza colecției de piese donate de participanții acestei expoziții. Împreună cu custodele muzeului Franz Ostermann a contribuit la crearea și completarea diverselor colecții și realizarea expoziției permanente a muzeului. Din inițiativa și cu participarea nemijlocită a baronului A. Stuart, care deținea funcția de președinte al Consiliului (Upravei) Zemstvei guberniale din Basarabia, în anii 1903-1905 a fost construită o clădire specială pentru Muzeul Zemstvei după proiectul arhitectului Vladimir Țâganco <b><span style="font-size: x-small;">[13]</span></b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În afară de aceștia în fotografie au fost Gheorghe Donici – un descendent al unei vestite familii de boieri, Dimitrie Semigradov – un alt membru marcant al vieții politice basarabene, , Ioan Suruceanu – arheolog om de cultură excepțional, colecționar de antichități, precum și Gheorghe Tomuleț, P. Lazo, I. Circorov, P. Hâncu, V. Balinski, C. Russo, Gr. Kiațki, etc </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fotografia a fost inregistrată în colecțiile Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală cu numărul de inventar FB-3292/20. Are dimensiunile de 25,5x19 cm și este încadrată într-un „passe par tout” cu dimensiunile 43,5x33x0,1 cm, decorat cu ornoamente florale caracteristice majorității cartoanelor mari folosite de Kondrațkii. Un amănunt destul de interesant al acestor fotografii, păstrate în fondul muzeal, este semnătura de mână a maestrului, cu cerneală albastră. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O bună parte a acestor fotografii au fost expuse la expoziţia jubiliară <b><i>„125 de ani de la întemeierea Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală”</i></b> pe parcursul întregii veri a anului 2016.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Prezența unor astfel de personalități ale vieții publice la inaugurarea Expoziției Agricole din Chișinău impregnează o conotație deosebită evenimentului. Această fotografie este un adevărat simbol nu numai pentru anului 1889 ca început existenței celui mai vechi muzeu din Basarabia care este și una din cele mai longevive instituții care își continuă activitatea până acum. O cercetare sistemică și pluridisciplinară a fenomenului fotografic în Basarabia este necesară pentru a înțelege mai bine evoluția societății basarabene sub aspect artistic, cultural și politic la sfârșitul secolului XIX și începutul sec. XX.</div>
<br />
<div style="text-align: right;">
<b><i><span style="font-size: small;">d</span>octorand Mihail Dohot</i></b>,</div>
<div style="text-align: right;">
Universitatea VALAHIA, Târgoviște</div>
<br />
<br />
<br />
<u><span style="font-size: x-small;"><b>Note:</b></span></u><br />
<br />
<span style="font-size: x-small;">1. Maria Hasnaş, <i>Unele consideraţii privind istoria fotografiei în Basarabia</i>.Tyragetia, anuar IV-V, anii 1994-1995, p. 206, cf ANRM F. 65, inv. 1, d. 803, p. 53.<br />2. ANRM, F. 2, inv. 1, d. 8539, f. 39 şi f. 46.<br />3. Elena Ploşniţă, <i>Fotografia basarabeană, Chişinău</i>, „Cartdidact”, 2005 , p. 31.<br />4. Mihai Potârniche, <i>Antologia fotografiei basarabene</i>, Chişinău, Ed. Princeps, 2014, p. 9.<br />5. <i>Альманах современных русских государственных деятелей</i>, Типография Исидора Гольдберга, С.-Петербург, 1897, с. 677<br />6. Dinu Poştarencu, <i>Vladimir Cristi</i>, http://www.bessarabia.ru/Vladimir Cristi.htm<br />7. Герб рода дворян Кристе (Кристи) внесен в Часть 18 Общего гербовника дворянских родов Всероссийской империи, стр. 18, cf РГИА, ф.1411, оп.1, ед.хр.№ 108, https://gerbovnik.ru/arms/2909.html<br />8. Кристи,<b> </b>Григорий Иванович, ru.wikipedia.org<br />9. Iurie Colesnic, <i>Carol Schmidt - UN PRIMAR CARE A REMODELAT CHIȘINĂUL</i>, http://www.timpul.md/articol/carol-schmidt---un-primar-care-a-remodelat-chiinaul-54219.html<br />10. Carol Schmidt, wikipedia.org<br />11. Alexandru Bernardazzi, orasulmeu.md<br />12. Bernardazzi, arhitectul care a schimbat faţa Chişinăului, http://adevarul.ro/moldova/actualitate/bernardazzi-arhitectul-schimbat-fata-chisinaului-1_50adadbd7c42d5a66399112b/index.html<br />13. Горонович Н., <i>По поводу исполнившегося пятидесятилетия и научной деятельности Председателя Бессаравского Общества Естествоиспытателей и Любителей Естествознания барона А.Ф. Стуарта.</i> В: Труды Бессарабского Общества Естествоиспытателей и Любителей Естествознания, том VI (Кишинев 1917), 1-9</span><br />
<br />Mihai Dohothttp://www.blogger.com/profile/15863316284167684834noreply@blogger.com0